http://acvila30.wordpress.com/2011/11/13/dreptcredinciosul-voievod-mihai-viteazul/Întrucât istoria neamului nostru a fost golitã de
Duh în perioadacomunistã, iar în manualele de astãzi marii noștri voievozi sunt tratați cusuperficialitate, se cade ca noi,
preoții, sã ținem treazã conștiințacreștinã a românilor, știind bine cã un popor care nu-și
cunoaște trecutulși nu-și cinstește martirii nu are parte de viitor. De aceea, doresc sãparcurgem în cele ce vor urma, viața
Sfântului Voievod Mihai Viteazu.Nãscut în anul 1558 în localitatea Târgul de Floci (numitã așa dupã târgulde
lânã de aici), aproape de Giurgeni, jud. Ialomița, fiul lui Pãtrașcu celBun, domn al Munteniei între anii 1554-1557 și al
doamnei TeodoraCantacuzino. Bunul Dumnezeu l-a pus încã de la naștere pe Mihai pe calearãbdãrii și a suferinței,
dobândind calitãți care i-au fost de mult folosîn menirea pe care o avea de împlinit mai târziu. Tatãl sãu a fost
ucis decei ce-i râvneau tronul în 1557, așa cã Mihai se naște în 1558 deja orfan,iar mama sa, doamna Teodora, este obligatã
sã ia calea pribegiei, deoarececei care i-au ucis soțul vroiau sã ia și viața lui Mihai. În cele din urmã,se retrage la
Mãnãstirea Cozia, iar pe Mihai, pentru siguranțã, îlîncredințeazã unui unchi, Epitropul Iani, slujbaș de
nãdejde al Patriarhieide Constantinopol. Astfel, Voievodul Mihai a crescut printre cãlugãrii dinConstantinopol și de la Muntele Athos,
învãțând aici postul, ascultarea,rugãciunea și dragostea de neam.Ajuns la maturitate, se întoarce în Muntenia unde
ajunge datoritã firiisale puternice și realelor calitãți de conducãtor, pe rând ban deMehedinți, postelnic, mare
agã, pentru ca în anul 1593 sã-l gãsim ca Ban alCraiovei. A fost arestat și condamnat la moarte prin decapitare de
cãtredomnitorul Alexandru cel Rãu, ce-l acuza de complot împotriva sa. În drumspre locul de execuție, trecând prin fața
Bisericii Albe Postãvari(București), i se îngãduie sã intre în bisericã spre a se închina la icoanaSf. Nicolae,
unde, cu lacrimi, cere ajutorul Sfântului, fãgãduind cã vaconstrui o bisericã, de va fi scãpat de moarte. *Ajuns în
fața cãlãului,vedem rodul și puterea rugãciunii Voievodului, nu așa cum spune istoriacomunistã despre cãlãu
cã s-ar fi speriat de statura sa impunãtoare, cicãlãul, mustrat de Sf. Nicolae, a scãpat securea din mânã și a
fugit.* Imediatboierii de fațã au implorat iertarea de la Alexandru cel Rãu, cumpãrând încele din urmã cu bani
viața Voievodului Mihai.În septembrie 1593, cu ajutorul Patriarhiei de Constantinopol și alsultanului pe care a trebuit sã-l cumpere cu bani,
mulți din ei împrumutațide la cãmãtarii Porții Otomane (un fel de F. M. I. de astãzi), tronul
ȚãriiRomanești. La 11 Octombrie 1594, a fost înscãunat și, la începutul luinoiembrie, au și început a bate
cãmãtarii la ușã, dupã nãravulîmpãmântenit, spre a-i cere sã jupuiascã bietul popor, spre a
le plãti lorbanii împrumutați cu vicleșug. Domnul Mihai a înțeles cã poporul erasãrãcit și sãtul
de dijmele puse de domnii dinainte; ori el nu putea sugesângele norodului în interesul cãmãtarilor; de aceea a pus la cale un plande
eliberare a țãrii de sclavia cãmãtarilor și a Porții Otomane cesupravegheau pe domnitor (asemeni comisarilor U.E.). Astfel, la
03-11-1594,cheamã cãmãtarii sã le dea datoria, dar dupã ce îi adunã într-o casãaproape de
Târgoviște, dã foc casei, iar cei care au scãpat de flãcãri aufost uciși de gãrzile domnitorului. Cu
aceastã ocazie, printr-un atac datasupra gãrzilor turcești, scapã țara de dânșii, fugãrindu-i peste
Dunãre.Ne-a rãmas acel discurs memorabil consemnat în cronicile vremii ținut înfața poporului: *"Mã liberez în
fața lui Dumnezeu și a voastrã de toateîndatoririle și închinãciunile de pânã acum. O viațã avem,
români, și ocinste; deșteptați-vã, cã am dormit destul." *(Ridicã, Doamne, și azi unVoievod, cã am dormit
destul, deși se cântã de 22 de ani Deșteaptã-teRomâne). Imediat ce a scãpat țara de cãmãtari și
turci, Voievodul s-aîngrijit sã-și respecte fãgãduința fãcutã Sf. Nicolae de a zidi omãnãstire,
lucru fãcut pe dealul Mihai Vodã din București. Prin lucrarealui Dumnezeu, mãnãstirea a scãpat de a fi
dãrâmatã de Ceaușescu în 1985,fiind mutatã 289 m, pânã pe strada Sapienței nr. 4, pe malul drept
alDâmboviței.Înainte de a fi înscãunat, a convocat, în august 1594, un Sinod la Iași cuierarhii din ambele țãri
române pentru stoparea propagandei catolice celuase avânt, mai ales în Moldova, înființând cu acest scop Episcopia deHuși.
Tot în acest sens, convoacã un alt Sinod, în aprilie 1596, laTârgoviște. Însãși Voievodul Mihai a îndemnat
clerul sã vegheze custrictețe la respectarea dogmelor și canoanelor rânduite de cele 7 SinoadeEcumenice.În 4 iunie 1585, a reușit
în urma deselor cereri cãtre Dieta din Ardeal,asemeni Sf. Constantin cel Mare în Imperiul Roman, sã obținã un decret datde
Dietã ce recunoștea religia ortodoxã (pânã atunci toleratã) în rândulreligiilor constituționale, trecerea
Mitropoliei Ardealului direct subjurisdicția Mitropoliei de la Târgoviște și scutiri de dãri pentru preoțiiortodocși, asemenea
celor catolici. Deoarece sub influența calvinã s-aaprobat într-un Sinod la Aiud în 1551, recãsãtorirea preoților
ortodocși, aobținut prin decretul din 4 iunie 1595 și o lege care sancționa satul alcãrui preot se recãsãtorea, iar
enoriașii nu anunțau ierarhul de aceastãfãrãdelege, cu o amendã de 200 de florini. Vedem de aici cã Voievodul
eraconștient cã numai un cler cu o adevãratã viațã spiritualã putea cãlãuzicorect poporul și face
fațã propagandei calvine și catolice.*Înlãturarea trupelor otomane de la curtea domneascã nu putea rãmâne
fãrãreacție; de aceea, sultanul a trimis o armatã destul de numeroasã, condusãde Sinan Pașa, spre a-l
înlãtura pe Mihai de la domnie. Astfel are locmemorabila confruntare dintre oștirea românã și cea otomanã, la 23
august1595, la Cãlugãreni, în care datoritã credinței și abilitaților militare,oștirea condusã de Mihai
Vodã îi zdrobește pe otomani. Victoria rãsunãtoarea voievodului valah stârnește admirația întregii lumi
creștine și dãsperanțã de eliberare locuitorilor din Albania, Bulgaria, Serbia, Bosnia,Grecia, țãri chinuite de turci,
care-și puneau speranța în Mihai Viteazu caîntr-un înger de mântuire, numindu-l, cum menționeazã N. Bãlcescu
"Steaualor de la rãsãrit". Inclusiv papa Clement al VIII-lea l-a numit "Cavaler allui Hristos și Apãrãtor al
creștinãtãții". Aderând la alianța antiotomanã"Liga creștinã", datoritã vitejiei domnitorului în
lupta de apãrare acreștinãtãții, primește în dar de la Cardinalul de Bari mâna dreaptã a Sf.Nicolae
îmbrãcatã în mãnușa de mãrgean pe care avea sã o poarte cu credințãîn toate
bãtãliile. Astãzi mâna Sf. Nicolae se aflã la Biserica Sf.Gheorghe Nou din București.**A reușit pentru
întãrirea ortodoxiei din Ardeal sã îl promoveze în 1596,pe scaunul mitropolitan de aici pe Sf. Ioan de la Prislop. Tot în
aceastãperioadã, Mãnãstirea Simon Petru din Sf. Munte a ars din temelii, fiindrefãcutã cu cheltuiala Voievodului; aici se
pãstreazã pânã astãzi tabloulvotiv al lui Mihai Viteazu și al soției sale, doamna Stanca.*Domnitorul Sfânt Mihai
Viteazu a fost cãlãuzit și de visul de veacuri alromânilor, acela de unitate naționalã și spiritualã. Astfel,
în urma lupteide la Șelimbãr din 18-28 octombrie 1598 împotriva lui Andrei Batory,cucerește Ardealul, înfãptuind Unirea
celor douã principate. Intrareatriumfalã în Alba-Iulia are loc la 1 noiembrie 1599, datã la care Mihaihotãrãște
construirea unei catedrale ca sediu al Mitropoliei Ardealului.Bine înțeles cã nobilimea și clerul catolic nu a vãzut cu ochi buni
aceastãinițiativã. Protestând, s-a iscat o discuție ce a degenerat în ceartadintre catolici și clerul ortodox,
obligând pe domnitor sã intervinã,arãtându-și credința dreaptã, mãrturisitoare, de care era
cãlãuzit,spunându-le catolicilor cã ei nu au nici Har, nici Taine și, ca sã se vadãaceasta, propune ambelor
pãrți sã facã câte o aghiazmã separat, dupã carecele douã vase sã fie puse într-o bisericã
ce a fost sigilatã cu peceteadomneascã, iar dupã 40 de zile sã fie deschisã spre a se vedea în ce starese aflã
fiecare. În urma unei descoperiri avutã de Sf. Ioan de la Prislop,s-a deschis biserica în a douãzecea zi, cu ambele pãrți de
fațã,constatându-se cã aghiazma ortodoxã era nestricãcioasã, iar cea catolicãera împuțitã.
Rușinați, unii dintre catolici au trecut la ortodoxie, iarceilalți, fãrã sã se îndrepte din erezia lor, au acceptat
construirea uneicatedrale în Alba-Iulia închinatã Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. (Ar fibine sã ia aminte la aceastã
întâmplare și ecumeniștii din B. O. R. deastãzi).În mai 1600, alungã de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilã,
înfãptuindprima Unire a românilor și singura în scopul mântuirii neamului, pentru cãunirile lui Cuza și Ferdinand au
fost fãcute în interesul iudeo-masonilorși a desacralizãrii neamului. Astfel, domnul Sf. Mihai Viteazu devineprimul conducãtor al
tuturor românilor, luându-și titulatura de "Domn alȚãrii Românești și a Ardealului și a toatã Țara
Moldovei". Liderii europenideranjați cã Mihai Viteazu se proiecta drept cel ce putea reface faimaImperiului Bizantin ortodox, au pus la cale, prin
generalul Basta, celalãturi de care luptase în Liga Creștinã, asasinarea lui Mihai. A avutdreptate Sf. Ștefan cel Mare când a
spus cã "decât sã supuneți țaraApusului, mai bine o supuneți turcilor, pentru cã turcii o sã vã ia aurul,dar
o sã vã lase sufletul, dar apusenii o sã vã ia și aurul și sufletul"(lucru valabil și astãzi). Astfel, a fost
gãsit un anume Ștefan Joja, romândin Țara Zarandului, luat cu forța de pe când avea 10 ani în regimentele decopii organizate
de Imperiul Austro-Ungar (atenție la tinerii româniîncorporați în armatã drept mercenari N.A.T.O.) și infiltrat în
tabãra luiMihai de la Câmpia Turzii, pãtrunde în cortul Voievodului în noaptea de 19august 1601, decapitându-l.Așa cum
reiese și din Acatistul Sf. Voievod Mihai Viteazu (se pare,alcãtuit la Mãnãstirea Dealu), domnitorul a fost însoțit în
anii de domnieîn toate bãtãliile de doi cerbi, ce, se pare cã erau doi Îngeri, care îndimineața zilei de 19 august 1601
au dispãrut, iar ostașii români s-auîntrebat ce semn poate fi acesta. Singur, domnitorul a înțeles cã pentrumicile sale
greșeli, dar și pentru neputințele sale avute asemeniProrocului David sau Sf. Ștefan cel Mare, Dumnezeu a pregãtit pentru el camijloc de
curãțire deplinã, dar și de rãsplatã pentru ostenelilemãrturisirii dreptei credințe, cununa muceniciei; de aceea a
murit fãrã sãse opunã sau sã protesteze, rostind un psalm din Psaltire, pe care oînvãțase pe de rost din
copilãrie, pe când era la Muntele Athos. Capul sãua fost dus de cãpitanul Radu Buzescu, la mãnãstirea Dealu,
lângãTârgoviște, unde a fost înmormântat. Pe lespedea mormântului sãu scrie"Aici zace cinstitul și
rãposatul capul creștinului Mihai ce au fost domnal Țãrii Românești și Ardealului și Moldovei". Trupul sãu a
zãcut timp detrei zile agãțat de un stâlp pe Câmpia Turzii, timp în care, cum spuneprofesorul Gheorghe Anghel, soldații au
tãiat pãrți din trupul sãu pe carele-au luat ca trofeu, jupuindu-i pielea de pe umeri și de pe spate cu totcu pãrți din
trup. *În privința locului unde a fost înmormântat trupuldomnitorului, au circulat de-a lungul vremii diferite ipoteze,
neputându-sestabili cu exactitate mormântul. Sf. Mihai Viteazu este primul conducãtoral României Mari, dar și primul ei mucenic.*
Suntem ceea ce suntem astãziși datoritã acestui Sfânt Voievod providențial, pe care l-a dat Dumnezeupoporului nostru în istorie.
În locul bunãstãrii personale, a liniștiiegoiste, sfântul Mihai Viteazu s-a jertfit pentru neam, pentru generațiilece au urmat.
El a arãtat cã a-ți iubi țara nu înseamnã doar a rosti cuvintemari, ci de a-ți pune chiar viața pentru ea.*Cea mai
importantã mãrturie despre sfințenia Sfântului Mãrturisitor MihaiViteazu o dã Sf. Paisie de la Neamț, care
consemneazã în anul 1751 pemarginea unei Psaltiri descoperitã de Vasile Alecsandri în 1850,urmãtoarele cuvinte: "Mihai Viteazu, rob
al lui Dumnezeu și Sfânt".* Înanul 2000, Mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu a alcãtuit dosarul decanonizare al Voievodului, dar
pãrãsind viața pãmânteascã chiar în acel an,din rânduialã Dumnezeiascã, dosarul a stagnat. Eu spun
cã Dumnezeu a vrutca odatã cu capul sã fie cinstit și trupul Sfântului Voievod, nedescoperitîncã la acea datã.
În vara anului 2010, trupul (osemintele) a fostdescoperit, în mod miraculos, la Mãnãstirea Plãviceni, județul Teleorman,la o
distanțã de 5-6 m de biserica din incintã. Un grup de muncitori au datfoc la niște hârtii și surcele pe locul menționat.
Fratele pãrinteluistareț Protos. Teoctist Moldoveanu le-a spus muncitorilor sã stingã foculpentru cã o sã-i certe
starețul cã au fãcut focul atât de aproape deBisericã. Muncitorii au început sã batã cu lopețile spre a
stinge foculprin înnãbușire și, din cauza loviturilor, pãmântul s-a surpat. A venit șipãrintele stareț, care a
spus sã fie îndepãrtat pãmântul spre a se vedea cese aflã în acel loc. A fost gãsit un schelet uman
fãrã cap.Indiciile care au dus la concluzia cã acesta este trupul lui MihaiViteazul sunt urmãtoarele: - mãnãstirea
este singura din România care, deși își serbeazã hramul pe 8 noiembrie, are ca patron doar pe Sf. Arh. Mihail; -
mãnãstirea a fost începutã a se construi de soția voievodului, doamna Stanca, retrasã în pribegie pentru
puțin timp aici, în pãdurile Deleormanului, imediat dupã ce voievodul Mihai a fost asasinat; lipsa unui însemn asupra
mormântului se datoreazã probabil fricii de a nu fi profanat.Pe data de 25-10-2011, m-am deplasat spre aceastã mãnãstire cu
gândul cãde va vrea Dumnezeu și Sfântul Mihai Viteazu sã primesc ca dar pentruBiserica "Învierea Domnului" din
Rãdãuți o pãrticicã din osemintele acestuiMãrturisitor, când va fi recunoscut oficial ca Sfânt cum este, biserica
vaprimi cel de-al doilea hram: Dreptcredinciosul Voievod Mãrturisitor MihaiViteazu. Ajunși aici împreunã cu șoferul mașinii cu
care am fost, împreunãcu pãrintele stareț Teoctist, am desfãcut racla din bisericã cu oseminteleVoievodului și *am
rãmas uluit de mireasma care a ieșit din oseminte*. Amvrut sã iau o claviculã pentru biserica din Rãdãuți și atunci
am constatatcã claviculele și coastele lipsesc – încã un indiciu care aratãautenticitatea trupului, exact cum spun istoricii
despre pãrțile din trupcare au fost luate de asasini ca trofeu. Am primit în dar atunci o partedin laba piciorului drept al Sfântului.
Iatã cã, prin mila lui Dumnezeu șirugãciunile Sf. Voievod Mihai Viteazu, o pãrticicã din trupul lui a fostadusã
în Moldova dupã 410 ani și mai bine.Încã o faptã vrednicã de laudã a mãrturisirii și statorniciei
în credințãa Sf. Voievod o constituie rãspunsul la o scrisoare din 29 aprilie 1600, încare papa Clement al VIII-lea îi cere
sã se converteascã la catolicism,însã Voievodul îi rãspunde papei sã se facã el ortodox.Din viața
Domnitorului învãțãm sã ne rugãm cum a fãcut-o el în toatã viațasa, sã mãrturisim
și sã apãrãm cu orice preț ortodoxia atacatã azi și dininterior și din afarã, sã ne pocãim
așa cum umbla el cu duhovnicul lângãdânsul în toate luptele, sã trãim în unitate și sã murim
creștinește curugãciunea pe buze și în inimã. Avem nãdejde în rugãciunile Sfântului MihaiViteazu
cã nu va lãsa dușmanii țãrii sã-și ducã la capãt planul dedezbinare uneltit, iar noi, urmând
viața și credința înaintașilor noștri,sã putem da rãspunsul cel bun la Tronul de Judecatã a lui
Dumnezeu.*Amin.**Preot Gheorghe Anițulesei, Rãdãuți**Sursa: http://euliber.ro/*
