ATENTIE la rosiile pe care le cumparati!

ATENTIE la rosiile pe care le cumparati! Multe sunt inrosite chimic si sunt cancerigene! Autor: stiri.botosani.ro  Publicat: 05-09-2010 - Intrebat un pietzar din Oltenia cum de nu se gandeste la oameni cand baga otravuri in rosii, raspunsul a fost: 'Lasa-i incolo sa moara ca oricum sunt prea multi'. - In dorinta disperata de a tine pasul cu importurile, cultivatorii folosesc fertilizatoare periculoase si ni le vand noua ca produse autentic romanesti. Producatorii care recurg la astfel de tertipuri toarna fertilizator diluat cu apa la radacina plantei si reusesc sa scurteze ciclul de crestere al rosiei, de pilda de la o luna, la sapte zile. Specialistii spun ca acesti acceleratori de crestere pot fi periculosi pentru om. Producatorii recunosc ca recurg la astfel de metode. Dau insa vina pe vremea din anul acesta, care a facut ca productia de tomate sa fie la jumatate fata de 2009. Agricultorii spun ca au reusit sa stranga doar 50 de tone de rosii pe hectar, fata de 100. De rosiile cu mot sau cele deformate, cu aspect de gogosar, e bine sa ne ferim, spun cercetatorii. "Aparitia acestui tugui in zona varfului fructului indica faptul ca fructul a fost stimulat si prin stimulare repetata el s-a acumulat", spune Marcel Costache, director general Institutul de Legumicultura si Floricultura Vidra. Ce nu stiti cand mergeti la piata, dar aflati acasa, este ca in cazul rosiilor cu chimicale apare un spatiu intre miez si coaja. In Romania, zeci de hectare cultivate cu rosii sunt stropite cu chimicale precum etrel sau 24D care coloreaza legumele. Prafurile nu se gasesc in magazine, dar se vand la negru in curtile fermierilor, chit ca sunt periculoase. "Orice exces duce la acumulare in planta, in fructe si implicit la efecte toxice asupra organismului consumatorului", declara Floarea Burniche, cercetator Statia de Cercetare Experimentala Buzau. Desi este vandut ilegal, etrel pare sa fie asul din maneca al producatorilor in acest sezon. La fel de bine ca etrelul se vinde si erbicidul 24 D, un produs la fel de toxic cu aceleasi valente. (incont.ro) Rosiile tunate, nemuritoare, pierd teren în fata celor românesti Autor:  Ionela Savescu  Zece cercetatori de la Statiunea legumicola Buzau au declansat razboi "piratilor" din domeniul legumiculturii si lucreaza ca rosia româneasca, gustoasa si mare, sa revina pe val. Costel Vînatoru, unul dintre inginerii horticultori de la statie, a dus lupte de lamurire cu rudele si cu cunostintele care obisnuiau sa cumpere din piata legume sau fructe crescute si coapte la foc automat. Experiment Inginerul Vînatoru e sigur ca românii nu vor mai cumpara rosii „nemuritoare” Sursa: VLAD STANESCU 1 Mai ca nu-si pot explica cum, de aproape un an, abia mai pot face solicitarilor de produse si de consultanta în legumicultura. De când curentul produselor ecologice a provocat un tremur în constiinta românilor si de când au demonstrat ca o rosie turceasca poate rezista si sase luni în debara, cercetatorii Statiunii legumicole Buzau s-au pus serios pe treaba. De la începutul primaverii, au vândut 500.000 de rasaduri. Anul trecut, pe vremea asta, abia au putut vinde 100.000 cultivatorilor de traditie din judet. Reclama, spun ei, si-au facut-o prin calitatea soiurilor create în zeci de ani de cercetare. Sute de cultivatori români s-au înghesuit la poarta institutiei cu dubele sa-si cumpere rasaduri adevarate. Pentru cei din nordul tarii, inginerii de la Buzau le-au oferit anul asta o solutie: sa trimita paletii cu plante prin curierat rapid. Rosiile care rezista un an Costel Vînatoru, unul dintre inginerii horticultori de la statie, a dus lupte de lamurire cu rudele si cu cunostintele care obisnuiau sa cumpere din piata legume sau fructe crescute si coapte la foc automat. La un moment dat, le-a demonstrat ca tomatele din piata pot tine loc chiar si de conserve. "A rezistat sase luni pe birou. Va dati seama daca o tineam în frigider! Poate ar fi fost întreaga si dupa un an". Experimentul i-a lasat cu gura cascata pe cunoscuti si au început sa evite sa cumpere "tunatele" din piete. Ba unii, spune Vînatoru, au început sa-si faca, pe un petic de pamânt, o gradina de legume. Altii dau fuga pâna la chioscul statiei de cercetare sa cumpere legume proaspete. "Asta se întâmpla de la începutul lunii iunie. Doar punctul asta de desfacere ne-a mai ramas, dar care are o vânzare foarte buna, în jur de 200.000 de lei pe an", spune Vînatoru. Reclama din care nu iese nimic Soiurile de hibrizi la care a lucrat pâna acum au fost un real succes. Nici nu-ti poti imagina cum un om poate vorbi asa despre niste banale rosii. Previzibil, Vînatoru spune ca, pe lânga multa munca, e vorba de pasiune. Pentru rosia româneasca Siriana, vedeta statiei, a lucrat timp de 20 de ani. Soiul, care a fost omologat în 2006, este preferatul cultivatorilor din toata tara, care se bat pe semintele si rasadurile de la Buzau. "Când e sa iei o teapa, o iei. Când te lacomesti si reclama dintr-o revista de specialitate îti fura ochii si-ti promite 15 kilograme de fructe pe planta, e posibil sa nu-ti iasa nimic. Un domn m-a sunat sami spuna ca a cumparat seminte de mii de lei si pâna acum nu i-a iesit nimic. A comandat de la noi 20.000 de fire de rasaduri". Vînatoru nu le promite mai mult de 7 kg pe un fir, dar le sta la dispozitie oricând cu sfaturi despre îngrijire sau despre tratamente. Asta a fost unul dintre motivele pentru care cultivatorii români au renuntat la semintele din import, de regula din Bulgaria sau Olanda, pentru cele românesti, îmbunatatite în laboratoarele din Buzau. LEGUME CU CERTIFICAT "Facem 190 de tone la hectar. Canadienii fac 970" Pe lânga sutele de mii de rasaduri pe care le-a dat, statiunea a scos la vânzare si vreo sapte tone de seminte de legume, toate ameliorate si puse la punct dupa ani întregi de cercetare. Daca în supermarketuri sau în magazinele de specialitate un plic cu 1.000 de seminte de tomate costa 260 de lei, calitatea fiind una medie, la Buzau plicul de 1.700 de seminte costa 100 de lei. Diferenta mare de pret si de calitate au facut ca în doar o luna sa vânda tot stocul, fara ca macar toate comenzile sa fie onorate. "E îmbucurator pentru noi, ca producatori, dar mai ales cercetatori, ca românii se îndreapta catre productia legumelor românesti. E adevarat, ca samsar sau ca simplu distribuitor faci bani mult mai usor doar cu plasarea produselor în piete, însa consumatorii încep sa discearna, experimentând sau doar aflând de la televizor ca e mai bine sa dai un leu în plus pentru un kilogram de rosii românesti gustoase decât pe niste legume ude si reci", spune Vînatoru. Inginerul recunoaste orice tomata dintr-o privire. Afla doar pe pipaite daca a fost iradiata pentru a se coace mai repede sau daca a ajuns la maturitate datorita îndelungatelor tratamente picurate la radacina. Si culoarea trebuie sa aiba pentru el nota de trecere. Un rosu sters la o tomata nu înseamna neaparat ca fructul nu este copt, ci mai degraba ca producatorii nu au folosit îngrasaminte care sa intensifice culoarea. Tehnologiile care intoxica rosiile Socul pentru Costel Vînatoru a venit când un fost coleg de doctorat, stabilit de ceva vreme în Canada, i-a povestit cum se cresc rosiile acolo. "Mi-a spus ca recolta la hectar este de 970 de tone de tomate. Uluitor! Noile tehnologii permit asta, în timp ce noi producem cam 170 de tone la hectar. El nu cultiva pe sol, ci pe un suport nutritiv, sintetic, în care îngrasamintele se administreaza perfuzabil la radacina plantei". Nimic din toata tehnologia asta nu face însa rosiile mai gustoase. Ba chiar le lasa fara orice substanta nutritiva, "îmbogatin du-le", pe de alta parte, cu o multime de nitrati sau nitriti care ataca organismul. Vînatoru crede însa ca nu de tehnologie duce lipsa agricultura româneasca, ci mai degraba de motivatia cultivatorului si de disponibilitatea de a folosi toate terenurile fertile. Soluri cu putine chimicale La Buzau, inginerului nu-i ies toate naturale 100%, dar are grija ca solul pe care se sadesc legumele sa nu fie tratat din belsug cu chimicale, iar tratamentele administrate plantei sa nu contina metale, care sa opreasca substantele nutritive sa se dezvolte. În solariile bazei de cercetare are un hectar de rasaduri. La sfârsitul lunii aprilie, utlima tura de plante iese pe poarta si se face loc celor de vara. Concurenta Olandezii vând seminte cu nume românesti Inginerul Vînatoru povesteste ca mai multe firme din Olanda fac bani pe spinarea cercetatorilor de la Buzau. Spune ca, de mai multi ani, a vazut cum, primavara, apar în supermarketuri sau în piete plicuri cu seminte de legume cu numele soiurilor create de ei, desi continutul este de departe românesc. "Ca legumicultor, te atrage numele Siriana, stiind ca e rosia care se produce de multi ani la Buzau, aia mare si gustoasa. Daca citesti însa pe spatele plicului, vezi ca de fapt semintele au fost importate din Olanda, ambalate în România sau nu, ca nu e o regula. Sadesti, uzi, tratezi si apoi astepti. Si-astepti degeaba pentru ca, de multe ori, semintele sunt proaste si nu iese nimic". Nu numai rosiile au fost "contrafacute" de olandezi. Si-au însusit din colectia de soiuri a românilor varza de Buzau, renumita pentru foile bune la sarmale, spanacul românesc, cu frunze lungi, ardeiul gras-gras, mazarea, castravetii amari, ba chiar unele condimente care au fost "lucrate" la Buzau, cum ar fi busuiocul românesc aromat. "Varza de Buzau este un soi pe care olandezii încercau de mult timp sa-l scoata de pe piata. Vazând ca nu reusesc, au început sa vânda semintele lor cu numele nostru si uite ca si-au vazut bine de interes: sa-si vânda marfa". Si cu rasadurile cumparate din piete cultivatorii mai dau gres. Fara certificat de calitate, de multe ori ajungi sa cheltuiesti bani si timp pentru o buruiana care nu produce nimic. CREATII Dupa ani de cercetari, pe lânga perfectionarea rosiilor, inginerul Costel Vînatoru a creat prin încrucisari repetate fructe românesti cu gusturi exotice. Asa i-a iesit pepenele cu aroma de vanilie Costel Vînatoru a avut întotdeauna probleme cu spatiile în care si-a desfasurat cercetarea. Ca sa nu-si încurce colegii, si-a cumparat un teren unde îsi testeaza soiurile pe care le-a creat din încrucasarile repetate dintre mai multe specii. Din experimentele astea i-au iesit, anul trecut, castravetii grenada, cu fructul galben plin de tepi. CERCETARE. Inginerul Costel Vînatoru studiaza la birou fenomenul rosiilor iradiate FOTO: VLAD STANESCU Rosii denumite dupa nevasta Alte specii ciudate pe care le-a creat la Buzau sunt rosiile portocalii, rosiile în doua culori - portocaliu cu rosu, dar si un soi de tomate acoperite cu puf de piersica. "Nu le-am scos niciodata la vânzare, doar le-am aratat cunoscutilor, pentru ca sunt soiuri în testare". Vînatoru spune însa ca pietele sunt pline de rosii, în schimb nici una nu este româneasca. "Mergeti acum în piata sa vedeti câte rosii românesti sunt la vânzare. Va spun eu: pâna la începutul lunii iunie, nici o tomata din piata nu este româneasca. N-are cum, nu ies pâna atunci". Însa ce i-a dat gata pe prietenii lui Costel Vînatoru au fost pepenii cu gust de vanilie. "Orice se poate face. Inclusiv pepenii cu gust de kiwi sau de ananas. Ba chiar anul trecut am facut si cu gust de cognac si, cred eu, sunt buni în tratarea alcoolismului", spune inginerul. Pe terenurile statiei de cercetare a sadit toate "creatiile" încrucisarilor si asteapta acum roadele. În fiecare an vine cu o noutate care îi lasa cu gura cascata pe colegi. A facut si dovleacul lung de doi metri, ba chiar castravetele alb, fara clorofila, care n-are nicio diferenta de gust fata de cel normal. "E o munca titanica de care, la un moment dat, te atasezi fara sa vrei. Daca lucrezi cincisprezece ani la un soi, inevitabil dezvolti o relatie cu planta. De aceea le dam nume din familia noastra". De exemplu, a facut tomatele Kristinica, denumite dupa sotia lui, Cristina. Rosiile Aura, portocalii, au primit nume tot din familie. La fel si tomatele cireasa Sorana, care sunt anul acesta testate în solarii. Celor doua soiuri de cicoare, care au frunze ca o salata creata, le-a spus Camelia si Angela. Ardeiului lung i-a spus Cosmin, iar cimbrul aromat este trecut în colectie Mircea. Plante biblice pentru productia de serie Ultimul proiect al inginerului: sa întroduca în cultura de serie soiurile care se sadesc la scara mica, de taranii români: linte, bob si nap. Vînatoru spune ca sunt plante biblice, iar producerea lor nu necesita foarte multe îngrasaminte, pentru ca nu sunt nici sensibile, nici pretentioase si ar putea crea productii impresionante la hectar. Pe lânga asta, sunt foarte sanatoase, iar cererea din import este din ce în ce mai mare. Pe terenurile pe care statia de cercetare le administreaza vrea sa aclimatizeze si alte specii, precum fasolea neagra sau unele condimente care ar putea creste fara probleme în spatiile protejate.