Un savant bun lasă în urmă mii de pagini de texte şi formule. Dar se bucură de acest patrimoniu, doar un cerc restrâns de intelectuali din acelaşi domeniu. Pentru publicul larg rămân descoperirile majore şi aforismele. Toată lumea îşi aminteşte faimoasa frază "Şi totuşi se învârte!" presupusă a fi rostită de către
Galileo Galilei (nu există nici o dovadă că el a spus într-adevăr acest lucru, expresia a inventat-o un jurnalist britanic la mijlocul secolului XVIII), dar extrem de puţini au citit cele opt volume voluminoase ale operei sale. În spatele acestor aforisme nu stă numai ştiinţa, ci modele de gândire, adecvate pentru toate situaţiile vieţii. Oamenii de ştiinţă nu ne vor învăţa cum să trăim, ci mai degrabă cum putem gândi, oferind opţiuni diferite, care uneori se exclud reciproc. Iar obiectul acestui proces de gândire ar putea fi orice – de la viaţa intimă, la scandalurile politice. Vă oferim o selecţie de zece cele mai emblematice fraze rostite în ştiinţa ultimului secol.
01. DUMNEZEU NU JOACĂ ZARURI
Despreinevitabil şi întâmplător
ContextEinstein a avut capacitatea de a ajunge pe cale logică la concluzii, cu care nu putea fi de acord. Astfel, odată ce a dovedit că universul se extinde, a petrecut mulţi ani pentru a dovedi contrariul.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu mecanica cuantică. De fapt, Einstein a stat la originile sale, chiar a primit Premiul Nobel pentru explicarea efectului fotoelectric, bazându-şi argumentele pe logica cuantică. Şi totul ar fi bine, dar coşmarul lui Einstein a devenit o afirmaţie de bază a fizicii cuantice: la baza Universului stă un accident. Locaţia electronului, conform acestei logici, se stabileşte numai prin acţiunea indirectă asupra altor particule care schimbă inevitabil locaţia acestuia. Prin urmare, putem vorbi despre coordonatele electronului doar în termeni de probabilităţi. Dar cum rămâne cu fermecătoarele bile de biliard ale lui Newton, care au atât viteză cât şi poziţie? Cum să trăiești într-o lume în care nu poate fi determinată fără echivoc nici viteza, nici amplasarea unei particule?
Fraza cu zarurile, Einstein a repetat-o de zeci de ori. Un răspuns decent i-a dat
Niels Bohr. "Albert, încetează odată să-i indici lui Dumnezeu ce să facă!"
MoralaÎntreaga noastră viaţă poate fi descrisă în două cuvinte: "întâmplător" şi "inevitabil". Indiferent despre ce ar fi vorba – despre fizica cuantică, alegerea unui partener, accident la centrala electrică sau angajarea la un loc de muncă. În orice situatie, există două modalităţi de a explica cele întâmplate.
Prima logică indică faptul că, mergând înapoi pe lanţul cauzal, putem ajunge la evenimente care au avut loc "doar aşa", cum ar pica doi de 6 la aruncarea zarurilor: ne-am întâlnit întâmplător, ne-am despărțit întâmplător, am ales întâmplător.
A doua logică indică faptul că orice motiv are propriul motiv, iar acesta are la rându-i un alt motiv şi aşa mai departe. Rezultă că aceeaşi şesari de la zaruri sunt predeterminați de rigiditatea mişcării mâinii, de puterea aruncării şi de proprietăţile mesei.
Nu se poate spune că un model este corect, iar celălalt nu. La fel cum nu se poate spune cine are dreptate – Niels Bohr sau Albert Einstein.
02. AM TOT!
DespreAbundenţă
Cine a spus-oGrigori Perelman, celebrul matematician din Sankt-Petersburg, care a rezolvat una din cele şapte probleme matematice ale mileniului – demonstrând
ipoteza lui Poincaré. Pentru această demonstraţie i s-a acordat
premiul Fields, apoi premiul
Institutului Clay în valoare de un milion de dolari. Matematicianul a refuzat ambele premii.
ContextRefuzul lui Perelman de a primi premiile a provocat un scandal care a captat nu numai comunitatea matematică. De ce nu vrea bani? E nebun? Este o formă de protest? Vrea să atragă atenţia?
Matematicianul însuşi a fost laconic: "Am tot". Ce are Perelman? Pe lângă pensia mamei sale şi iaurtul pentru micul dejun are şansa de a gândi şi de a nu se implica în argumente carieriste meschine despre priorităţi.
MoralaPrincipiul de bază spune: muncești, înfăptuieşti, te concentrezi, ca în cele din urmă să devii foarte bogat şi faimos. Perelman a făcut actuală o teză foarte simplă şi foarte veche: banii nu sunt nici pe departe singura sursă de fericire. Şi pentru cei, care la auzul numelui Perelman continuă să-şi învârtă degetul la tâmplă (sugerând că printre matematicieni sunt mulţi nebuni), se pune întrebarea: vă doriţi cu adevărat acel milion? Şi aţi fi mai fericiţi dacă dintr-o dată l-aţi primi?
03. GĂURILE NEGRE NU SUNT CHIAR ATÂT DE NEGRE
Despremoarte şi nemurire
ContextGaura neagră trebuie să fie neagră. Ea este într-o stare de colaps gravitaţional şi în imposibilitatea de a emite ceva în exterior. În mod logic, acest lucru înseamnă că gaura neagră este sortită nemuririi absolute. Căci moartea este o risipă de substanţă sau de energie. Cu toate acestea, în 1974, Hawking a presupus că colapsul gravitaţional nu este chiar atât de definitiv şi gaura neagră emite un câmp electromagnetic format din fotoni. Acest lucru a permis eliminarea suspiciunii de nemurire absolută care plana asupra găurii negre şi a restabilit egalitatea în faţa morţii a tuturor obiectelor din Univers.
În schimb o nemurire relativă era garantată obiectelor care nimeresc într-o gaură neagră, unde se presupune că dispar fără urmă: "Concluzia cu privire la existenţa radiaţiilor emise de găurile negre, înseamnă aparent că colapsul gravitaţional nu este atât de final şi ireversibil cum s-a crezut anterior. Dacă un astronaut cade într-o gaură neagră, masa acesteia creşte, dar în cele din urmă cantitatea de energie echivalentă cu această creştere se reîntoarce înapoi în univers în formă de radiaţii. Prin urmare, astronautul va fi "regenerat" scrie Stephen Hawking în cartea sa "Scurtă istorie a timpului."
MoralaTrebuie să ne amintim întotdeauna că chiar și giganţii nu sunt nemuritori. Găurile negre, corporaţiile transnaţionale şi regimurile politice puternice, toate mai devreme sau mai târziu sunt sortite sfârşitului. Nu trebuie să uităm că nici cel mai neînsemnat obiect (asteroid, persoană, idee, sentiment) nu dispare fără să lase o urmă în Univers.
04. ESTE UN PAS MIC PENTRU OM, UN SALT URIAŞ PENTRU OMENIRE
Cine a spus-oNeil Armstrong, pilot de teste, astronaut, primul pământean care a păşit pe Lună
ContextFraza spusă într-unul din acele momente care intră în istorie este condamnată la nemurire. Şi într-un astfel de moment este important să nu dezamăgeşti. Dacă Armstrong, păşind pe Lună, ar fi spus o înjurătură, ar fi fost cu siguranţă înţeles, dar impresia ar fi fost stricată.
Recent, un inginer britanic de radio, Harry Peach, care a lucrat în 1969 pe una din staţiile de urmărire a zborului, a declarat că el a fost autorul frazei despre pas şi salt. În timp ce Apollo zbura, s-a gândit că primul pas pe Lună va intra în istorie şi ar trebui spus ceva potrivit cu această ocazie. El l-a oprit în hol pe directorul staţiei şi i-a comunicat îndoielile sale: americanii sunt oamenii cool, cu atât mai mult – Luna, nervii întinşi la maxim, nu ştii niciodată ce-i va trece prin minte unui pilot militar. Directorul l-a întrebat ce se spune în astfel de cazuri la britanicii educaţi. Harry i-a comunicat aforismul inventat dinainte. Directorul a fugit, iar după câteva ore această frază răsuna pe întreg eterul planetar.
Cu toate acestea, această versiune e supusă îndoielii. De exemplu, înaintea cuvântului man, Armstrong a omis un articol nehotărât, necesar conform regulilor gramaticale. Acesta poate fi un argument că fraza s-a născut spontan şi că nimeni nu i-a sugerat-o.
MoralaLuna în cele din urmă s-a dovedit a fi inutilă. Contrar previziunilor, între Pământ şi satelitul său nu a fost stabilită o comunicare permanentă. Ideile despre colonii şi fabrici pe Lună au rămas o utopie. Poate că fraza lui Armstrong este rezultatul cel mai vizibil al acestui proiect de miliarde de dolari. Dar este oare puţin?
05. SĂ NU LUCREZI NICIODATĂ CONTÂND SĂ DEVII NUMĂRUL ZECE
DespreAmbiţii
Cine a spus-oJames D. Watson, biolog, unul dintre autorii celei mai sonore descoperiri în biologia secolului XX – structura moleculară a
ADN-ului, laureatul premiului Nobel în 1962.
ContextCu doi ani în urmă, Watson, care împlinise atunci 80 de ani, a ţinut o conferinţă publică la Casa Oamenilor de Ştiinţă din Moscova. Acolo el a spus: "Niciodată să nu faci ceva dacă ştii că nu ai şanse să ajungi în vârf. Să nu lucrezi niciodată contând să devii numărul zece. Pregăteşte-te să devii numărul unu şi desigur, vei fi fericit să devii şi numărul trei."
Vorbea acest om cu uşoare dificultăţi de respiraţie, din timp în timp privind sala, unde s-a adunat comunitatea genetico-biochimică de toate vârstele şi gradele: de la studenţi avizi de formule de succes, la directori de institute, care deja se pare ca au demonstrat tuturor totul, dar să-i compari cu măreţia de Watson nu avea rost.
Savantul, la 25 de ani a făcut principala descoperire a secolului, la 34 de ani a primit Premiul Nobel, a scris despre toate acestea o carte foarte amuzantă, apoi a devenit director al renumitului
Institut Cold Spring Harbor, aflat în acel moment într-o situaţie financiară foarte precară. În 25 de ani de conducere a adus bugetul Institutului până la 140 milioane dolari pe an, sumă la care nici nu visau centre biochimice obişnuite, şi a promovat în acelaşi timp în SUA programul "
Human Genome Project", care s-a extins apoi, devenind transnaţional, cu cheltuieli totale de 6 miliarde dolari… În principiu, Watson are motive să-i înveţe pe alţii formula succesului.
MoralaVrei să reuşesti – fă ceea ce este considerat prematur. Dar, în acelaşi timp găseşte o metodă care permite să rezolvi problema.
06. EXISTĂ SAVANŢI-PĂSĂRI ŞI EXISTĂ SAVANŢI-BROAŞTE
DespreRoluri
Cine a spus-oFreeman Dyson, savant american, autor de lucrări în domeniul teoriei cuantice, fizică matematică, astrofizică, fizică a energiilor joase. Lui îi aparţine ideea aşa-numitelor sfere Dyson - structuri ipotetice extraterestre de dimensiunea orbitelor planetare.
ContextAceastă clasificare a oamenilor de ştiinţă a sunat în mod repetat în discursurile lui Freeman Dyson. Dyson explică clasificarea sa, după cum urmează: "Există savanți-păsări şi există savanţi-broaşte. Păsările planează în înalturi şi scanează zone mari ale matematicii, cât vezi cu ochiul, bucurându-se de concepte care aduc gândurile împreună şi permit examinarea împreună a problemelor care apar în diferite elemente ale peisajului. Broaştele însă, mişună departe jos în noroi şi văd numai florile ce cresc în apropiere. Pentru ele, plăcerea este să examineze cu atenţie anumite obiecte şi să rezolve probleme secvenţial, una după alta ". Dyson însuşi de altfel, se consideră savant-broască.
MoralaAceastă clasificare este potrivită nu numai fizicii şi matematicii. Păsări şi broaşte trăiesc şi printre manageri, ingineri şi artişti.
07. DACĂ ÎN SUA S-AR ÎNFIINŢA LAGĂRE DUPĂ MODELUL GERMANIEI NAZISTE, PERSONALUL NECESAR AR PUTEA FI ADUNAT DIN ORICE ORAŞ AMERICAN DE DIMENSIUNI MEDII
ContextÎnceputul anilor 60. Nu cu mult timp în urmă s-a încheiase Al Doilea Război Mondial. Continuă Războiul Rece. Cetăţenii SUA sunt ferm convinşi că fascismul lui Hitler şi teroarea stalinistă pot fi posibile doar undeva departe, în ţările obscure. Iar noi suntem americani, oameni liberi, şi nimeni nu ne poate obliga să ne supunem dictatorilor brutali.
Psihologul Stanley Milgram de la Universitatea Yale a decis să verifie modul în care oamenii obişnuiţi pot să se supună ordinelor. El a inventat un experiment care este considerat încă cel mai grăitor şi mai controversat în ştiintele umaniste.
Imaginaţi-vă că găsiți în ziar un anunţ cu privire la recrutarea de voluntari pentru participarea la un experiment pentru studiul memoriei. Vă sună interesant, mai ales că pentru asta e prevazută şi o recompensă financiară. Un om de ştiinţă în halat alb vă arată un dispozitiv pe panoul căruia se află 30 de butoane. Deasupra fiecăruia este indicată puterea – de la 15 la 450 de volţi – şi o explicaţie: "Periculos", "Foarte periculos" şi "XXX"
Condiţiile experimentului sunt următoarele: unul dintre participanţi trebuie să memoreze perechi de cuvinte, iar celălalt să-i trimită un şoc electric în cazul unui răspuns incorect. După fiecare următoare eroare trebuie să utilizeze un buton mai puternic. Prin tragere la sorţi vă revine rolul de "profesor". Şi iată, ascultaţi răspunsurile şi apăsaţi pe butoane. "Elevul" face multe greşeli şi trebuie să vă apropiaţi de butoanele cu explicaţia "periculos". Aici "elevul" începe să tipe că are inima bolnavă şi nu se simte bine. Doriţi să vă opriţi, dar savantul în halat alb vă spune: "Trebuie să continuaţi experimentul, luăm asupra noastră toată responsabilitatea." Și continuaţi să apăsaţi butoanele, în ciuda ţipetelor sfâşietoare şi apoi tăcerea "elevului"… Înfricoşător?
În experimentul Milgram până la ultimul buton au ajuns 63% dintre subiecţi. Toţi erau oameni maturi, fără antecedente penale, fără patologii mentale, fără înclinaţie pentru sadism. Aşa deci, două treimi dintre cetăţenii oneşti sunt gata să trimită pe lumea cealaltă persoane nevinovate, doar pentru că le-a spus cineva să o facă.
Desigur, nici o descărcare electrică nu a avut loc, un actor "elev" doar mima agonia, iar ţipetele erau reproduse de un magnetofon. Cu toate acestea, "profesorii" credeau că tot ceea ce se întâmplă este real.
MoralaMulţi oameni sunt capabili de cruzimi monstruoase. În aparenţă ei sunt buni şi inteligenţi, dar nimerind într-o situaţie dată, se transformă brusc în ucigaşi şi torţionari. Şi nici o societate, inclusiv a noastră, nu este imună.
08. TACI ŞI CALCULEAZĂ!
DespreÎnţelegere
Cine a spus-oDavid Mermin, fizician american. Această frază este de asemenea atribuită lui
Richard Feynman şi
Paul Dirac. Dar Mermin în unul dintre articolele din revista Physics Today insistă asupra patentului său de autor.
ContextCând părinţii fondatori ai mecanicii cuantice au înţeles în sfârşit că au inventat o ştiinţă foarte ciudată, au decis să găsească acesteia o explicaţie cât de cât. Nicidecum nu se putea înțelege în ce moment încetează să funcţioneze legile cuantice şi încep să funcţioneze legile obişnuite ale lumii mari. Când un electron zboară, se comportă imprevizibil, ca un val, iar când loveşte un ecran se comportă previzibil, ca o particulă. Sau binecunoscutul exemplu cu pisica lui Schrödinger, care este atât vie, cât şi moartă, în timp ce stă într-o cutie închisă: "superpoziția pisicii vii şi moarte ", ca să spunem aşa …
Şi iată că
Niels Bohr şi
Werner Heisenberg la sfârşitul anilor 20 în Copenhaga, au inventat o interpretare vicleană a evenimentelor, prin care anume momentul măsurătorii pune capăt acţiunii legilor cuantice.
Părea că totul este bine, dar multora nu le plăcea această abordare: de ce proprietăţile lumii trebuie să depindă de observaţii?! Au apărut alte consideraţii în acest sens, dar la un moment dat, fizicienii au obosit să se gândească la asta. Cu atât mai mult cu cât pentru calcule nu este nici o nevoie de a înțelege de ce sunt legile cuantice aşa şi nu altfel. Poate că ei nici nu au formulat-o atât de clar precum Mermin, dar au gândit-o anume aşa.
MoralaÎn natură e plin de mistere şi inteligenţa umană poate înţelege doar ceea ce poate fi verificat în mod direct. În general, "Taci şi calculează!" este o altă formulare a briciului lui Occam: "Nu multiplica entităţi inutil". Probabil că odată va fi uşor de înţeles, dar până una alta … ei bine, aţi înţeles.
09. UZBECII NU AU ILUZII
DespreCe defineşte psihicul uman
Cine a spus-oAlexander Luria, clasic al ştiinţei sovietice, unul dintre puţinii psihologi ruşi recunoscuţi în occident.
ContextPsihologii au rupt o mulţime de hârtii şi stilouri, pentru a decide în ce măsură genele determină psihicul uman şi în ce măsură o fac educaţia, formarea profesională şi alţi factori externi. În timp ce unii se ocupau de acest lucru la un nivel pur speculativ, alţii au ieșit pe teren, precum biologii sau geologii.
În 1931, un grup de psihologi sovietic condus de Alexander Luria a mers într-o expediţie în Uzbekistan şi Kîrgîzstan. Acolo, în satele de munte, oameni nu au gustat deliciile culturii europene. Analfabetismul aproape complet, împreună cu o grămadă de prejudecăţi au oferit posibilitatea unor ample cercetări.
Iată un exemplu al unei situaţii experimentale. Unui ţăran analfabet i se arată imagini cu lopeţi, fierăstraie, buşteni şi topoare. Luria intreabă:
- Ce obiecte seamănă? Şi ce este de prisos?
- Buşteanul, fierăstrăul, toporul merg împreună: este necesar să tai copacul, apoi să-l faci surcele, dar lopata e în plus, de ea e nevoie în grădină …
Logica europeană spune că în această listă este în plus buşteanul, căci toate celelalte pot fi atribuite unei categorii generale de "unelte". Psihologul încearcă să-i şoptească:
- Dar o persoană a spus că toporul, fierăstrăul şi lopata trebuie să fie puse împreună, căci acestea seamănă între ele.
Ţăranul protestează:
- Cred că acel om este un prost. Sau poate că are prea multe lemne?
La uzbecii şi kîrgîzii care au educaţie urbană, logica funcţionează precum cea a europenilor – instrumentele se combină cu instrumentele.
Printre altele, Luria a reuşit să descopere că sătenii nu-şi pot crea iluzii optice. S-ar părea că o iluzie optică e cusută undeva adânc în structurile nervoase şi nu depinde de cultură şi educaţie. Dar sătenii se încăpăţânau să nu nimereasca în capcane optice.
Descoperind acest fapt, omul de stiinţă a trimis o telegramă la Moscova unui alt clasic al psihologiei sovietice, prietenului şi colegului său
Lev Vygotsky. Textul a fost concis: "Uzbecii nu au iluzii."
Omul, captat de ştiinţă, nu a observat al doilea sens al mesajului. În Asia Centrală, puterea sovietică s-a impus cu mari scârţâieli şi "lipsa iluziilor" putea fi pe deplin reinterpretată în termeni de loialitate politică a populaţiei locale. Vygotsky era un om sănătos. Luria apoi a recunoscut: "Am primit ca răspuns o scrisoare foarte interesantă, emoțională şi colorată …" Se spune că textul "emoțional" arăta astfel: "Uzbeci nu au iluzii, iar Alexander Luria nu are creier."
Ideile lui Vygotsky şi Luria se încadrau pe făgaşul marxismului: cotidianul determină conştiinţa etc. Dar oricum au fost invadaţi de critici. Prin conţinut, teoria semăna foarte mult cu retorica apărătorilor vestici ai corectitudinii politice. Concluzia era radicală: "Această teorie pseudoştiinţifică, reacţionară, anti-marxistă şi dușmănoasă conduce la o concluzie anti-sovietică, cum că politica în Uniunea Sovietică e realizată de oameni şi clase sociale cu gândire primitivă, incapabili de orice fel de gândire abstractă".
Dacă povestea ar fi avut loc câţiva ani mai târziu, Luria ar fi pierit în lagăre. Dar era doar începutul anilor treizeci şi acesta a scăpat doar cu nervi şi încetarea expediţiei din Asia Centrală.
MoralaOamenii au gândiri diferite – şi un manager din Moscova şi un ţăran dintr-un sat de munte şi un înalt funcţionar care vede revolta ori de câte ori este posibil. Diferenţa în înţelegerea lumii este foarte adâncă, undeva la nivelul conexiunilor neuronale. Dar nu este doar o calitate înnăscută, este de asemenea un rezultat al mediului şi al situaţiei. Adică, să transformi un ţăran în funcționar de capitală nu este atât de dificil. Dar e nevoie?
10. ÎNCERCAREA DE A ÎNŢELEGE UNIVERSUL ESTE UNUL DIN LUCRURILE CARE POT RIDICA VIAŢA UMANĂ PESTE NIVELUL DE FARSĂ, OFERINDU-I CARACTERISTICILE UNEI MARI TRAGEDII.
DespreSensul vieţii
Cine a spus-oSteven Weinberg, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1979 pentru o teorie care unifică interacţiunile slabe şi electromagnetice între particule elementare.
ContextFraza din cartea "Primele trei minute. Punctul de vedere modern asupra originii universului. "
MoralaSe află în aforismul însuşi şi nu mai e nimic de adăugat
No comments:
Post a Comment