Despre frumusetea pierduta a vietii - Andrei Plesu

Despre frumusetea pierduta a vietii

Editorial - de Andrei Plesu

 

 Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl

 am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica

 sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când,

 îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara

 copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape,

 pajisti si nori.

 

 Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea

 amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad

 pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al

 furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie,

 miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în

 sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri.

 Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna

 a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba,

 padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei,

 colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de

 mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul

 igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp

 pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru

 cheful asezat.

 

 Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit,

 coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi

 se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita

 interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit

 mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental

 se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea

 zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe

 sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep

 ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din

 drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau

 frigul), praful (sau noroiul), morala

 politicienilor, gramatica gazetarilor, modele

 ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia,

 coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai

 înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete

 feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al

 câte unui colt de strada.

 

 Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si

 Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si

 Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,

 Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar

 exista cu adevarat.

 

 Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie.

 Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata

 ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei

 si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot

 mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut

 la tradatori, neoliberalii la conservatori,

 postmodernistii la elitisti. Batrânilor le apar

 frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta,

 mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu

 mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.

 

 Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers

 artificial, agitat, infectat de trivialitate.

 Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi

 si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir

 crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva

 trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul

 rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit

 în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti

 dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti

 între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos

 din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se

 poate trece cu vederea nici ambianta toxica a

 momentului si a veacului.

 

 Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari

 de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua,

 traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se

 ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust,

 conditii de viata umilitoare.

 

 Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie.

 Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de

 simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii

 depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a

 lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei,

 vazduhul, marile, pamântul si oamenii.

 

 Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem

 suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o

 terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama

 de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem

 atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte

 orizonturi.

No comments:

Post a Comment