Miscelaneous
Toate slideshows se deschid cu Power Point. Dati click pe adresele de la destinatiile preferate, apoi Download, alegeti Open.
In cazul in care ati `Save` (salvat) slideshow ( .pps) pe pc/laptop-ul dvs.deschideti cu click dreapta pe slideshow si apoi alegeti SHOW.
9. Paganini si o pilda pe masura lui
16. Cei mai frumosi arbori din lume
30. Alexandru Darida Gh. Zamfir
Puteti veni la cursul de marti ora 9 la amfiteatrul dela serv.9.prof.Romila
Travels in Famous Places
Toate slideshows se deschid cu Power Point. Dati click pe adresele de la destinatiile preferate, apoi Download, alegeti Open.
In cazul in care ati `Save` (salvat) slideshow ( .pps) pe pc/laptop-ul dvs.deschideti cu click dreapta pe slideshow si apoi alegeti SHOW.
1.Argentina
http://www.box.net/shared/rv1iyuxaad
2.Antarctica
http://www.box.net/shared/33udlr7kmj
3.Alpii - statiuni turistice celebre - (1)
http://www.box.net/shared/cftc2u3aq9
4.Alpii - (2)
http://www.box.net/shared/6csrlzu5pp
5.Gradinile Butchart - Vancouver - Canada
http://www.box.net/shared/b5u505lgn8
6.CEHIA
http://www.box.net/shared/y1r6b4sdam
7.Castelul Iulia Hasdeu - Casa Memoriala B. P. Hasdeu - Campina
http://www.box.net/shared/tq16eipxre
8.Bisericile de la Jerusalem -- Churches-Jerusalem
http://www.box.net/shared/nico2nh5vi
9.Crops Circles - Din Enigmele Terei
http://www.box.net/shared/p2ysa8vv5v
10.Carnavalul de la Rio - 2008
http://www.box.net/shared/kxe9iia1mm
11.Scotia - Scotland - Frumusetile Naturii
http://www.box.net/shared/05v2bqizdi
12.Madrid
http://www.box.net/shared/1ied402tzd
13.Domul din Milano
http://www.box.net/shared/626lggz963
14.Manastirea Barsana
http://www.box.net/shared/4ndihnu7bt
15.Romania 1900
http://www.box.net/shared/y56bs1csek
15.Romania Azi
http://www.box.net/shared/2i88vsdfr3
16.Grecia - ( 63 poze dupa alfabet)
http://www.box.net/shared/et4zja5obh
17.Gaudi
http://www.box.net/shared/0nftq4kngn
18.Budapesta - Parlamentul - Hungary
http://www.box.net/shared/ym7j5ml1zv
19.Japonia - mediul rural
http://www.box.net/shared/qu8qy2iiux
20. Manastiri din Lume
http://www.box.net/shared/gz484ebpa6
21. Manastirile din Romania
http://www.box.net/shared/uegurzkeut
22. Opera Houses ( updated )
http://www.box.net/shared/3qmkoxzvlq
23.Castelul Peles
http://www.box.net/shared/z49i5yvlhq
24.Shanghai
http://www.box.net/shared/amoma9masu
25.Thailanda
http://www.box.net/shared/ufkl2972hx
26.Switzerland
http://www.box.net/shared/fqs484739e
28.Calatorie NASA
http://www.box.net/shared/vjful04sz9
29.Frumusetile Naturii - Locurilor - Culorilor
http://www.box.net/shared/eg17extgfk
30.Simfonia Primaverii
http://www.box.net/shared/l7cpq2edr5
INFO
"Cei care lucrează pe salvări, pompierii etc. au
ajuns la o concluzie
oarte importantă: ei au observat că persoanele
accidentate sau care au
suferit alte nenorociri, au la ei telefoane mobile. Cu
toate acestea, cei
care au ajuns să îi salveze, nu ştiu pe cine să anunţe
din maldărul de
nume de pe lista telefonului. Din această cauză, ei au
făcut o recomandare
cum că toată lumea să înregistreze în telefonul său mobil numărul şi
numele persoanei (persoanelor), care trebuie anunţată
(anunţate) în caz
de nevoie. Pentru aceasta s-a înfiinţat pseudonimul
internaţional ICE (In
Case of Emergency).
Sub acest nume am putea să
înscriem
numele şi numărul
de telefon al persoanelor pe care ar putea să îi
înştiinţeze în astfel de
cazuri cei de pe salvare, pompierii, respectiv poliţia.
În cazul în care
am dori să dăm mai multe persoane, aceştia ar putea să apară sub
pseudonimele ICE1, ICE2, ICE3, etc.
Această soluţie este
simplă, nu costă
nimic şi poate să fie foarte eficientă.
Dacă veţi considera că merită, vă rog transmiteţi
acest mail şi cunoscuţilor dumneavoastră pentru a fi cunoscut de cât
mai multă lume."
APEL
-- Material trimis de Dumitru Gavrila
STEAMING HOT PEAS BIRIYANI
Mouth-watering! Delicious! Mother usually made Peas Biryani on
Wednesday afternoons in winter. It was her favourite dish to prepare,
for it was easy to make, yet a hot favourite amongst the kids.
Moreover fresh peas were in season and tasted heavenly!
She heated some oil in a pan and added a spoonful of cumin seeds. Then
she added a handful of chopped onions. She proceeded to add some green
peas and seasoned them with salt and turmeric powder. Having sautéed
them for a couple of minutes she turned in the cleaned and washed rice
and poured in a good amount of water. She covered the pan with a lid
and let it cook on a slow flame.
Strangely, the ingredients in the simmering pot started a conversation.
The rice was the first to say, 'I am the most important of all of us
present here
for I am pure white and wholesome. I am the key ingredient to making
Peas Biryani. I am SATYA, this is the Truth.'
The yellow turmeric powder chuckled and said, 'No longer are you white
my dear, for I have dyed you in my own colour. I am DHARMA. This is my
duty.'
The peas smiled peacefully and said, 'What is Peas Biryani, without peas, eh?
We are the most attractive and delicious part of this preparation.. We
are Shanti. We are PEACE. We are peas (peace) and our colour too is
green that is the colour of peace!'
The salt mused to itself and said, 'Who would ever be able to eat Peas Biryani,
without salt? I am the most important of all. If I were not there Peas
Biryani would be unpalatable. My taste shall be infused in each
particle. I am PREMA. I love each one of you equally.'
The onions said, 'We add the tang to this dish. We add flavour. We are the soul
of all vegetarian food. We are AHIMSA. We tolerate all other flavours,
yet retain
our own!'
The pan spoke up and said, 'It's I who is holding all of you in
here.But for me, you would all have been separate identities. I have
held you together, so that jointly,you can become a delicious dish.
Where would you be without me?
I am DISCIPLINE and I am indispensable. '
The cumin seeds were dancing up and down in the boiling water and said,'
Try making Biryani, without us! It shall be quite tasteless. We sizzle
in the hot
oil first of all for we are devoted to spreading our flavour, wherever we go.
We are DEVOTION.'
The Biryani was almost ready and the oil glistened on every grain ofrice.. It
said, 'I ensure that each grain of rice, each pea and each cumin seed, retains
its individual identity. I prevent stickiness. I am DISCRIMINATION! '
The water was almost completely absorbed by now. It smiled contentedly
and said, 'I was determined to permeate into each particle of all of you..
Without me could peas Biryani ever have been made? I am DETERMINATION
and I am the most important of all !'
Mother came by and checked to see, if the Biryani was done. The gas flame
smiled quietly to itself and said, 'Each one is so full of its own importance.
Without the power of heat provided by me, what would they be? It is the power
of God vested in me that I can give the energy to cook..
Alas, who remembers the POWER OF GOD?' God smiled to Himself as the
lady turned off the gas and waited, till He was needed again.
REFLECTION
Each one of us in this world is so full of his or her importance. We
conveniently forget God who gives us the power to do everything.
Whether acknowledged or not, whether remembered or not, God is the
power behind doing and making everything, even that Peas Biryan.
-- Material trimis de Dinesch Goel, India
Prayers indeed heal diseases, scientists say
People indeed can recover in temples when they touch holy
relics or sanctuaries. St. Petersburg scientists have proved it and
discovered the "material" mechanism of divine phenomena.
A prayer is a powerful remedy, said Valery Slezin, Head of the
laboratory of neuropsychophysiology of St Petersburg Research and
development Psychoneurological Institute n.a. Bekhterev. "It does not
only regulate all the processes in the human organism, but it also
restores the damaged structure of consciousness."
Professor Slezin did something unbelievable – he measured the power of
prayer. He recorded electroencephalograms of praying monks and fixed
an unusual phenomenon – the complete "switch-off" of their cerebral
cortex. This state can be observed only with babies aged three months
when they are near their mother in complete safety. As a person grows
up, the feeling of safety disappears, brain activity increases and the
rhythm of cerebral biocurrents become rarer only during deep sleep and
during a prayer, as the scientist proved. Valery Slezin called this
unknown state slow, or praying, wakefulness and proved that it is
vital for any person.
It is a known fact that diseases are mostly caused by negative
situations and offenses that stick in our mind. However, during a
prayer worries move to the background or even disappear at all. Thus,
both moral and physical healing is possible.
Even church services help to improve health. Engineer and
electrophysicist Angelina Malakhovskaya from the laboratory of medical
and biological technologies carried out above thousand research to
find out clinical health characteristics of parishioners before and
after the service. It turned out that a service in a temple normalizes
the blood pressure and blood values.
Prayers may neutralize even radiation. It is known that after the
Chernobyl explosion radiation instruments returned an off-scale
reading. However, radiation background was normal near The
Archistratigus Michael church that is four kilometers away from
reactors. St. Petersburg scientists confirmed by experiments that the
holy water, the sign of the cross and ringing of church bells may be
healing as well. That is why, in Russia the bells were constantly
ringing during epidemics.
The ultrasound range of bell ringing kills viruses of flue, jaundice
and typhus: proteins of viruses curl and carry no infection, said
Angelina Malakhovskaya. The sign of cross is even more effective, it
kills pathogenic microbes (colon bacillus and staphylococci) not only
in tap water, but also in rivers and lakes. It is even more efficient
than modern disinfecting devices of electromagnetic radiation.
The scientific laboratory of Industrial and Naval Medicine Institute
researched water before and after consecration. It turned out that if
the Lord's Prayer is read over water and the water is crossed then,
the number of malignant bacteria will be one hundred times lower.
Electromagnetic radiation gives much worse results. Thus, Orthodox
recommendations to consecrate any food and drink is not just of
spiritual and also of preventive character.
The holy water is not just purified; it changes its structure, become
harmless and healing. Special devices can prove that.
Spectrographs suggest that consecrated water has greater optical
density, as if it understood the sense of prayers and kept it. That is
the reason for its unique healing quality.
The only limitation is that it heals only pious people.
"Water differentiates the level of people's belief," Angelina
Malakhovskaya said. "When a priest consecrates water, the optical
density is 2.5 times more, when it is done by a religious layman, it
is only 1.5 times more, but with a christened and unbelieving man
without a cross on his neck, the changes were insignificant."
-- Material trimis de Paul Finantu -
(Another confirmation on the Power of Prayer - This one is from Pravda may/08)
Ceea ce urmeaza este atat de aproape de realitatea informatica incat
nu stiu daca trebuie sa ne amuzam sau sa ne speriem.
Clientul - Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizza.
Telefonista - Multumim ca ati sunat la Pizza Hut. Puteti sa-mi dati
numarul dvs. de identitate (NIDN - national ID number), domnule ?
Clientul -- Numarul meu de identitate nationala... da, un moment.
6102049998-45-54610.
Telefonista - Multumesc, dle X. Vad ca locuiti la1742 Meadowland Drive si
aveti tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance
este 745-2302 iar numarul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este
xson123@home.net. Corect?
Clientul - Mmda.. Da' de unde aveti toate informatiile mele?
Telefonista - Suntem legati, ca orice companie, de HSS.
Clientul -- HSS, ce dracovenie mai este si asta?
Telefonista - Suntem legati electronic de Homeland Security System,
domnule.
Clientul -- (oftand) Asta e. Vreau sa comand doua pizza, Specialul
All-Meat.
Telefonista - Nu cred ca este o idee prea buna, domnule.
Clientul - Cum adica? Este vreo problema cu pizza cu carne?
Telefonista - Domnule, analizele dvs. medicale arata ca aveti tensiunea
arteriala crescuta si un colesterol destul de mare. Conform dosarului
medical, compania de asigurari nu va permite alegerea pizzei cu carne.
Clientul - Ceee ? Si atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista - Ati putea incerca Pizza cu Soia care are procentul de
grasimi foarte scazut. Ar trebui sa va placa.
Clientul - Ce te face sa crezi ca o sa-mi placa?
Telefonista - Ei bine, vad aici pe monitor ca saptamana trecuta ati fost
la biblioteca si ati citit o carte de Retete Culinare cu Soia.
Clientul - Bine, bine. Da-mi atunci doua pizza marime pentru familie.
Telefonista - Da, marimea este potrivita pt. dvs., sotie si cei patru
copii, iar ceea ce ramane puteti sa dati celor doi caini. Totalul dvs.
este $49.99.
Clientul - (strigand in casa) Nevasta, adu-mi te rog credit cardul!
Telefonista - Imi pare rau domnule, dar trebuie sa platiti cash. Credit
cardul dvs. este blocat pentru depasirea limitei.
Clientul - Dau o fuga la o masina ATM si voi scoate niste bani inainte sa
ajunga pizza la mine la usa .
Telefonista - Imi pare rau domnule, dar nici asta nu va fi posibil. Vad
aici ca nu aveti nici un ban in contul dvs.
Clientul - Da , bine, n-are nimic. Trimite pizzele si gasesc eu niste bani
in casa pana ajunge. In cat timp imi vine pizza?
Telefonista - Suntem putin in intarziere, as zice cam 45 de minute. Daca
va grabiti, puteti veni dvs. pana aici sa ridicati personal comanda, dupa
ce faceti rost de bani. Pe de alta parte, este putin mai jenant sa carati
pizza pe motocicleta.
Clientul - Da de unde stii ca merg cu motocicleta?
Telefonista - Pai scrie aici la informatii despre vehicol. Ati avut o
masina care vi-a fost luata de compania de imprumut pentru ca nu ati
platit la timp. Alaturi scrie ca Harley-ul dvs. este cu plata la zi si in
plus i-ati umplut aseara rezervorul cu benzina.
Clientul --
Telefonista - V-as sfatui sa fiti atent cu vocabularul ca sa nu o patiti
din nou. Vad ca ati fost arestat pentru ca ati injurat un politist, apoi
judecatorul cu care v-ati certat v-a dat 90 zile de puscarie. Vad ca
de-abia v-ati intors in societate de cateva zile si asta este prima pizza
pe care o comandati.
Clientul -- . (fara cuvinte)
Telefonista - Mai doriti altceva, domnule?
Clientul - Da, am un cupon pentru o sticla de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista - Imi pare rau, dar trebuie sa cititi mai bine. Pe cupon si in
reclama noastra scrie ca persoanele care sufera de diabet nu se califica....
--Material trimis de Dumitru Gavrila
.jpg)
Marlanul roman
Campioni la exportul masiv de proastă creştere - Marlanul roman
(Mircea Mihăieş)
Nicăieri nu-l poţi radiografia mai bine pe ''ciocoiul'' român decât
în străinătate.
Acolo, pe fundalul unor civilizaţii aşezate, al regulilor unanim
acceptate, al politeţii şi grijii de a nu crea disconfort celuilalt,
însuşirile considerate acasă drept mărci ale identităţii se decupează
ca petele de smoală pe cămaşa alb-imaculată. Am tot sperat că intrând
în contact cu lumea occidentală ne vom depăşi carenţele educaţionale,
ne vom debarasa de bădărănia naturală şi vom reuşi să atingem idealul
comportamentului înalt: acela de a trece neobservat.
Ei bine, nu. O săptămână petrecută într-o insulă grecească mi-a readus
cu agresivitate aminte din ce fel de ţară vin, cine sunt şi cum arată
cei mai activi dintre contemporanii mei. Am văzut la lucru - şi lucra
neobosit! - noul tip de român: ţoapa cu pretenţii, hahalera cu morgă
şi fantele cu damf de "bată-l crucea". Adică românul de oarecare
succes. Oi fi avut ghinion, dar n-am întâlnit decât mârlani,
nesimţiţi, neciopliţi, femei vulgare, chilipirgii, lăudăroşi gata
să-şi exhibe bogăţia - fie că era vorba de "gipanul" de ultimul tip,
fie de amanta arătoasă, cu bust generos şi râset colorat-isteric.
Nimeni nu vorbea la volum normal.
Comunicarea se făcea fie prin strigăte, fie prin urlete, dar neapărat
cu ochii scoşi din orbite şi gesticulări precipitate. Eşantionul pe
care l-am avut sub priviri mi-a reamintit uluitoarea noastră uşurinţă
de a trece instantaneu de la iubire la ură, de la şoapta amoroasă la
reproşul icnit din toţi bojocii. Între langurosul "Hai, pisicuţo, s-o
facem acum", al amantului tomnatic, şi zbieretele tatălui sâcâit de
plodul care voia o îngheţată: "Ia-l de pe mine, că-l omor!", ai
întreaga agonie şi tot extazul neaşezării româneşti.
Aşa cum se vede la televiziuni şi în paginile de ziar, românul a
abolit spaţiul dintre privat şi public. La restaurant, auzeai limpede,
peste zece mese, ce program avuseseră cu o seară înainte, ce
"paraşute" au agăţat, ce tehnici infailibile de a se strecura la
piscinele hotelurilor scumpe au inventat şi, last but not least, cum
să bagi spaima în pietonii de pe marginea drumului, în drumul bezmetic
spre discotecă. Totul intersectat cu informaţii detaliate despre
"şmenurile" care îi aşteptau acasă, despre "ţepele" pe care le-au dat,
le dau şi le vor da până la adânci bătrâneţi.
Pe plajă, româncele par să fi rămas singurele moştenitoare ale
dezinvoltei generaţii "Flower - Power". Dacă englezoaicele,
nemţoaicele, olandezele, italiencele, grecoaicele (vorbesc din ce am
văzut în această vară) abandonează cu greu costumele de baie ce
amintesc de moda anilor 1900, pe românce le detectezi într-o clipită.
Buzele rujate strident, lascivitatea studiată a mişcărilor (femeia
română nu coboară la plajă fără pantofi cu toc de 15-20 de
centimetri!), zecile de tuburi cu unsori para-solare pălesc sub şocul
ţinutei "topless", ce-ţi oferă o gamă inepuizabilă de
sfârcuri şi silicoane reîmprospătate, evident, pentru această ocazie.
N-are importanţă că drumurile insulelor greceşti sunt strâmte, în
pante agresive : "gipanele" în leasing îşi fac datoria, scrâşnind
apocaliptic din roţi, acoperind pentru o clipă chiar tânguielile ca
de ferăstrău neuns ale maneleler răcnite din boxele superperformante
ale maşinii.
Ce contează că grecii au marcat cu vopsea galbenă spaţiile unde
parcarea e interzisă! "Mprţ!", vorba unui personaj dintr-o epistolă a
lui Caragiale:
"Ce, paznicul nu e şi el om, n-ar bea şi el o bere?" şi, cling!
Câteva monede cad aristocratic din mâna rumânaşului, cuibărindu-se în
buzunarul grecului fericit că în insula lui nu vin doar constipaţii de
englezi şi nemţi, "care, după ce că sunt zgârciţi, mai sunt şi
pretenţioşi!".
Adevărul e că românul plecat în concediu e generos. Cu o condiţie: ca
toată lumea să vadă că el e "în bani" şi că nu e o problemă să dea
bacşişuri care sfidează orice concurenţă. Cred, de asemenea, că dacă
i-ai cere să te ia în maşina-discotecă, ar face-o cu mare plăcere:
înseamnă că semnalele transmise cu disperare spre exterior au fost
recepţionate. Iată, el a ajuns "în capul trebii" şi, de-acolo, plutind
deasupra mulţimii de "fraieri", îţi arată ce va să zică traiul fin.
Or, toate aceste manifestări spun că suntem departe de maturitatea
socială. Trăim mai ales în zona emoţiilor primare, în care bucuria şi
suferinţa răbufnesc din senin. Nu avem răbdare nici să construim, nici
să trăim cum se cuvine. "Consumăm" şi "ne consumăm" în scurte
ejaculări existenţiale, înscrişi într-o competiţie ale cărei reguli au
fost de mult abandonate în lumea civilizată.
Cu mai mulţi ani în urmă, am luat decizia să nu mai calc pe litoralul
românesc (locul unde, în schimb, te calcă "gipanele" în timp ce stai
la plajă!) tocmai pentru că mitocănia devenise insuportabilă. Iată că
am ajuns campioni la exportul masiv de proastă creştere.
Aştept cu interes primele sejururi ale ciocoilor pe o planetă îndepărtată.
Iar noi, ăştilalţi, ne vom mulţumi să-i privim la televizor. Pe unii
cred, de altfel, că i-am şi zărit în cortegiul funerar al lui Caiac.
Wilhelm Bartha
-- Material trimis de Paul Finantu
* Budism
Consider.
Wherever there is desire,
There is the world.
With resolute dispassion
Free yourself from desire,
And find happiness.
Desire binds you,
Nothing else.
Destroy it, and you are free.
Turn from the world.
Fulfill yourself,
And find lasting happiness.
-Ashtavakra Gita 10:3-4
As we walk through the world, the people we encounter appear so
different from one another. We see babies, old men, pregnant women,
and teenaged boys. We know couples on the verge of marriage and lonely
widows. We interact with toddlers and the terminally ill. As different
as each person seems, they are all living the human experience. They
are just at different places in the cycle that begins with birth and
ends with death. Every phase of the cycle of life has its gifts and
its challenges. Each stage is temporary and ultimately gives way to a
new phase. This ephemeral quality makes each phase precious, because
it will never last.
One of the wonderful qualities possessed by babies and young children
is that they are unaware that a cycle of life even exists. They simply
are present to wherever they happen to be right now, and they don't
give much thought to the past or future. Being around them reminds us
of the joy that comes from living fully in the moment. On the opposite
end of life's cycle are our elderly role models. They are a reminder
that each phase of life should be treasured. Time does pass, and we
all change and grow older.
Being aware of the cycle of life and our place in it makes us wiser.
As we develop a true appreciation for the phase we are in, we can
savor it more. A new mother going through a difficult time with her
infant can more easily embrace her challenges because she knows that
her child will grow up, and she will long for this time again.
Difficult and challenging periods are inevitable, but – like
everything that is a part of the cycle of life – they are temporary.
When we are fully engaged with life, we get to savor and grow from
each phase, and we are ready for the next one when it arrives. Fully
embracing wherever you are in the cycle of life is the very essence to
happiness.
-- Charles Kingsley
* Motivatia
"Many people like to think that they'll find balance AFTER they find
success. But in reality, achieving balance IS success."
- Brian Koslow
"Success always has a price; success, with integrity, is the real
bottom line."
-- Denis Waitley
"The most important single ingredient in the formula of success is
knowing how to get along with people."
-- Theodore Roosevelt
"Success is not a native of any nation neither is it related to any
family, so you don't have an excuse not to leave the imprint of impact
of the sand of time before your time is over on this planet."
-- Akin A Awolaja
Plesu Genial
Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine
mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti în
variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti
catapultat pe o alta planeta. Ca, de pilda, cînd calatoresti în Japonia.
N-am fost niciodata în Africa, în Australia, sau în Caraibe. Pentru mine,
Japonia ramîne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil,
mai strain . Te poti simti strain în Indonezia, parcurgînd drumul de la
Jakarta la Jojakarta, asa cum se simte strain orice european civilizat
într-o enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica. Te poti simti strain în
bucataria chineza, în coloritul, moravurile si inocenta americane, sau
în expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona
nimic cît de cît familiar. În Japonia însa alteritatea e radicala. Te
misti în spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele. Nimic nu
seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul .
N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu
Spengler, nu Frobenius, nu Blaga. Am s-o iau de jos, de la obiceiuri
curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.
Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate hotelurile
lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai
instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si
dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante
locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala, accidente mai
mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii. Fata de ceea ce
poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele, mofturi.
Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta
unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil,
brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în
perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai
amenintatoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am
intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop,
terorizat, totusi, de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un
imperativ categoric. Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele
butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza. Am
reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma, m-am
aruncat în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o
ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal. Odata pornit, mecanismul
functiona ca progresul însusi dupa legi fatale.
Într-o clipita, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si
lumina. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si
haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie. Nu
doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele
înca(perii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odaii, eclerajul,
înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub
privirile mele amarîte, filtrate de incontrolabile perdele de apa.
Am simtit, împietrit, ca ma îndrept spre un final imprevizibil. Mi se
parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde, brusc,
soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti,
glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii în
cea mai pura si sordida varianta materialist-dialectica: o stîngace
apasare pe butonul gresit, într-un originar closet galactic. Din fericire,
la un moment dat, toata harmalaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca
sa nu stîrnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor,
unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care îti
lumina papucii ori de cîte ori lasai picioarele sa-ti atîrne perpendicular
pe mocheta.
S-ar zice ca, fata de acest abuz tehnologic, closetele traditionale sînt
de o paradiziaca simplitate. Nu în Japonia. În programul calatoriei, mi-a
fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un
foarte scump hotel traditional. Regretatul meu amic Theodor Enescu, pe
atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a
acesui episod. L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lînga
receptie. Omul încerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, înca(lcarea
unei anumite succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina
includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem
de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie
de miscari igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si
clatirea?
La rîndul meu, am încasat prima trauma cînd, intrînd în camera care îmi
era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o piesa
de mobilier. În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul care nu
poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te întinzi putin,
îti desfaci bagajul, ra(sfoiesti pliante s.a.m.d. Aici nimic. Am privit
nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe post de bagajist si i-am
dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e cu dormitul. A scos
imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care, însa, s-a grabit sa o
reintroduca în lacasul ei de zi.
Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar
daca nu ma culc înca. Nu, mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda cruzime,
interlocutoarea mea, ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stam pe jos, cu
picioarele încrucisate, si umblam de-a busilea.
Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem, mai curînd
la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul vitel. A aparut o
fosta gheisa, destul de obosita, si m-a invitat în baie, adica într-o
camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata. Nu, zic, nu baie!
Mîncare! Vitel, care va sa zica! Papa!Ba, din contra ? îmi semnalizeaza cu
un surîs buddhist preopinenta, mai întîi baie!
Papa la urma!? Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru în
scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu un manunchi
de nuiele aromate în mîna. Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se
întristeaza, gheisa e de neînduplecat. Încropim, pîna la urma ceva, un
ritual incomplet (interruptus?), dupa care am dreptul sa ma asez la masa,
pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta înseamna: un
platou cu felii subtiri din carne de vitel cruda si o oala cu apa în care
clocotesc legume, mirodenii si brînza de soia. Se ia, cu doua betigase,
cîte o felie de carne si se agita în fiertura din oala pîna dispare tenta
de crud.
Gheisa maasista draconic. Primul simptom al europenitatii mele e ca nu
pot agita carnea în zeama fara s-o scap dintre betigase. Decid, pragmatic,
sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a fiert. Gheisa devine
nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie agitata, altfel nu
se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc sa trisez, ma
priveste sever si îmi sopteste militareste:
Shabu-shabu! Trag concluzia ca shabu-shabu înseamna, pur si simplu:
agit-o!, misc-o!, stînga-dreapta!, hais-cea! Cina se încheie
melancolic, în insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a
unei rogojini medievale.
A sta la masadupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru european,
mai exact pentru încheieturile lui, o încercare dura, barbateasca: fara
exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o tortura, mai ales daca se
prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza picioarele,
rastigneste coloana si distruge apetitul.
Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima. Fuseseram
invitati sa participam împreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfîrsit,
Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze
postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina sub
forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de rugaciune.
O alt patit fusese Gabriel Liiceanu. Invitat la masa de un profesor din
Kyoto, specialist în Zen, a înteles repede ca are de trecut o proba grea.
Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manînce din boluri
misterioase, oferite de o oficianta care aluneca între comeseni pe
genunchi. Dupa scurt timp, filosoful român a simtit ca pierde controlul
membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute de mii de ace, ele îi
confiscau întreaga atentie si asa hartuita de insolitul bucatelor si de
discursul sibilinic al interlocutorului. Gustul valah percepe anumite
supe extrem-orientale drept extract de cîrpe si se obisnuieste greu cu
ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru a deveni desert.
Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia, pastrînd, totusi,
aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era exclus. Gabriel s-a
hotarît, prin urmare, sa-si adune picioarele în asa fel, încît sa-si poata
sprijini sezutul pe calcîie. Dupa chinuitorul lotus dinainte, noua postura
parea mîntuirea însasi. Dar numai pentru cîteva minute. Calcîiele nu sînt
nici ele antrenate sa suporte întreaga pagoda a corpului. În plus, o
apasare disproportionata suprasolicita, în aceasta pozitie, degetele
îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul
meu a adoptat, într-o încercare disperata de a iesi la liman, o noua
atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si simplu în
genunchi, cu trunchiul drept, dominînd fara autoritate fapturile gracile
ale celorlalti, pentru care lotusul nu parea sa creeze dificultati. Scena
avea, probabil, în ochii celor de fata, ceva patetic.
Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat,
obidit, flamînd, cazut în genunchi dupa o rascoala ratata. Dar cît poti
rezista în genunchi, daca n-ai practica zilnica a penitentei? Mai
ra(masese o singur varianta. Neortodoxa, greu integrabila tabietului
nipon, dar, parca, mai confortabila: pozitia Lorelei. Te lasi binisor pe
o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste?
Japonezii au contemplat cu discretiune tot acest program gimnastic, la
capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! Un
scaun!
Un regat pentru un scaun! striga mut fiecare madular al filosofului. Nu
exista alta solutie decît abandonul. Vai, ce gradina frumoasa aveti! a
gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit, tam-nesam, s-o
viziteze, lasîndu-si amfitrionii cu lingura la gura, între doua
îmbucaturi.
Am facut o experienta asemanatoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi
profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare. Prevenit, am
încercat sa rezist pîna la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari
intelectuale.
Nu stiu nici pîna azi ce mi s-a spus în timpul dejunului. Ceea ce, de
altfel, seamana cu o clasica experienta Zen.
Ca disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa
încît corpul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul întreg sa
intre în ordine. Esential în acest efort e ca crisparea efortului,
efortul ca program sa lipseasca. Constiinta trebuie eliberata de
rationalitate si de premeditare. În cazul nostru, al lui Gabriel si al
meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem
sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastra
si încercînd sa o dominam rational. Facusem totul pe dos.
Buddhismul Zen ne da însa voie sa spunem ca e si aceasta o cale. Calea
româneasca: stai strîmb si judeci drept. Stai cum da Dumnezeu! Stai cum
poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii astia, care pot sta
ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în regula. Sa se mai miste
si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei mele: Shabu-shabu!
Andrei Plesu (Plai cu Boi, nr 15)
-- Material trimis de Rita Pana
* Mai exista gindire desinteresata?
It is not those who lack energy or refrain from action, but those who
work without expectation of reward who attain the goal of meditation.
Theirs is true renunciation. Therefore, Arjuna, you should understand
that renunciation and the performance of selfless service are the
same. Those who cannot renounce attachment to the results of their
work are far from the path.
-Bhagavad Gita 6:1-2
* Spirit este iubire
Remember, in our inmost being, we are all completely lovable because
spirit is love. Beyond what anyone can make you think or feel about
yourself, your unconditioned spirit stands, shining with a love
nothing can tarnish.
* Psihicul se limiteaza cu fiecare
Mind is consciousness which has put on limitations. You are originally
unlimited and perfect. Later you take on limitations and become the
mind.
-Sri Ramana Maharshi
-Confucius
