Structura cuantica a psihicului - Dr. Marian Vissarion

Structura cuantica a psihicului

(rezumat)

 

   Organismele vii sunt o imbinare si interrelatie intre materia atomica si cea cuantica. Psihicul este un fel de computer cu structura cuantica si nu atomo-celulara (cum se credea pana acum). Psihicul se poate manifesta optim (sanatos) daca structura atomo-celulara a creierului este integra. Este o interactiune permanenta intre structura cuantica a psihicului si structura atomo-celulara a creierului. Actele voluntare sunt explicate prin actiunea structurii cuantice a psihicului asupra diverselor structure atomo-celulare (in functie de scopul actiunii). Aceste locuri de “primum movens excitator” le-am numit “butoane cerebrale”. Directionarea influxului nervos de la neuronal A prin axonul sau spre neuronal B, ori spre neuronal C, ori spre neuronal D, etc.., se face tot de catre structura cuantica a psihicului. Aceasta actiune am numit-o “comutarea macazelor”. Orice excitatie –informatie din exteriorul sau interiorul corpului se transfera prin intermediul structurii atomo-celulare cerebrale, in structura cuantica a psihicului. Gandirea este expresia (productia) structurii cuantice a psihicului. Psihoterapia actioneaza prin structura cuantica a psihicului asupra anumitor structuri atomo-celulare cerebrale ( actiune specifica – selectiva). Medicatia actioneaza asupra terenului (structura atomo-celulara cerebrala) prin facilitarea sau inhibarea excitatiei (actiune putin selectiva).  Sunt tulburari psihice tratabile doar prin psihoterapie, si sunt alte tulburari psihice tratabile cumulat “si-si” (psihoterapie plus farmacoterapie). Rigoarea practicii si cercetarii stiintifice medicale impune monitorizarea, constientizarea si modelarea fenomenelor de autosugestie spontana pozitiva (placebo), si a fenomenelor de autosugestie spontana negativa (nocebo).

 

 

STRUCTURA CUANTICA A PSIHICULUI

 

 

Nivelul de azi al cunoasterii stiintifice ne permite sa apreciem ca materia are doua forme principale de manifestare: forma atomica si forma cuantica. Forma atomica ar fi ‘construita’ din protoni (pozitroni), electroni (negatroni) si neutroni. Forma cuantica pare mai diversificata si mult extinsa spatial: lumina, camp gravitational, camp magnetic, raze X, quarcul, si altele. Forma cuantica este denumita si energie.

Forma atomica si forma cuantica interactioneaza continuu in ambele sensuri : ex. atomii de metal prin incalzire emit lumina ; aceasta interactioneaza cu alti atomi marindu-le energia cinetica (observabil prin cresterea temperaturii). Fizicienii cred ca forma atomica se poate transforma complet in forma cuantica, si invers, dupa formula E=mc² (imaginata de Albert Einstein, in care literele semnifica : energia, masa si viteza luminii).

Pentu explicarea functionarii ‘materiei vii’ accentul s-a pus pe ‘biochimia structurilor celulare si anatomice’. Biofizica si fizica cuantica au fost studiate in medicina mai ales in legatura cu inventarea unor aparate pentru diagnostic de mare precizie (ex. C.T. ; I.R.M. ; P.E.T. etc.) si aparate ce actioneaza ‘cuantic      atomic’ pentru tratamente (ex. lasere medicale, aparate magneto-diaflux, aparate ce produc unde radio ultrascurte, aparate electroterapie etc.).

In prezent s-au acumulat foarte multe descoperiri stiintifice a caror sistematizare si coroborare ne conduce la elaborarea ipotezei ca structura celulara-anatomica este insotita, interpatrunsa si interactiva cu o structura cuantica stabila (de o complexitate greu de imaginat dar pe care va trebui sa o abordam cu insistenta). Structura cunatica corporala se dezvolta o data cu cresterea organismului (inca de la stadiul de ou). Structura cuantica a creierului este o suprastructura (ca ierarhie functionala si complexitate) si pare sa fie adevaratul sediu al psihicului. Anatomia si fiziologia creierului permit explicarea faptelor reflexive (neconditionate si conditionate) dar nu si a constiintei de sine, a afectivitatii, nici a actelor voluntare. Reflexul are cai anatomice clare. Dar, de exemplu, frica prin mesaj nu are cai anatomice, nu este un reflex ci, se spune, este ‘instinct de aparare’. Acest ‘instinct’este de fapt o engrama informationala dinamica a strucurii cuantice ‘construita’ experiential. Constiinta de sine, afectivitatea si actele voluntare exista si se manifesta si in conditiile unor mari distrugeri de tesut cerebral (desigur pana la o anumita limita). S-a emis ipoteza ca acest lucru este posibil datorita unei functii cerebrale extraordinare de reconstructie functionala a intregului pe un principiu asemanator realizarii hologramei (pornind de la o matrice, de la un fragment ce contine vectori esentiali a caror prelungire si integrare matematica reconstituie intregul).

Electronografia (efectul Kirilian sau fotografia utilizand curent electric de inalta frecventa, adica peste 10 000 Hz) aduce argumente in favoarea existentei structurii cuantice a materiei vii si a reconstructiei ei (a structurii cuantice) in locurile unde strcutura atomo-celulara a fost exclusa ; de exemplu, electronografierea unei frunze vii, nedesprinsa de restul plantei, la 24 de ore dupa ce a fost exclusa prin taiere o parte, evidentiaza intreaga frunza, distingandu-se clar si linia de sectionare.

Functionarea creierului este ‘azi’ explicata, in esenta, prin electrogeneza si electrotransmisie, si aproape orice interventie terapeutica vizeaza aceste doua aspecte (facilitare sau inhibare electrica la nivelul corpului celular sau/si al sinapsei ; numarul si amplasarea sinapselor conditionand performantele intelectuale si somatice). Dar aceasta abordare nu rezolva decat jumatate din problema pentru ca nu explica cine declanseaza excitarea unui grup sau altuia de neuroni in functie de semnificatia unui mesaj primit din exterior, sau a unui gand. Acest ‘primum movens electric’ este produs de catre strucura cuantica a psihicului. Exemplu graitor : Sa presupunem ca suntem la Predeal intr-o cladire si cineva spune alarmant, ‘fugiti, vine cutremur, s-a anuntat acum 5 secunde ca la ‘Cotul Vrancei’ s-a produs un cutremur ; in 15 secunde soseste la noi ‘. Desigur ni se produce sentiment de frica, simtim cum inima palpita, si alergam…In creierul nostru aparate speciale ar arata anumie regiuni cu metabolism crescut brusc (si care transmit ‘efluxuri’ electrice in directii precise). In secunda urmatoare, acel cineva ne spune : ‘am gumit, nu vine cutremur, vine teatrul de comedie’. Aparatele ar arata scaderea electrogenezei din ‘zonele de alarma’ si ar arata cresterea electrogenezei in alte teritorii. Cine a facut comutarea ? Cine a retras ‘degetul’ de pe ‘butonul de alarma’ si cine l-a aplicat pe ‘butonul bucuriei’ ? Desigur structura cunatica a psihicului. Structura atomica-celulara a creierului ar putea explica aceasta comutare numai daca am avea niste urechi de auzit vestile rele si alte urechi de auzi vestile bune.

Este clar ca structura cuantica a psihicului actioneaza ‘butoane’ si ‘macazuri ‘ in sistemul nervos. Prin actionarea butoanelor intelegem declansarea electrogenezei in corpul neuronului de catre structura cuantica a psihicului. Prin actionarea macazurilor intelegem capacitatea extraordinara a structurii cuantice a psihicului de a directiona influxul nervos ajuns din corpul neuronului A, prin axon, la extremitatea acestuia, ori prin dendrita 1 si sinapsa 1 spre neuronul B, ori prin dendrita 2 si sinapsa 2 spre neuronul C, si asa mai departe.

 

                

Cercetarile au aratat ca structura cuantica actioneaza nu numai stimuland electrogeneza ci si inhiband-o (voluntar, deci in afara sau nu numai a interventiei chimice); timpul de actiune este, se intelege, variabil in functie de multi factori. In caz de stroke (accident vascular cerebral), afectand zone cerebrale motorii, de ex. centrul vorbirii, aparatul S.P.E.C.T. deceleaza arii de metabolism crescut, migratorii in alte zone corticale in momentul cand persoana doreste sa vorbeasca. Este clar ca structura cuantica a psihicului cauta alt centru neuronal de comanda pentru musculatura vorbirii.

Ca bucuria si tristetea le simtim, le constientizam, datorita structurii cuantice a psihicului, s-a dovedit observand ca medicamentele antidepresive modifica electrogeneza in alte teritorii decat o face psihoterapia antidepresiva. Aceasta observatie convinge ca farmacoterapia si psihoterapia se completeaza, nu se exlcud, asa cum se completeaza si nu se exclud automobilul si soferul ; automobilul ar fi sistemul nervos iar soferul ar fi structura cuantica a psihicului. Pe masina o ‘tratam’ cu piese, lubrefianti, carburanti etc., soferul se antreneaza cum sa o foloseasca pentru a-l bucura cat mai mult. Existenta structurii cuantice a pishicului explica foarte bine situatiile vazute de fiecare dintre noi cand intr-un anumit context, intr-o anumita situatie comica, pacienti cu tulburare depresiva endogena severa si-au ‘pierdut’ pentru cateva minute depresia si au devenit euforici. Teoria neurotransmitatorilor este adevarata dar explica doar partial fenomenul. Neurotransmitatorii faciliteaza electrotransmisa sinaptica cerebrala in zonele corespunzatoare exprimarii unor emotii, dar nu se poate explica numai prin actiunea lor mecanismul prin care o idee, o imagine, un miros, gust, o melodie, o mangaiere, o gadilare, o mica ciupire, transforma ad-hoc un depresiv intr-un euforic.

Viteza de actiune a structurii cuantice a psihicului asupra neuronilor-sinapselor pare a fi mult mai mare decat cea intermediata de neurotransmitatori, plus ca poate actiona ‘saltatoriu’.

 

Fenomenul placebo (autosugestia pozitiva spontana) va trebui scos din hazard pentru ca neobservarea sistematica si continua a pacientilor poate sa nu surprinda nocebo (autosugestia negativa spontana). Folosirea actiunii placebo in cercetarea unor medicamente doar ca pe un fenomen de comparatie statistica are valoare foarte mica si o etichetam ca empirism (pe moment poate supara aceasta afirmatie pe unii cercetatori dar viitorul o va confirma). Folosirea sugestiei pozitive constientizate sub forma psihoterapiei cognitiv-comportamentale va trebui asociata oricarei cercetari stiintifice medicale clinice (nu numai in psihiatrie). Psiho-excitarea ‘zonelor de alarma’ si, respectiv, a celor ‘de bucurie’, produce pe langa stari afective si efecte psiho-somatice specifice, resimtite ca suferinta sau, respectiv, ca desfatare. Excitarea excesiva a ‘zonelor de alarma’ prin sugestie negativa explica in cea mai mare parte patogenia multor tulburari psihice (demonstrativa este tulburarea anxios-somatoforma). Si o parte din efectele somato-psihice se produc in functie de semnificatia binomului suferinta-placere (tulburarea anxios-somatoforma se autointretine si prin acest mecanism).

Structura cuantica a psihicului se pastreaza si in timpul starilor comatoase, si in timpul mortii clinice, afirmatie ilustrata clinic de multe cazuri de pacienti care la revenirea din coma sau moartea clinica au relatat coerent, cu lux de amanunte, ca ar fi avut cate un vis (nu mai multe) deosebit de frumos ; in loc de amnezie ei au avut hipermnezie paradoxala.

Concluzie : structura cuantica a psihicului este o realitate care trebuie inclusa in cercetarea medicala ; modelarea ei este posibila prin psihoterapie si este necesara in toata medicina pentru ca, incredibil dar adevarat, unde se formeaza gandul nu ajunge medicamentul (gandul este in relatie cu structura anatomica dar se formeaza in structura cuantica si actioneaza prin nenumarate ‘degete’ asupra diferitelor zone, indeosebi din sistemul nervos.).

 

Dr. Marian Vissarion

21.11.2008