Medici, piloţi, casieri, jurnalişti,
programatori, brokeri - cu toţii sunt predispuşi la sindromul
secolului: epuizare emoţională. De fapt, tulburarea îi pândeşte
pe toţi cei care muncesc mult, fără răsplată pe măsură.
Lumea
medicală este „infectată“. Medicii înşişi sunt atinşi de un
flagel dintre cele mai periculoase, cu consecinţe importante pentru
ei, dar şi pentru cei pe care-i tratează. Aşa a început să se
vorbească, în anii 1970, despre o afecţiune care consumă,
încet-încet, toate resursele energetice ale organismului, o ardere
pe interior – sindromul burnout. În ’70, psihologul american
Herbert Freudenberger a folosit pentru prima oară termenul de
sindrom burnout pentru a exprima starea psihică a unor categorii
profesionale care, prin definiţie, înseamnă sacrificarea vieţii
şi a nevoilor personale în beneficiul celorlalţi. Se considera,
deci, că medicii „ard complet“.
Astăzi, „flagelul“ s-a
extins, nu mai afectează doar categoriile profesionale care vin în
ajutorul celorlalţi. În manifestările sindromului burnout se
regăseşte, probabil, peste jumătate din populaţia activă
profesional a planetei, estimează specialiştii. Ceea ce-i conferă,
fără posibilitate de tăgadă, dimensiunea de fenomen al societăţii
moderne.