Sunătoarea este un remediu pentru 80 de afecţiuni - Însă cea mai populară proprietate terapeutică a acestei plante rămâne cea de antidepresiv.

Sunătoarea are proprietăţi sedative, antiseptice, astringente, antiinflamatoare, vasodilatatoare şi cicatrizante. Însă cea mai populară proprietate terapeutică a acestei plante rămâne cea de antidepresiv.
Cantităţi impresionante de sunătoare sunt folosite anual pentru prepararea medicamentelor care tratează cele mai frecvente boli răspândite pe mapamond : depresia, afecţiunile cardiace, insomniile, hipertensiunea arterială, obezitatea şi tendinţa de îngrăşare.
Sunătoarea este o adevărată farmacie. În compoziţia plantei au fost identificaţi peste 15 compuşi activi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, uleiul volatil, galactoza, substanţe care îi atribuie numeroasele calităţi terapeutice.

Combate depresia şi tulburările de somn
Tratamentele cu preparate de sunătoare (infuzie şi tinctură) sunt eficiente în bolile sistemului nervos, datorită efectului antidepresiv şi sedativ produs de hiperforină, o substanţă prezentă în compoziţia plantei. Cura cu infuzie (câte două căni pe zi, consumate într-un interval de două-trei luni) acţionează foarte bine asupra persoanelor cu stări depresive. Efectele tratamentului se pot observa după primele trei săptămâni de cură.

Tinctura de sunătoare combate astenia, insomnia, somnul agitat şi somnambulismul. Se iau câte 15 picături pe zi, diluate în ceai sau în apă, în trei tranşe.

Cura cu tinctură de sunătoare durează minimum 21 de zile şi este salvatoare pentru cele patru tipuri de depresii: depresiile reactive, cauzate de evenimente neplăcute pacientului, depresii biologice (uneori moştenite), depresiile psihiatrice, cauzate de pierderea contactului cu realitatea şi depresiile hibernale, specifice sezonului rece, când lumina naturală este redusă ca durată şi ca intensitate.

Previne îngrăşarea pe fond nervos
Terapia pentru combaterea îngrăşării pe fond emoţional urmăreşte pierderea kilogramelor care se acumulează din cauza unor evenimente neplăcute sau a unor probleme stresante în carieră. În acest caz, se recomandă infuzia combinată de sunătoare.
Aceasta se prepară dintr-un litru de apă, în care se pun la macerat patru linguri de plantă. După opt ore, preparatul se filtrează şi se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se fierbe într-o jumătate de litru de apă vreme de cinci minute şi, după răcire, se strecoară. În final, cele două extracte se amestecă, iar infuzia obţinută se bea în mai multe reprize, cu 30 de minute înainte de mesele principale.
Tratamentul trebuie urmat timp de patru săptămâni, iar după o pauză de o lună se poate repeta.

Este aliata sistemului digestiv
Efectele antiseptice, antiinflamatoare şi astringente ale curei cu infuzie şi cu tinctură de sunătoare se constată în cazul afecţiunilor hepatice (hepatită cronică şi acută, ciroză, ascită, degenerarea celulei hepatice, dischinezie biliară). Se iau câte 10 picături de trei ori pe zi, timp de 21 de zile. În tratamentul cu tinctură se recomandă şi consumul unui ceai de sunătoare în fiecare zi, o baie la picioare seara şi o baie generală cu infuzie, pe săptămână. De asemenea, sunătoarea combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric şi duodenal, crampele stomacale, viermii intestinali şi lipsa poftei de mâncare. În astfel de afecţiuni se recomandă câte trei ceaiuri pe zi sub formă de infuzie combinată de sunătoare.

Tratează afecţiunile cardiovasculare
Terapia cu sunătoare s-a dovedit foarte eficientă în afecţiunile cardiovasculare (hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă şi circulatorie), dar şi în artrita obliterantă, în varice şi în ulcere varicoase. Se consumă câte o jumătate de cană de trei ori pe zi, un interval de o lună.

Are şi contraindicaţii
Cea mai importantă contraindicaţie la folosirea preparatelor cu sunătoare se adresează bolnavilor care folosesc medicamente de sinteză contra depresiei, insomniei, anxietăţii, epilepsiei şi contra infecţiei cu HIV. Alergia la sunătoare apare sub formă de dureri gastrice şi de erupţii cutanate.
La începutul terapiei cu sunătoare, aceşti bolnavi trebuie să folosească doar o zecime din doza normală, iar cantitatea se creşte progresiv, la recomandarea specialistului.
De asemenea, există şi alte reacţii adverse, cum ar fi sensibilitatea excesivă a organismului la lumina solară. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunătoare nu trebuie să se expună la soare între orele 11şi 18. Expunerea prelungită la soare în timpul sau imediat după un tratament cu sunătoare este periculoasă, deoare provoacă fotodermie.
Această hipersensibilitate se manifestă prin înroşirea pielii, prurit, tumefieri cutanate, prin umflarea pleoapelor şi a buzelor.