INTRE CONTRIBUTIE si RATARE
Sunt doua notiuni interdependente. La modul general, toti ratam pentru ca suntem muritori, dar o parte supravietuiesc prin contributia lor, mai ales cea materializata intr-o opera. Desigur, contributiile sunt inegale si, mai ales, inegal memorate. Asa ca, contributii esentiale ale civilizatiei sunt folosite fara sa se mai stie autorul. In lucrarile stiintifice, prima obligatie este sa cunosti trecutul problemei pe care vrei sa o dezvolti si sa nu iti inchipui ca totul incepe cu tine! Multi se dau inventatori, desi inventiile lor sunt de mult facute de altii.
Mai exista si situatia inversa: autorul se crede absolut original, dar el ramine prea original si devine neinteligibil. Este si cazul a buna parte din ce se vrea arta moderna. Novicele spune ca Da Vinci, de pilda, e depasit, e academic. Dar el nu-i capabil nici de un desen elementar! Aceste extreme nu scuza o mare masa de mediocri care rateaza cu seninatate, fara regret, preferind distractia si relaxarea pentru ca orice ai face tot ratam! Principiul sociopsihologic care trebuie sa calauzeasca orice psihoterapie este incurajarea subiectului pe calea unei creativitati originale, dupa ce a asimilat meseria de baza cu tercutul ei. Numai asa este posibila o implinire, o satisfactie intima, o seninatate finala chiar daca contemporanii te ignora sau te neaga. Merita!
Acesta este sensul existential si vindecarea nevrozei!
Prof.Dr. Aurel ROMILA
No comments:
Post a Comment