Poezii de Cornelius Greising

     ZENIT

Perpendicularã de stralucire
intre doua ceruri
pentru imblanzirea punctelor
                         cardinale
nimic nu se pierde
totul se transforma
din lemn in inger
din inger intr-o
constanta matematica
pentru
incremenirea fiecaruia în el insusi
nai sus decat
o suflare
mai sus decat o incorporare
in carnea orizontalei patimase !



INTRECERE

Ne smulgem unul pe altul
                 din zapezi
cu brate inmuiate in vizibilitate.
Peste umbra proprie
sarim
la marea intrecere
pentru
tras cu urechea la conceptele
unui telefon fara fir.
Din propriul suflet
cioplim ca dintr-un munte
            pietre vechi
            pietre noi
sa construim pana la miezul zilei
cu orice pret
pe suprafata unui imens pustiu
monada


 RECONCILIERE


Refacem din palide cioburi ecuatia
                            spartã
este iarasi pace in clipire
si pe vasta batatura
snopii desfiguratelor oase danseaza
                  in ritmul aceluias
ton
muribundele paralele
incoroneazã un alt triumfator
echilibru
îngenunchiati unul in celuilalt
                   ne picura din ochi
negarea negatiei
ca cea mai pura  si mai sfanta  lacrima.

   GENEZA

Interminabile manevre pe campul minat
cu senzatii
ma tarasc ca un soldat
intre rafale de gloante oarbe
cu ratiunea la brau
                           ca o lopata
pentru saparea de transee cat mai jos
printre adancile radacini ale
alfabetului
luciul oglinzii  din mana  sfaraie
ca o plita incinsa
la  fiecare strop al chipului tau
imi timp ce-mi pun la uscat maldarul de coaste
inca o data imputinat in atmosfera acestei lumi