APLR

In Romania, in vremea comunismului, pshiatrii au fost incadrati in APR, ramura a celorlalte ramuri medicale.
Dupa 1989 APR si-a coninuat prezenta, fiind in continuare condusa de urmasii lui Predescu, Gorgos, Angheluta & co.
APR se face vinovat in fata istoriei printr-o selectie mafiotica care a coborit psihiatria romaneasca la un instrument de persecutie a regimului fata de
orice aspiratie de innoire,de respingerea a numeroase valori care n-au incaput in breasla si au trebuit sa emigreze sau sa fie marginalizati, perspective
neavind decit cei hiperadaptati la teroarea raului. Persecutiile fata de psihiatrii si chiar fata de unii bolnavi sunt cunoscute.
Cum spuneam prin aceleasi metode ascunse si perverse urmasii actuali si-au schimbat parul dar naravul ba. Din catedra au fost eliminati fara motiv oameni
capabili si adusi ilustri necunscuti dar foarte utili, prin pile ducind la disperare si valorile din noile generatii.
In aceste conditii a aparut ca o necesitate istorica APLR, ca organizatie de opozitie la APR, cu scopul de a salva psihiatria romaneasca de criza in care se
gaseste.
Desi cantitativ mica (are 100 de membrii fata de cei 1000 de la APR),asociatia a fost primita si tratata egal de WPO(World Psychiatric Organisation).
Spre deosebire de APR care e sprijinita de firmele de medicamente si de forte egale din minister, APLR se sprijina pe un buget prorpiu produs prin editarea
de carti si traduceri.
Principala deosebire consta in orientarea lor,in sensul ca APR este empirica si a pus mina pe putere, continuind selectia interesata de controlul practicii
si subordonarii psihiatriei intereselor politice de dominare, pe cind APLR isi propune sa aplice in Romania un obiectiv fundamental: resocializarea
bolnavilor psihici. Desigur Conceptia intimpina o rezistenta furibunda din partea succesorilor lui Predescu-Gorgos. De ce? Pentru ca prin resocializare,
psihiatrii trebuie sa trateze bolnavii cit e nevoie si sa-i ajute sa-si cistige existenta nu sa agonizeze social. Pentru asta din 1975 a luat fiinta un
comitet de sprijin al parintilor de bolnavi mentali pentru sprijinul resocializarii. Principalul lor obiectiv a fost ridicarea unui pavilion special pentru
resocializare, dotat cu o retea de ateliere in care bolnavii sa invete sa lucreze si sa cistige. Sigur ca e greu dar nu imposibil. Conceptia resocializarii
este o contributie romaneasca prezentata si recunoscuta in congresele mondiale de psihiatrie.
O alta contributie a APLR este Doctoratul, absolvit de zeci de psihiatri.
In atentia APLR se afla viitorul psihiatriei romanesti,instruirea rezidentilor si a psihologilor.
De perspectiva este si site-ul on line:Http://www.aplr-doctorat.blogspot.com/ in care apar informatii profesionale si culturale zilnice, paginile revistei
Psychiatry. Odata cu difuzarea mondiala se va pune si problema redactarii in engleza.
Esential este ca orice om interesat de o dezvoltare armonioasa a persoanei sale va gasi la APLR un sprijin, o conceptie, o dezvoltare, va simti binefacerile
libertatii, democratiei si va ameliora malaisa existentiala pe care vremurile impure le preseaza asupra oricarei persoane care n-are alt mijloc de existenta
decit forta sa de munca.
E absolut necesar ca fiecare frustrat, nemultumit de ce se intimpla cu el sa colaboreze, sa lupte pentru dezvoltarea APLR.

Venceremos !.