Dr. Vissarion Marian Carmen

Modernizarea cercetarii Clinico-Farmaceutice Este O Necesitate Imperioasa,

un proiect Stiintific Romanesc

Dr. Vissarion Marian Carmen

 

 

Download :

Click : http://www.box.net/shared/bbz1kgm9uh

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se impune o treapta noua in

cercetarea clinico-farmaceutica

 

 

  1. Rezumat
  1.  Premisele actuale in cercetarea clinico-farmaceutica:

 

1.             Omul este un fel de “masina chimica” ce are capacitatea de autoreparare (vindecare).

2.             Substantele ce patrund in aceasta ‘masina’ pot fi : utile, inutile-areactive, nocive minor, nocive major (distructive), bivalente (utile in unele locuri, nocive in alte locuri- cazul multor medicamente).

3.             Substantele introduse in organism reactioneaza ‘inertial’ (in virtutea legilor fizicii atomo-moleculare).

4.             Normalitatea, sanatatea si boala sunt aprecieri statistice ale variabilelor structura-functie.

5.             Pentru diferentierea de normalitate si boala se ia in considerare ca sanatatea are un anumit nivel minim energetic-metabolic la care poate functiona plenar-optim (o stare biologica bazala existenta ideal doar in anestezia generala).

6.             Fiecare individ are o structura biochimica unicat.

7.             Tehnica actuala nu poate decela perfect structura biochimica a fiecarei personae si, pentru a afla daca o substanta de cercetat este utila sau nu, se apeleaza la ‘instrumentul statistic’.

8.             In starile biologice ‘nebazale’ (ex. veghe, somn, la omul sanatos sau bolnav) intervine un ‘discret factor modificator al reactivitatii chimice-metabolice’ neatribuit unei substante. El pare a sfida ‘reactivitatea chimica inertiala’. Teoria matematica a probabilitatii claseaza acest factor la rubrica ‘intamplare, nesemnificativ, util doar pentru a demonstra, prin comparatie (tot statistica) valoarea reactiva a substantei noi cercetate’.  Pentru evidentierea acestui factor se administreaza la un lot de pacienti substanta de cercetat, si la alt lot o substanta areactiva (lotul pentru a surprinde valoarea statistica a ‘factorului intamplare fericita sanogena ‘).  Evolutia buna a celor administrati cu substanta areactiva a fost etichetata ca ‘efect placebo’.

 

II.    Deficientele metodologiei actuale a cercetarilor clinico-farmaceutice:

 

1.      Nu ia in considerare faptul ca nimic nu e intamplator, si ca totul se supune legii cauza-efect (inclusiv efectul placebo).

2.      Se crede doar in efectul chimic→psihic.

3.      Se minimalizeaza importanta ‘fortei psihice’ in producerea efectului placebo desi aceste efecte sunt uneori uimitoare (ex. in fibroza palmara tip Dupuytren).

4.      Nu ia in considerare, decat vag, existenta efectulu nocebo si nu i se confera nicio valoare in cercetare. Dar acesta e mai frecvent decat placebo pentru simplul motiv ca instinctul de conservare e mai puternic decat ‘pulsiunea spre placere’.

5.      Apreciaza si abordeaza oamenii ca pe obiecte oarecum pasive (se actioneaza asupra lor directiv).

6.      Are in vedere excesiv grupul si nu individul (apreciaza ca sunt boli si nu bolnavi).

 

III.       Treapta noua in cercetarea clinico-farmaceutica include:

 

1.      Luarea in considerare a faptului ca omul este subiect, unicat chimic si psihic (dictonul terapeutilor: sunt bolnavi si nu boli).

2.      Colaborarea simultana si nu succesiva dintre cercetatori (apreciind boli si nu bolnavi), si terapeuti (apreciind dominant bolnavi si nu boli).

3.      Dupa etapa ‘experiment pe animale’ se va trece la etapa ‘experiment pe oameni sanatosi’ (selectati conform criteriilor de personalitate) apoi la etapa ‘experiment pe pacienti’.

4.      Luarea in considerare ca psihicul este un fel de computer ‘construit’ din materie cuantica si nu atomica. El este in interactiune continua cu structura atomo-celulara. El are o actiune psiho→chimica obiectivata prin declansarea de reactii chimice, sau franarea lor (in functie de semnificatia gandului, sentimente, intentii, etc.). In creier structura cuantica a psihicului initiaza selectiv excitatia corpilor celulari neuronali, sau o opreste (in majoritatea situatiilor neuronul intra ‘automat’ in repaos). Structura cuantica a psihicului are abilitatea de a dirija selectiv influxul nervos prin una sau alta din dendritele unui axon (macaze axonice).

5.      Premisa dovedita clinic si instrumental ca psihicul actioneaza ‘la vedere’ sau / si ‘prin inconstient’ (in esenta efectele lui sunt functie de istoria personala si tipul de personalitate).

6.      Pentru a afla reactivitatea chimica inertiala a substantei cercetate (adevarata ei valoare ‘receptorala-metabolica’), este necesara diminuarea ‘la maxim’ a fenomenelor placebo si nocebo. Pentru aceasta este necesara constituirea, in cercetarea unei substante noi, a unui al treilea lot cu pacienti, abordati ‘non directiv’ (interactivi cu cercetatorii), si carora sa li se administreze substanta de cercetat.

7.      Integrarea in grupul de cercetatori, a psihologilor si psihiatrilor este necesara din doua motive : a) selectarea grupului de pacienti si dupa tipul de personalitate, nu numai dupa diagnostic ;

                     b) protejarea pacientilor atat de fenomenul placebo cat si de fenomenul nocebo.

 

IV.       Perspectivele acestei trepte                    

 

  1. Reticenta in a fi adoptata din cauza complexitatii extinse (necesita foarte mult efort intelectual  si timp ; nu se poate aplica ‘stilul industrial’).
  2. Developarea unor actiuni psiho→chimice la nivel de ARN, care sa reactiveze ‘linii tehnologice de autovindecare adormite’.
  3. Corelarea minutioasa dintre fenotip si psihotip va usura selectarea medicamentului ‘cel mai eficace si cu cele mai mici efecte adverse’ pentru fiecare pacient in parte.
  4. Protocoalele terapeutice vor stabili ca administrarea medicatiei va fi precedata, si acompaniata, de psihoterapie cognitiv comportamentala (‘psihoterapie cu adevaruri verificabile prin experiment’).
  5. Asocierea sistematica a actiunilor de psiho(bio-cuantic)→neuroplasticitate cu cele de cuantic-nebio (magnetic, electric)→neuroplasticitate si cele de chimio→neuroplasticitate pentru randament superior in ameliorarea fenomenelor deteriorative cerebrale.
  6. Nu vor mai fi medicamente ‘la moda pentru grupuri de pacienti’ ci medicamente adecvate fiecarui pacient (medicamentele noi si vechi vor avea fiecare ‘favoritii’ sai ).
  7. Vor fi mai multumiti pacientii, cercetatorii, fabricantii de medicamente, medicii terapeuti.

 

 

 

 

  1. Argumentatie

 

   Metodologia actuala a cercetarii clinico-farmaceutice, este focalizata aproape numai pe fenomenologia atomo-celulara ; porneste de la premiza ca fiinta om este un fel de ‘masina chimica’ a carei defectare (imbolnavire), si reparare (vindecare), se realizeaza prin interventii ce produc modificari aproape exclusiv chimice. Da, putem privi omul viu si ca pe o masina chimica ce are capacitatea de adaptare la mediu, si de autoreparare (prin complexe mecanisme chimice-cibernetice cunoscute azi in buna parte). Prin medicamente se vrea, si se reuseste adesea, a fi ajutate mecanismele de autovindecare (varianta superioara a dictonului ‘medicus curat, natura sanat’).

    Ca orice masina functionand ‘cu ardere’ (folosind energie rezultata din reactii chimice), ‘masina chimica’ are un pol structurat pentru alimentare cu substante, alt pol pentru folosirea lor (in scopul autointretinerii functionarii), si un alt pol pentru eliminarea deseurilor. Sinteza elementara dar necesara discursului : in ‘masina chimica’ intra substante utile, altele inutile- areactive, altele nocive minor, altele nocive major-distructive, altele bivalente (utile in unele locuri si nocive in alte locuri - cazul multor medicamente).

    O substanta de studiat, odata patrunsa in organism, in ‘torentul circulator’, reactioneaza cu alte substante, produce efecte specifice functie de ceea ce intalneste ; si intalneste nenumarate variante de a reactiona pentru ca fiecare individ are o constructie biochimica unicat (chiar si cei univitelini). Si unicitatea se modifica cu varsta, si se multiplica in conditiile diverselor imbolnaviri.  Substanta cercetata poate produce modificari ale parametrilor umorali, modificari metabolice celulare, de electrogeneza si electrotransmisie in locuri precise (‘receptori’). Si se spera ca modificarile constatate la animale sa fie asemanatoare cu cele ce se vor produce la om.  Modificarile respective sunt analizate, selectate si raportate la trei stari existentiale biologice : normalitate, sanatate sau boala (definite ca aprecieri bazate pe asemanari cuprinse in intervale statistice ale variabilelor structura-functie). Sistematizarea si clasificarea feluritelor suferinte si a mecanismelor defectarii ‘masinii chimice’ are scopul firesc de a deduce care ar fi cele mai bune actiuni de remediere (desigur preponderent chimice ; argument suprem :functia decurge din structura ; reparam structura si functia revine). Acesta este modelul teoretic perfect logic al obiectului cercetarii clinico-farmaceutice de azi. El este corect pentru conditii standard, stabile existential : indivizi dormind fara vise, netulburati de nimic, protejati termic si alimentati prin gavaj. Aceste conditii se obtin numai prin anestezie generala.  Omul supus anesteziei generale se afla intr-o stare biologica de referinta, bazala ca nivel energetic-metabolic, fata de omul sanatos sau fata de omul bolnav. Dar cercetarea clinico-farmaceutica nu recurge la asa ceva din motive usor de inteles

    Diferenta dintre starea biologica bazala (de referinta) si celelalte doua, este (alaturi de ‘constelatia biochimica’ diferita ca structura-functie) reactivitatea psihica (constienta, subconstienta, si ‘automat-inconstienta’), absenta in prima stare (bazala), prezenta si foarte complicata in celelalte doua. Intr-un fel actioneaza substanta administrata in conditiile starii bazale, si altfel, modificat, in celelalte stari. De ce ? Pentru ca in starea biologica bazala substantele actioneaza prin reactii chimice care decurg ‘inertial’ in locuri precise (receptori), pe cand in celelalte stari reactiile chimice nu mai decurg total inertial deoarece psihicul intervine,  actioneaza declansand reactii chimice, sau atenuandu-le, in structuri biochimice din orice zona ( !, vom reveni), indeosebi din sistemul nervos. Este efectul psiho→chimic (ne obisnuisem, nu-i asa ?, sa vorbim doar de efectul chimic→psihic). Se impune intrebarea : in ce consta forta prin care psihicul actioneaza declansand sau inhiband reactii chimice ? Cum, de ex., voind sa fac un gest cu mana dreapta, neuronii piramidali din cortexul motor corespunzator din hemisfera cerebrala stanga fabrica imediat influx nervos ce se propaga la muschi determinandu-le contractia, transformand astfel intentia in actiune ?  Raspunsul e simplu, bazat pe cercetari paraclinice : electronografia, EEG analitica, magnetoencefalografia, rezonanta magnetica functionala, tomografia cu emisie de pozitroni, etc.  Deci, raspunsul : forta psihicului e de natura cuantica (energii subatomice, de genul fotoni, raze x, magnetism, etc.).  Psihicul dispune (schema simplificata ceruta de tema acestei lucrari) de forte de actiune, de un hard cu capacitate de stocare mnestica impresionanta (‘aparent nelimitata’- spun unii cercetatori, poate prea entuziasti), si de capacitatea analitica. In esenta, psihicul este un fel de computer construit nu din materie atomica ci din materie cuantica. Astfel se explica de ce nu putem spera ca s-ar putea vreodata realiza ‘pilula de invatat matematica’, ‘pilula de invatat limba chineza’, ‘pilula de a deveni morali ca la carte peste noapte, etc. Psihicul este in interrelatie dinamica cu structura atomo-celulara (neuronii indeosebi). Receptivitatea psihicului este modificabila chimic doar ca aptitudine cantitativa, nu ca disponibilitate calitativa.

   Neobiectivarea chimica a psihicului (de ex. pentru ca efectul chimic→psihic este nespecific pentru calitatea gandirii), imprevizibilitatea si fluctuatiile de actiune ale psihicului, au condus la minimalizarea importantei lui in cercetarea clinico-farmaceutica. Psihicul a fost privit ca o consecinta a chimiei cerebrale. Efectele sale sanogene demonstrate prin vindecari (uneori uimitoare) numite ‘efect placebo’, au fost etichetate simplu ca : intamplari fericite, vindecari inexplicabile, misterioase ; efect incredibil dar adevarat al unei probabile autosugestii pozitive spontane, conjuncturale, adesea ‘minciuni frumoase’ ;fenomen de stiut ca exista pentru a argumenta in plus, prin comparatie statistica (pentru negarea intamplarii) valoarea substantei de cercetat ; un pic de’incurca lume’. Si s-au emis ipoteze explicative, si atat : ‘praful poate sa se depuna pe ele pentru ca cercetarea fenomenului placebo nu poate aduce nici un folos’. Azi nu mai putem accepta aceasta atitudine fatalista pentru ca prin tehnica ultramoderna amintita mai sus s-a obiectivat  efectul psiho→cerebral inclusiv in ce priveste ‘fenomenul placebo’. Astfel s-a constatat ca orice gand produce modificari metabolice in zone speciale cerebrale (diferite in functie de semnificatia gandului). Orice manifestare a psihicului implica activitate metabolica crescuta fata de starea biologica bazala. In anestezie generala, coma, sau moarte clinica, psihicul nu se manifesta (nu declanseaza metabolisme cerebrale suplimentare) dar suportul sau informational exista, persista. In somn psihicul se manifesta prin vise. In starea de veghe, psihicul se manifesta prin ganduri, imaginatie, sentimente, actiuni (voite, sau partial voite, sau spontane-deloc voite ; ultimele doua explicabile prin actiunea componentei ‘automat-inconstiente’ a psihicului).

   Gandirea ‘negativa’, fie ea autosugestie voita- constienta (autocontrolata sau conjuncturala) sau ne-voita constienta (ca intoleranta la adevaruri neplacute), sau inconstienta (ca autosugestie spontana precum in cazul ‘anxietatii de asteptare’) ,produce (initiaza) excitarea neuronilor din ‘zona de alarma si protectie a persoanei’. Consecinta : pe langa neplacutul sentiment al fricii, influxul nervos creeat accelereaza, in primul rand, functionarea aparatului cardio-circulator (creste ritmul cardiac si tensiunea arteriala), musculo-scheletic si respirator. Rezultatul? Cresterea fortei fizice, utilizabila pentru a fugi de un pericol sau pentru a lupta cu un agresor.

   Stimularea prin gandire negativa excesiva a ‘zonelor de alarma’ produce efecte patogene locale (in primul rand epuizare energetica), si la distanta (ex. HTA). Este efectul ‘nocebo’. Aceasta teorema, demonstrata clinico-paraclinic, vine sa completeze teoria stresului elaborata de Selye.

   Metodologia actuala a cercetarii clinico-farmaceutice nu dispune de instrumente prin care sa diferentieze ‘care si cat’ din efectele observate in urma administrarii unei substante se datoresc acesteia, si ‘care si cat’ din respectivele efecte se datoresc fenomenului de placebo sau de nocebo. Din nefericire fenomenul nocebo este exclus din stas-ul  cercetarilor actuale ;este doar mentionat sub eticheta de ‘simptome neplacute noi in lotul administrat cu placebo’. Dar fenomenul nocebo exista mai frecvent, se pare, decat fenomenul placebo pentru ca instinctul de conservare este mai puternic decat ‘pulsiunea spre placere’. Ar trebui sa se ia in calcul faptul ca efectul placebo se produce nu numai in lotul martor ci si in lotul supus substantei de cercetat ; la o parte din persoanele acestui lot efectele bune se datoresc efectului placebo si nu substantei. Numarul celor cu efect placebo de aici este egal cu numarul celor cu efect nocebo din lotul martor ? Nu putem sti (folosind metodologia actuala). Numarul celor cu efect nocebo din lotul ‘principal’ este egal cu numarul placebo din acelasi lot? Nu putem, sti. Idem pentru lotul martor.

   Compararea statistica a efectelor bune ale substantei cercetate, cu efectele bune ale substantei areactive (‘medicamentul minciuna’, eronat numit placebo; placebo este efectul si nu substanta), este un lucru bun dar nu suficient. Nu ne poate multumi explicatia ‘intamplare fericita’ pentru vindecarile prin efect placebo din trei motive:

    1. Nimic nu este intamplator, nimic nu e noroc sau ghinion, totul se supune legii cauza-efect ; 

    2. In practica toti clinicienii au observat, si folosesc, efectele benefice ale sugestiei pozitive asociate oricarei prescriptii de medicamente (se obtine un plus de eficacitate a medicatiei) ;

    3. Efectul placebo se obiectiveaza in aproape toata patologia, inclusiv in boli ‘pur organice’. Iata doua exemple impresionante :

a) Primul exemplu, relatat in ‘New England Journal of Medicine’ (din 3 septembrie 2009): injectarea de substanta areactiva la 104 pacienti, in zona afectata de fibroza retractila palmara (contractura de tip Dupuytren), a dus la remisiune pentru 7 dintre ei (6.8%). Dintre cei injectati cu colagenaza extrasa din Clostridium histolyticum, 64% au obtinut remisia (204 cazuri tratate).

   Cercetarea a demonstrat  ca fibroza retractila palmara are acum si o terapie medicamentoasa, de preferat celei chirurgicale. Aceasta este esenta articolului din revista citata. Imi permit sa comentez asupra mecanismelor probabile implicate in vindecarea celor 7 tratati cu substanta areactiva : se pare ca ‘aparatul cuantic psihic’ al lor a reusit aceasta performanta extraordinara printr-o actiune dubla energetica si informationala cerebrala, dar si direct la locul afectat ; a reactivat ‘linii tehnologice de autovindecare adormite’. Pare hazardata afirmatia ‘…si direct la locul afectat’. Este o ipoteza sustinuta prin urmatoarele argumente : ‘Asteptarea pozitiva’ activeaza metabolic ‘zona sperantei’ si astfel se opreste reflexul negativ psiho-somatic, autointretinut, creier-palma (prin concurenta de stimuli). Psiho-somatic se obtine plus sau minus de circulatie sanguina si metabolism dar vindecarea nu se face, in acest caz, numai prin plus sau minus metabolic (actiuni cantitative), ci si prin modificari chimice-metabolice (actiuni calitative). Ori aceste ‘linii tehnologice-metabolice’ de autovindecare sun coordonate genetic local. Forta cuantica a psihicului actioneaza si direct palmo-celular-informational probabil restabilind functia unui anume ARN.

b) Al doilea exemplu ce obiectiveaza forta sanogena a structurii cuantice a psihicului : au fost comparate doua loturi cu boala Alzeimer utilizand aceleasi medicamente, dar unul din loturi fiind ‘supus’ timp de 6 luni la stimulari cognitive. Rezultat : masa cerebrala a crescut la pacientii stimulati cognitiv. Explicatie : structura cuantica a psihicului a stimulat neuroplasticitatea prin multiplicarea dendritelor si realizarea de noi sinapse. Cum ? Structura cuantica a psihicului a actionat informational-metabolic precum un ghid, un ‘inainte-mergator’ si facilitator al unor ‘muguri dendritici-sinaptici’ (comparatie prozaica : zidarul aseaza caramizile conform unui plan dinainte stabilit). Ipoteza este confirmata si de experientele pe sobolani : lot stimulat cognitiv si lot stimulat muscular. Rezultat : afluxul sanguin si metabolismul cerebral au crescut la ambele loturi, dar la lotul stimulat cognitiv s-au observat in plus multiplicarea dendritelor si sinapselor.

   Efectele psiho-somatice sanogene (placebo), ca si cele psiho-somatice patogene (nocebo), depind de structura atomo-celulara (‘constelatia biologica’), dar si de structura cuantica a psihicului (memoria inregistrata in hardul psihic, vectorii personalitatii, educatia si experienta personala).

    Efectele psiho-somatice sunt influentate in primul rand de trecutul apropiat, de prezent si de ipotezele personale privind viitorul. Detalierea particularitatilor biologice si psihologice ale celor vindecati prin efect placebo ar putea ajuta la o modelare cognitiva-comportamentala sanogena a celor care nu s-au vindecat cu ‘medicamentul minciuna’ dar, mai ales, a celor care nu s-au vindecat cu substanta activa. Nu cumva ei nu s-au vindecat din cauza actiunii nocebo ?? Ar fi de asteptat ca modelarea psihologica a celor  36% nevindecati cu injectie de colagenaza, sa conduca la vindecarea majoritatii lor (repetand si injectarea ).

    Dar modelarea psihologica este dificila, laborioasa, si cu rezultate adesea prea mici fata de nivelul necesar pentru sanogeneza. Acesta este unul din motivele foarte importante pentru care medicamentele vor fi necesare pentru aproape orice imbolnavire. Alegerea lor va fi cu atat mai adecvata cu cat in cercetare fenomenele de placebo si nocebo vor fi mai bine gestionate. Acest lucru va fi posibil adaugand la cercetare un al treilea grup de pacienti, si carora sa li se administreze substanta de cercetat. Acest grup va fi  abordat interactiv : pacientul este subiect ce colaboreaza activ la cercetare, (spre deosebire de cercetarea actuala in care pacientul este ‘obiect’, este pasiv, abordat directiv). Acest al treilea grup va fi realizat neapeland la hazard (nerandomizat) ci selectand pe criterii de apropiere ca fenotip si psihotip (nu numai ca diagnostic). Psihotipul (tipul de personalitate) este foarte important in cercetarea clinico-farmaceutica pentru ca sintetizeaza o conduita particulara precum “stilul de a sofa”; de “stilul de conduita” depinde locul, timpul si comutarea activarilor sau inhibarilor metabolice. De aceea in echipa de cercetatori vor fi inclusi psihologi si psihiatri. Pe parcursul cercetarii, ei vor realiza pacientilor un grad mare de detasare psiho-emotionala fata de experimentul la care participa (vor fi protejati atat de fenomenul placebo cat si de cel de nocebo).  Cercetarile realizate astfel vor reusi stabilirea de criterii mai clare de prescriere a medicamentelor in functie nu numai de diagnostic si de comorbiditati, ci si de personalitate, habitat, istoria personala si expectatiile pacientilor. Un singur si elementar exemplu despre utilitatea acestei abordari : tulburarea depresiva recurenta la o personalitate introvertita ‘raspunde’ mai bine la venlafaxina, pe cand aceeasi tulburare dar la o personalitate extrovertita ‘raspunde’ mai bine la quetiapina. Dar medicii integreaza mult mai multe aspecte psihologice atunci cand aleg un medicament pentru un anume pacient. Ghidurile terapeutice ar trebui sa cuprinda aceste amanunte. Ele vor fi foarte eficace daca la realizarea lor vor colabora cercetatorii (pentru care exista boli si nu bolnavi) cu terapeutii (pentru care exista bolnavi si nu boli) ; primii folosind dominant statistica, ceilalti folosind dominant semiologia si experienta terapeutica proprie. Se va reusi astfel ca ‘prima alegere’ a unui medicament pentru pacientul x sa fie ‘cea mai buna alegere’, si sa nu fie necesara o ‘a doua alegere’. Si, la fel de important, alegerea va scadea foarte mult riscul reactiilor adverse (in prezent acestea sunt in majoritate imprevizibile mai ales in cazul efectelor ‘contrar-bivalente’ : medicamentul x poate produce la unii pacienti constipatie, dar la altii poate produce diaree ; la unii somnolenta, la altii insomnie etc).

    Opinie finala : cred ca noua treapta in cercetarea clinico-farmaceutica este inevitabila desi greu de acceptat pentru ca presupune mult mai mult efort intelectual si timp fata de metodologia actuala. Dar rezultatele ei vor multumi, mult mai mult ca acum : pacientii (vindecari mai usoare), cercetatorii (vor spune cu mai multa bucurie ‘evrika’), fabricantii de medicamente (vor produce o gama extinsa de medicamente pentru ca fiecare om este unicat), medicii terapeuti (‘esti multumit cand reusesti sa multumesti’).

 

 

                                                                                             05-12-09

                                                                                              Dr. Vissarion Marian-Carmen

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

(Structura cuantica a psihicului

si modernizarea cercetarii clinico-farmaceutice)

 

 

 

    1.Sesiunile stiintifice lunare ale Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania (APLR), din anul 1990 pana in present.

 

   2.I. Fl. Dumitrescu: “Electronografia- metode electrografice in biologie”.  Ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti 1979

 

   3.Dr Angel Escudero: “Vindecarea prin gandire; Noesiterapie”. Ed. For you

 

   4.Gen. Prof. universitar Dr. Dumitru Constantin Dulcan: “Creierul si noua spiritualitate” Ed. Eikon, Cluj Napoca 2008

 

   5.William Aratz, Betsy Chasse, Mark Vincente:” What the bleep do we know?”

 

   6.Fred Wolf : “Taking the quantum leap”

 

   7.Prof. Stuart Hameroff, Univ. Arizona- lucrari stiintifice

 

   8.Infarctele cerebrale silentioase- marker de risc vascular si cognitive: R. Tanasescu, Maria Ticmeanu ; Univ. De Medicina si Farmacie "Carol Davila " Bucuresti, Clinica Neurologica Colentina

 

   9.The rehabilitation role of anosognosia and neglect in post stroke hemiplegia, following ischemic lesions of the right hemisphere :Diana Matcau; Neurological Clinic of  Timisoara

 

  10.Cercetari experimentale referitoare la teritoriul arterelor coroidiene, variantele lor individuale si daca participa la vascularizatia talamusului : B. Kory-Mercea, Stefania Kory Calomfirescu, Marilena Kory- Mercea ; U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’, Cluj-Napoca, Facultatea de Educatie Fizica si Sport, U.B.B., Cluj-Napoca

 

  11.Trecere sistematica in revista a datelor asupra posibilei asocieri dintre localizarea leziunii si depresia post-stroke : A. Dumbrava, Cristina Balut; Univ. ‘Al. I. Cuza’, Iasi; Spitalul Clinic de Urgente ‘N. Oblu’, Iasi

 

  12.Studiul impactului depresiei post- stroke asupra performantelor motorii si cognitive ale bolnavilor :Valerica Tudorica, Cornelia Zaharia, Oana Alexandru, Denisa Parscoveanu, Diana Stanca, Disciplina Neurologie, Univ. De Medicina si Farmacie, Craiova : Clinica de Neurologie, Spitalul mClinic de Neuropsihiatrie, Craiova

 

  13.Evaluarea clinico-functionala si recuperarea neuro-motorie a unui pacient diagnosticat cu hemoragie subarahnoidiana si stroke ischemic – prezentare de caz : Elvira Paun, Oana Alexandru, Carmen Albu, Ligia Rusu, Cornelia Zaharia : Univ. din Craiova, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova : Disciplina Neurologie, Univ. De Medicina si Farmacie Craiova, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova : Universitatea din Craiova

 

  14.Sindromul ischemic cerebro-cardiac persistent scurt istoric : A. Berheci, Arad

 

  15.Studiu asupra functiei cognitive la pacientii cu hemoragie subarahnoidiana; Carmen Albu, Diana Stanca, Cornelia Zaharia, Valerica Tudorica, Denisa Parscoveanu: Univ. de Medicina si Farmacie Craiova, Clinica de Neurologie

 

  16.Studiu asupra tulburarilor cognitive din accidentul vascular cerebral in teritoriul carotidian drept: Denisa Parscoveanu, Cornelia Zaharia, Valerica Tudorica, L. Matcau, Diana Stanca: Univ. de Medicina si Farmacie Craiova, Univ. de Medicina si Farmacie Timisoara

 

  17.Importanta evaluarii tulburarii cognitive post-stroke cu ajutorul scorului MMSE: Andreea Stoica, Nicoleta tohanean, Lacramioara Perju-Dumbrava; Clinica Neurologie I, Cluj Napoca

 

  18.Sindrom Sneddon asociat sindromului antifosfolipidic cu semen neurologice non-ischemice intermitente : Marieta Macovei, C.Popa. Andreea Ilinca ; Institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare, Bucuresti, Clinica de Neurologie

 

 

  19.Sindromul Klippel-Trenaunay. Prezentare de caz : Maria Rotaru, Oana Neagu, B.V. Rotaru ; Institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare, Bucuresti, Clinica de Neurologie

 

  20.Depresia in epilepsie : Gabriela Marian, Elena Alina Nica, Brindusa Ecaterina Ionescu, Diana Ghinea; Spitalul Clinic “Prof. Dr. Al. Obregia” Bucuresti

 

  21.Sperante pentru neurostrokologul secolului XXI: G. Lugoji, Andreea Ioana Lugoji, J. Ciurea, Institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare, Clinica de Neurologie ; Studenta U.M.F. "Carol Davila " Bucuresti, Facultatea de Medicina ; Spitalul Clinic de Urgenta ‘Bagdasar-Arseni’, Bucuresti, Clinica de Neurochirurgie

 

  22.Oboseala postaccident vascular cerebral : G. Lugoji, Andreea Ioana Lugoji, Gh. Popa, V. Moldoveanu, Institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare, Clinica de Neurologie ; Studenta U.M.F. "Carol Davila " , Facultatea de Medicina 

 

  23.Neuroprotectie si neuroplasticitate- un scurt consens asupra conceptelor. Utilitatea clinica a terapiei cu factori neurotrofici (Cerebrolysin) in dementa vasculara- date dintr-un nou studiu pilot : Prof. Dr. D.F. Muresanu, Univ. De Medicina si Farmacie Cluj-Napoca, Romania, Clinica de Neurologie

 

  24.Modificarile hartii motorii cerebrale sub influenta miscarilor pasive, active si a stimularii electrice functionale la pacientii cu accident vascular cerebral si la voluntari sanatosi : un studiu folosind stimularea magnetica transcraniana : Prof. Dr. C.D. Popescu,      Dr.C. Ardeleanu, Dr.B. Ignat, Dr.O. Bolbocean, Dr.C. Bohotin, Dr.V. Bohotin, Clinica de Neurologie ,Spitalul Clinic de Recuperare, U.M.F. ‘Gr. T. Popa ‘ Iasi

 

  25.Alterarile barierei hemato-encefalice in declinul cognitiv si dementa : Dr.B.O. Popescu, Clinica de Neurologie ,Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, Romania ; Laboratorul de Medicina Moleculara, Institutul National de Patologie ‘Victor Babes’, Bucuresti

 

  26.Tomografia computerizata cerebrala de perfuzie- metoda de evaluare diagnostica si prognostica in stroke : T. Lupescu, Teodora Matura, Maria Alexandrescu, D. Constantin : Sectia de Neurologie, Spitalul Agrippa Ionescu, Bucuresti ; Departamentul de Imagistica, Spitalul Agrippa Ionescu, Bucuresti 

 

  27.Evolutie si raspuns terapeutic diferite la pacienti cu infarcte cerebrale in teritoriul posterior avand factori de risc si mecanisme patogenice similare : B. Dumitriu, F. Scarlatescu, Ana Maria Sersea, Anca Toma, alina Tugui, Andreea ilinca, institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare, Bucuresti, Clinica de Neurologie

 

  28.Corelatii imagistice si anatomo-patologice in AVC : Anca Hancu, M. Bosoteanu, M. Deacu, D. zguma, M. Kaivanifard, M.M. Butuman, Univ. Ovidius Constanta, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta

 

  29.Hemoragia strio-capsulara. Cercetari clinice, de tomografie computerizata si rezonanta magnetica : B. Kory-Mercea, Stefania Kory Calomfirescu, U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’, Cluj-Napoca

 

  30.Transcranial magnetic stimulation in stroke rehabilitation : Diana Matcau, Elena Sarbu, L. Matcau, Neurological Clinic Timisoara and Vest University of Timisoara

 

  31.Probleme de diagnostic si recuperare neuro-motorie la un pacient cu accidente vasculare cerebrale multiple- prezentare de caz: Oana Alexandru, Elvira Paun, Valerica Tudorica, Mirela Zaharie, C.Militaru, Cornelia Zaharia; Disciplina Neurologie, UMF Craiova, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova ; Univ. Din Craiova, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova ; Centrul de Cardiologie Craiova

 

  32.Neconcordanta clinico-imagistica la un caz de AVC in teritoriul vertebro-bazilar : Raluca-Elena vintilescu, L.Ene, Dana Albulescu, Mihaela Abagiu, cornelia Zaharia, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova Clinica de Neurologie

 

  33.Asocierea modificarilor EKG cu lateralizarea emisferica dupa AVC ischemic acut : Dimela Luca, Mariana Ticmeanu, Alexandra Oprisan, R.Tanasescu, Univ. De Medicina si Farmacie "Carol Davila " Bucuresti, Clinica Neurologica Colentina

 

  34.Mobilizarea precoce dupa accidentul vascular cerebral ischemic (stroke)- controverse si studiu clinic : Sanda-Maria deme, D.C. Jianu, P.D. Nanu, stefania Kory Calomfirescu ; Univ. de Vest ‘Vasile Goldis’ Arad, Facultatea de Medicina Generala , Disciplina Neurologie; U.M.F. ‘Victor Babes’,  Disciplina Neurologie; U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’, Disciplina Neurologie

 

  35.Resurse farmacoterapeutice in abordarea depresiei post-stroke: A. Dumbrava, Cristina Balut; Univ. ‘Al. I. Cuza’, Iasi; Spitalul Clinic de Urgente ‘N. Obiu’, Iasi

 

  36.Resurse psihoterapeutice in abordarea depresiei post-stroke : A. Dumbrava, Cristina Balut, Univ. ‘Al. I. Cuza’, Iasi; Spitalul Clinic de Urgente ‘N. Obiu’, Iasi

 

  37.Metoda sofrologica in recuperarea bolnavilor afazici cu infarct cerebral (metoda prioritara in tara) : , Stefania Kory Calomfirescu, C.Jianu, Marilena Kory-Mercea, Sanda Maria Deme, E. Vargha; U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’, Cluj-Napoca; U.M.F ‘Victor Babes’, Timisoara; Facultatea de Educatie Fizica si Sport, U.B.B., Cluj-Napoca; Facultatea de Medicina de Vest ‘Vasile Goldis’, Arad;  Facultatea de Psihologie, U.B.B., Cluj-Napoca

 

  38.Scopurile kinetoterapiei in faza acuta a accidentului vascular cerebral: Stefania Kory Calomfirescu, Marilena Kory-Mercea, C.Jianu, Sanda Maria Deme, Adela Maria Mos; U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’, Cluj-Napoca ; Facultatea de Educatie Fizica si Sport, U.B.B., Cluj-Napoca ; U.M.F ‘Victor Babes’, Timisoara ; Univ. de Vest ‘Vasile Goldis’, Arad ; Facultatea ‘Emanuel ‘, Oradea

 

  39.Obiectivele kinetoterapiei in scleroza laterala amiotrofica : Stefania Kory Calomfirescu, Daniela Miculaiciuc, Eva Puscas, Marilena Kory-Mercea, Sanda Maria Deme; Catedra de Neurologie, U.M.F. “Iuliu Hatieganu’, Cluj-Napoca; Facultatea de Educatie Fizica si Sport, sectia Kinetoterapie, U.B.B., Cluj-Napoca ; Facultatea de Educatie Fizica si Sport, U.B.B., Cluj-Napoca ; Facultatea de Medicina de Vest ‘Vasile Goldis’, Arad 

 

  40.A romanian experience about the limits and peculiarities in the rehabilitation of the old spastic patient after different brain injuries : Elena-Luminita Sidenco, Raluca Tugui ; University Spiru Haret Bucharest, Chair of Kinetics Ambulatory Dacia Medical center and BioTerra Med, Bucharesty ; clinic of Rehabilitation Military Hospital ‘Prof. Agrippa Ionescu’, Bucharest, Romania

 

  41.Monitorizarea programelor de reabilitare functionala a bolnavului hemiplegic cu AVC hemoragic, pe baza unei evaluari complexe: Elvira Paun, Ligia Rusu, Oana Alexandru, Cornelia Zaharia; Univ. Din Craiova, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova ; Univ. Din Craiova ; Disciplina Neurologie, UMF Craiova, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova 

 

  42.Recuperarea post-AVC ischemic depinde de selectarea corecta a pacientilor, studiu clinic : Sanda-Maria Deme, D.C.Jianu, P.D.Nanu, Stefania Kory Calomfirescu ; Univ. de Vest ‘Vasile Goldis’, Arad, Facultatea de Medicina Generala , Disciplina Neurologie ; U.M.F ‘Victor Babes’, Disciplina Neurologie ; U.M.F. “Iuliu Hatieganu’, Disciplina Neurologie 

 

  43.standing and gait recovery in hemiplegic patients: outcome comparative analysis between postural reflexes/ reactions stimulation vs. classical proprioceptive procontractile facilitation method: G.Onose, A.Anghelescu, Carmen Chiparus, Cezara Mihailescu, Magda Lapadat, cristina Chendreanu, Andrada Mirea, C. Popescu, Adelina Bojan, anca Sanda Mihaescu, D.C. Mardare, B. Ungur, F. Marinescu, A. Dumitrescu, I. Colibaseanu, M. Ghergut, Monica Haras, Ioana Androne, Aura Spanu, Cristina Popescu, A.V. Ciurea; Physical & Rehabilitation Medicine Clinic Division, ‘Bagdasar-Arseni’ Emergency Hospital, Bucharest, Romania; National Institute of Gerontology & Geriatrics ‘Ana Aslan’, Bucharest, Romania; I-st Neurosurgical Clinic Division, ‘Bagdasar-Arseni’ Emergency Hospital, Bucharest, Romania

 

  44.Imagistica in bolile cerebrovasculare: M. Medrea, B.V. rotaru; centrul de diagnostic romano-german MEDINST Bucuresti; institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare, Bucuresti, Clinica de Neurologie

 

 45. G Ionescu; "Psihosomatica", Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975

No comments:

Post a Comment