Enescu a spus: serviti muzica, nu va serviti de ea! Aceeasi recomandare e valabila si in psihiatrie. Nu rareori am auzit tineri psihiatri spunind ca au venit in meserie din vocatie, dar viata arata ca ei nu se ocupa de bolnavul psihic ci doar sa cistige sa-si ia masina, excursii, casa secundara etc. Scopul scuza mijloacele si stunci nu mai conteaza teoria, idealul, binele bolnavului, scopurile cursei lungi ci viata ca plezirism. Dupa noi potopul... Cei care urmeaza pe Enescu, n-au divertisment de vara. Ei gindesc, au cite o idee, formuleaza o ipoteza, se gindesc la o lucrare pentru un congres de toamna, o carte. Profesia te multumeste daca urmaresti o reechilibrare durabila a bolnavului, asta este muzica clasica a resocializarii pe care o veti auzi dupa infringerea, fie si partiala a oprtunismului care a pus mina pe psihiatrie cu firme cu tot.
Prof.Romila
No comments:
Post a Comment