Fizia cuantica si CREATIA !
Interviu cu
Bruce Lipton (De Cristian Muresan - Tv Cluj)
Cristi Muresan a realizat acest interviu si mai urmeaza
inca unul cu Miceal Ledwith (fostul secretar al Papei Ioan Paul II)
INTERVIU CU BIOLOGUL BRUCE LIPTON
INTRODUCERE
După multe aşteptări, am avut şansa de a comunica cu unul dintre cei
mai apreciaţi biologi pe plan internaţional. În cele ce urmează voi
prezenta traducerea şi adaptarea integrală a interviului recepţionat
pe e-mail la data de 24 octombrie 2008, în format audio, împreună cu
textul scris din prezentarea mesajului. Expunerea sa, având durata de
73 minute, va fi inclusă şi pe un DVD care este anexat acestei cărţi,
alături de alte materiale interesante.
EXTRAS DIN CORESPONDENŢĂ E-MAIL
Dragă Cristian,
Îmi pare rău pentru întârzierea foarte mare cu care îţi răspund. Nu
mi-am dat seama cât de mult timp îmi ocupă chestiunile din viaţa
profesională. Pe măsură ce omenirea se îndreaptă spre dezordine, au
apărut tot mai multe cereri legate de noi perspective de evoluţie
personală. Acest fapt m-a legat de numeroase angajamente şi articole
pe care a trebuit să le duc la finalizare şi foarte mult timp am fost
în călătorii de natură profesională şi în plus a trebuit să îmi
transcriu cartea mea numită Evoluţia Spontană, care a fost editată
doar în format audio. O copie ţi-am expediat-o într-un colet.
Ţi-am pregătit şi mult aşteptatul interviu, tot în format audio. Sper
că această prezentare de 73 minute va răspunde cerinţelor tale. Este
foarte dificil să promovezi aceste idei către public, dar omenirea se
află în cursul unei schimbări importante şi multe din ideile tale vor
sta la baza gândirii (ştiinţifice n.t.) din viitorul apropiat. Citez
din textul original: and many of your ideas will become mainstream
thinking in the near future.
Cu prietenie,
Bruce Lipton
Interviul audio (transcript)
FIZICA CUANTICĂ ŞI CREAŢIA
Înainte de a trece la întrebările propriu-zise, am nevoie să îţi spun
câteva lucruri despre modul în care mintea şi conştiinţa interferează
şi se conectează cu lumea în care trăim. Noi ştim deja faptul că
mintea are influenţă asupra corpului, şi aş putea să-ţi vorbesc despre
chimie, molecule şi mecanismele prin care mintea modifică funcţiile
creierului şi cum anume acestea se transferă corpului fizic,
neuronilor, glandelor şi productivităţii hormonale, pentru a-ţi face o
idee asupra modului în care mintea poate modifica corpul fizic prin
intermediul mecanismelor din creier.
Dar există o credinţă fundamentală, mult mai importantă, decât natura
originii minţii. Iar aceasta ne este oferită de fizica cuantică. În
vechea fizică, cea newtoniană, totul se credea a fi un experiment pur
obiectiv. Asta însemna că pot măsura parametrul "A" şi parametrul "B",
şi pot preciza interacţiunea dintre ele, şi de fiecare dată rezultatul
va fi acelaşi. Aşa că fizica newtoniană este supranumită
deterministică , deoarece poţi determina rezultatul unui anumit
eveniment, dacă cunoşti suficient de bine etapele şi reacţiile care au
loc.
Dar în acele etape şi reacţii, nu s-a introdus efectul observatorului
sau al experimentatorului, care le influenţează. Atunci când a apărut
fizica cuantică prin anii 1920, şi fizicienii au acceptat-o ca pe un
mod de viaţă, ei au avut nevoie de o nouă înţelegere a rolului vieţii.
Ei au înţeles faptul că experimentatorul, care creează experimentul,
influenţează rezultatul experimentului. De exemplu, atunci când se
studiază particulele, ele au un comportament atât material (prin
prezenţa masei) cât şi energetic (prin prezenţa sarcinii electrice).
Iar acest comportament are la bază credinţa în prezenţa
observatorului. Deoarece atunci când îşi manifesta dorinţa (şi
credinţa) să creeze un experiment prin care să evidenţieze
manifestarea particulei ca şi undă atunci rezultatul era un spectru de
refracţie, dar dacă observatorul îşi manifesta dorinţa (şi credinţa)
să demonstreze că e o particulă, atunci rezultatul era prezenţa
factorilor care indicau o particulă materială.
Ideea era că observatorul nu doar observă ci mai ales creează
realitatea. Această idee este foarte profundă, deoarece se spune că
"viaţa e un experiment" iar tu eşti experimentatorul şi prin urmare tu
eşti în acelaşi timp şi observatorul. Conform fizicii cuantice, tu
eşti cel care influenţezi şi modifici viaţa din mediul care te
înconjoară (nu doar corpul tău ci şi ceea ce este în exterior).
Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un
container, ci ele influenţează tot ceea ce ne înconjoară. Asta e
natura fizicii cuantice. Desigur, sună frumos faptul că gândurile sunt
implicate în crearea realităţii, dar care nu e proprietatea noastră
directă. Iar dacă acest lucru e adevărat (şi nu are cum să nu fie)
atunci gândurile, atitudinile si credinţele noastre influenţează tot
ceea ce ne înconjoară.
Ei bine, fizica cuantică ştia toate acestea în 1920, dar problema era
că oamenii de ştiinţă aveau dificultate în a aplica aceste idei în
propria lor viaţă, aşa că s-a luat o decizie arbitrară şi fizicienii
au spus: fizica cuantică funcţionează numai la nivel atomic. În felul
acesta ei îşi puteau vedea "liniştiţi" mai departe de viaţa lor
deoarece fizica cuantică se aplica particulelor şi nu oamenilor. Iar
asta le făcea viaţa mult mai … "uşoară". Problema e că pur şi simplu
nu e adevărat !.
Mecanica cuantică (fizica cuantică) se aplică la toate nivelele
Universului. Marele cosmolog Steven Hawkings, a publicat un articol în
anul 2006, împreună cu dr. Herzog, despre fizica superstring- urilor
şi cosmologie. În acel articol a formulat, fără nici o ezitare, faptul
că desfăşurarea cosmosului este influenţată de conştiinţa umană. Deci,
avem o nouă înţelegere de la fizica cuantică şi anume: gândurile
influenţează lucrurile care se manifestă în Câmp.
David Bohm, un fizician renumit care o postulat ideea că Universul
există ca stare energetică. Totul nu e altceva decât energie şi
potenţial. El anumit aceasta Ordinea Implicită. El a afirmat faptul că
atunci când oamenii folosesc conştiinţa şi mintea, ei produc o
perturbare de câmp şi energia pură se transformă sau colapsează în
particule. Deci ceea ce el spunea, este că lumea fizică, este
guvernată de Ordinea Explicită, o lume care devine reală atunci când
potenţialele de energie colapsează în particule sub influenţa
gândurilor şi a conştiinţei.
Dacă ne apropiem acum de principiile care stau la baza legilor fizicii
cuantice atunci dumneavoastră . sunteţi o parte a unui experiment
numit Viaţă. Sunteţi în acelaşi timp un observator dar şi un creator.
Marea întrebare este cât de mult din aceaste principii le deţineţi în
viaţă ? Ei bine, în 1920 fizicienii nu deţineau nici unul din ele. Aşa
că au dat vina pe atomi, fugind astfel de ei înşişi prin afirmaţia:
toate acestea se aplică numai atomilor. Aceasta e cea mai convenabilă
afirmaţie pentru foarte mulţi oameni în prezent.
În articolul pe care ţi l-am ataşat în e-mail, numit Universul Mental,
biofizicienii au spus: fizica Universului se bazează pe Conştiinţă.
Acesta e un Univers Mental pe care noi îl creem. Şi cum spuneam, mulţi
oameni nu pot să ajungă atât de departe, dar asta nu înseamnă că nu e
real. Dacă tu îţi focalizezi viaţa şi intenţiile asupra manfestărilor,
atunci tu poţi controla legile Universului şi cu siguranţă vei putea
face asta.
SISTEMUL FALSELOR CREDINŢE
Sunt mulţi oameni, precum yoghinii care pot crea materie din nimic,
dar sunt multe situaţii în care pur şi simplu alterăm structura
materiei în lumea în care trăim. Mulţi vor gândi ceva de genul: asta
nu poate fi real. Ei nu vor să creadă aşa ceva, iar motivul pentru
care nu vor este acela că pentru a accepta aşa ceva e nevoie să
schimbi modul în care trăieşti în lume. Ar trebui să recunoşti faptul
că dacă tu eşti creator al unei realităţi pe care o deţii, atunci eşti
şi responsabil de lucrurile pe care le aduci la realitate.
Foarte mulţi oameni, în această lume, nu au şi nici nu vor să aibe
vreo responsabilitate. Aşa că atunci când tu încerci să le povesteşti
celor din jur, chiar oamenilor de ştiinţă, faptul că noi creem această
realitate prin intermediul conştiinţei, ei vor spune din start NU.
Acesta e răspunsul unor oameni comozi care vor să îşi trăiască viaţa
fără să fie responsabili de faptul că contribuie la crearea realităţii
în care ei trăiesc.
Deci aceasta a fost o scurtă introducere pe care am dorit să o fac
pentru a te preveni asupra unor aspecte înainte de a trece la
întrebările propriu-zise. Aşadar, cititorul trebuie să răspundă la
întrebarea: de cât de mult adevăr doreşte el să aibe parte în viaţă ?
Cel mai teribil adevăr este acela că dumneavoastră creaţi realitatea
în care trăiţi.
Dar dacă dumneavoastră veţi spune că nu creaţi decât lucruri foarte
mărunte, pe care le prind cu mâna şi le mut dintr-o parte în alta,
este doar o afirmaţie,… şi într-un anumit context este adevărată, dar
alţi oameni au o cu totul altă capacitate de experimentare şi creaţie.
Atunci când ştii că ai această capacitate atunci devii foarte puternic
deoarece devii conştient de modul în care o poţi influenţa. Dacă
pretindeţi că nu sunteţi implicaţi în nici un act de creaţie, atunci
înseamnă că trebuie să acceptaţi faptul că sunteţi o victimă, deoarece
altcineva a creat un anumit lucru. Dar fizica cuantică ne spune că nu
există victime. Noi toţi participăm la crearea realităţii şi a lumii.
Chestiunea e următoarea: dacă puteţi crea lumea atunci de ce nu puteţi
face miracole ? Aici apare problema: şi anume dumneavoastră nu sunteţi
singurul care creează ceva în acest moment, ci mulţi alţi oameni îşi
creează realitatea în acelaşi timp. Dacă toţi ceilalţi, marea
majoritate, cred în exact acelaşi lucru, atunci ei creează mai întîi
un Câmp de Energie pe care se va susţine viitoarea formă de realitate,
care va deveni realitate.
Iar dacă tu încerci să crezi că eşti capabil de cu totul altceva,
decât restul lumii, atunci apar alte probleme, deoarece câmpul tău de
energie nu e la fel de puternic şi intens ca al celorlalţi.
Aşa că ceea ce mi-ai povestit despre lucrul care l-ai aplicat asupra
ta, şi ai în localitatea ta o mulţime de oameni care nu cred în aşa
ceva, atunci ai avut nevoie de o energie colosală, mai mare decât cea
a toţi ceilalţi la un loc, pentru a aduce o anumită formă de realitate
în fiinţa ta.
Toate aceste manifestări se produc în funcţie de energiile vehiculate,
deoarece vorbim aici de intensităţi, magnitudini, nu doar simple
teorii. Credinţele fiecăruia sunt cuantizabile prin intermediul
energiei câmpului creat, aşa că cu cât sunt mai mulţi oameni care cred
în acelaşi lucru (oricare ar fi el), cu atât mai puternic va fi şi
câmpul. Dar dacă sunt puţini oameni care cred sau doresc să îşi aducă
în viaţa lor o asemenea experienţă, cu atât mai slab va fi şi câmpul
de manifestare.
Cu alte cuvinte, dacă o minoritate poate afirma şi arăta celorlalţi că
îşi pot crea propria lor realitate, dar restul lumii nu crede aşa
ceva, atunci acea minoritate are dificultăţi foarte mari în a-şi
atinge scopul.
Deşi eu nu am fost crescut în religia creştină, aş vrea să abordez
puţin chestiunea miracolelor manifestate de Isus. El a creat pur şi
simplu toate acele lucruri despre care se spune că le-a creat. El a
făcut acele miracole prin creaţie. Dar întrebarea este: cum a fost
posibil ?. Ei bine, în acele vremuri, când oamenii credeau în El ca
fiind un Creator, atunci toţi credeau în unul şi acelaşi lucru. Aşa că
ei ofereau puterea lor lui Isus şi spuneau creează tu pentru ca noi să
putem crede şi să fim de acord. Aşa că toţi erau în aceeaşi linie,
toţi credeau in faptul că El putea face miracole şi bineînţeles El le
făcea. Dar lucrul interesant pe care îl mai prezintă Biblia este acela
că exista un singur loc în care Isus nu putea face miracole. Este
vorba de oraşul său natal. Atunci când s-a întors acolo, a încercat să
realizeze un miracol, dar localnicii îl cunoşteau, în mintea lor, ca
fiind doar fiul unui dulgher, şi nu puteau crede că el ar putea face
miracole. Problema este că atunci când o mulţime de oameni într-un
oraş NU CRED că cineva anume poate face miracole, atunci s-a aflat că
Isus nu a putut face nici un miracol în oraşul său natal.
Tu, într-un anume fel, vrei sa aduci un miracol la realitate, aşa că
tu poţi crea miracole, dar problema este că atunci când eşti
înconjurat de oameni care nu pot crede în ceea ce faci tu, este foarte
greu să realizezi ceva. Şi ce a făcut Isus ? A mers prin locuri unde
majoritatea oamenilor CREDEAU că El poate face miracole. Astfel că,
aşa după cum Isus a spus, aşa după cum fizica cuantică afirmă azi, NOI
CREEM LUMEA ÎN CARE TRĂIM.
Problema cu manifestarea unei anumite creaţii este cât de mulţi oameni
sunt de acord cu ceea ce faci. Iar următoarea chestiune este legată de
gândurile pe care le foloseşti la baza tuturor credinţelor pe care le
manifeşti: credinţele tale te pot vindeca, te pot reînnoi, şi că poţi
face toate miracolele pe care le-a făcut Isus şi chiar mai mult de
atât. Aşa că aici intervine aspectul spiritual al problemei.
Fizica cuantică a venit cu această problemă şi a spus că observatorul,
experimentatorul, cel care manifestă experimentul, îl creează în acea
lume.
Deci practic, ceea ce faci tu Cristian este că vrei să demonstrezi că
aceste lucruri sunt cu adevărat posibile, dar în acelaşi timp trebuie
să recunoşti faptul că restul oamenilor au mari dificultăţi în a fi de
acord şi a crede ceea ce faci, deoarece le ataci sistemul lor de
credinţe. Drept răspuns din partea lor, va fi o respingere a
sistemului tău de credinţe şi de aceea a fost extrem de greu pentru
tine să atingi această manifestare, aşa după cum mi-ai spus într-unul
din e-mail-uri: "am avut nevoie de 14 ani doar ca să ajung acolo".
Motivul a fost că tu ai acumulat multă energie, asemenea unui maestru
de Qi-Gong, pentru a ajunge la un nivel critic, unde acea energie
putea fi folosită pentru a realiza manifestarea a ceea ce ţi-ai propus
şi chiar ai reuşit aceasta.
Dar acum te întreb dacă ai avea suficientă energie să îi aduci şi pe
cei din apropierea ta la nivelul la care ai ajuns tu ? Ei bine, asta e
mult mai greu. Ca şi concluzie, la cele afirmate până acum aş dori ca
tu şi cititorii tăi să înţeleagă următorul lucru foarte important:
Dumneavoastră creaţi realitatea şi lumea înconjurătoare precum şi
biologia din organismul propriu.
Răspunsurile pe care ţi le voi oferi la întrebările propriu-zise se
bazează foarte mult pe această idee, deoarece primul nivel de creaţie
este mintea şi conştiinţa. Rolul nostru este de a-i aduce pe toţi
oamenii la aceleaşi valori spirituale de credinţe, deoarece numai dacă
vom acţiona colectiv vom putea crea orice.
CHESTIUNEA 1 – TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ
Kervran a studiat transmutaţiile biologice la plante, animale şi om
afirmând că este un fenomen natural. Sunt oare celulele capabile să
transmute elemente ? Dacă da, credeţi că mintea umană poate ajuta sau
împiedica acest proces prin gânduri armonioase sau dizarmonioase ?
Poate ea să modifice, altereze, distruge sau chiar reface celulele vii
?
Bruce Lipton: Louis Kervran a realizat experimente fascinante, prin
intermediul cărora a dovedit că celulele sunt capabile să transmute
elementele. Plantele au cele mai uimitoare capacităţi de transmutare
iar noi suntem încă incapabili să le înţelegem. Aici avem un paradox:
atunci când studiem omul, spunem că este un organism extrem de complex
şi inteligent iar pe măsură ce ne îndreptăm atenţia spre organisme tot
mai mici precum cele uni sau pluricelulare, avem tendinţa să spunem că
nu pot fi inteligente.
Dar asta nu e adevărat, deoarece corpul uman la rândul său e creat de
către şi din celule. Desigur, corpul uman conţine o tehnologie situată
undeva în afara celulelor, tehnologie care este capabilă să
influenţeze mediul pentru a-şi obţine şi menţine toate lucrurile de
care are nevoie prin intermediul reacţiilor chimice care au loc în
fiecare moment. De ce este atât de important să ştim că celulele ne
creează pe noi ? Celulele sunt capabile să folosească acea tehnologie
pentru a construi un corp uman iar acest mecanism este dincolo de
înţelegerea noastră. Celulele sunt cele mai capabile în folosirea şi
utilizarea energiei şi a substanţelor din mediu.
Noi spunem că celulele sunt non-inteligente, dar ele se află aici de
peste 2 miliarde de ani şi şi-au dezvoltat o abilitate excepţională de
a se adapta şi modifica mediul, de a schimba un câmp (morfic – n.t.),
…(înregistrarea audio are întreruperi)… , plantele au o tehnologie
situată dincolo de capacitatea noastră de înţelegere şi realizare
practică. Atunci când putem identifica aceasta, după părerea mea, ea
trebuie să fie atribuită unei anumite forme de inteligenţă, şi atunci
când celulele sunt capabile să facă ceva ce noi nu putem realiza, este
aproape jenant să acceptăm faptul că celulele au o putere mai mare
decât o are fiinţa umană privită ca întreg. Dar este real !. Deci cea
mai importantă idee care se desprinde din aceste cercetări este că
celulele pot modifica mediul, elementele şi interacţiunile dintre
acestea.
Chestiunea care l-a interesat pe Kervran a fost reluată de câţiva
cercetători japonezi şi au ajuns la aceleaşi rezultate. Dar problema
cea mai mare este aceea că ştiinţa convenţională nu doreşte să se
ajungă la asemenea lucruri deoarece nu vor să creadă în inteligenţa şi
puterea unor celule, aşa că analizează totul fragmentat şi izolat,
pentru a afla cum se produc toate acele transformări. Dar cu cât
fragmentează celula în părţi şi analizează părţile cu atât mai greu le
este să îşi dea seama cum anume se produc transmutaţiile sau cât de
uimitoare poate fi inteligenţa unei celule.
De exemplu, celulele (plantelor) pot capta lumina Soarelui, CO2 şi
fabrică glucoză. Descoperirea şi înţelegerea unui astfel de mecanism
ar rezolva problema alimentară a omenirii pentru totdeauna. Oamenii nu
pot înţelege natura energiei electrice, chimice şi biologice pe care
celulele o folosesc pentru a converti lumina solară în hrană folosind
CO2 iar partea semnificativă este aceea că e vorba de o tehnologie pe
care oamenii nu o pot înţelege.
Şi atunci, tot ceea ce noi nu înţelegem îl numim … mister. Aşa că
cercetările lui Kervran par mai degrabă "misterioase" decât
ştiinţifice, pur şi simplu pentru că nu le înţelegem. Oare ştiinţa
convenţională le va studia vreodată ? Foarte puţin probabil ! Ştiinţa
convenţională dar mai ales biologia convenţională nu se va implica în
acest domeniu deoarece ele nu înţeleg natura fizicii cuantice şi rolul
acesteia în celule, biologie celulară şi biologie umană. Deci este
foarte puţin probabil ca ştiinţa convenţională să facă vreun
comentariu asupra acestei chestiuni, deoarece este ceva atât de
îndepărtat de sistemul ei de credinţe încât se va considera că este
vorba mai mult de magie decât ştiinţă. Este foarte dificil să găseşti
oameni de ştiinţă, care să studieze ceva în care nu pot să creadă.
CHESTIUNEA 2 – QI ~ ENERGIA VIEŢII
Experienţa mea personală, care de fapt m-a îndreptat spre toate aceste
cercetări, despre care v-am rugat să-mi vorbiţi, s-a bazat pe anumite
tehnici orientale unde principiul transmutării este aplicat sub forma
unei trans-sublimă ri a materiei seminale într-o formă de energie
asemănătoare celei plasmatice. Acesta a fost cel mai dificil proces pe
care l-am realizat în viaţă şi a necesitat 14 ani de încercări. Aţi
putea explica de ce medicina şi biologia resping aceste fapte şi spun:
este imposibil ?. Nu este un fenomen religios şi nici ocult. Eu am
trăit realmente acest fenomen şi am convingerea că există explicaţii
de natură fiziologică. De ce ştiinţa nu e pregătită să accepte
existenţa unor asemenea tranformări ?
Bruce Lipton: Tu eşti o fiinţă energetică într-un corp fizic. Pornind
de la această idee, energia din corpul tău poate fi dirijată şi
focalizată pentru a deveni atât de puternică încât ai putea genera foc
direct din mîini. Poţi urmări o asemenea demonstraţie pe site-ul
YouTube care îl arată pe un om făcând acest lucru. Acea persoană îşi
foloseşte energia sa proprie din bioresursele sale pentru a aprinde o
foaie de hîrtie. Cel care demonstrează această experienţă fascinantă
este originar din insula Java. (din păcate filmarea nu mai este
prezentă pe site – n.t.)
Asta demonstrează faptul că tu ai şi controlezi acum o energie care
circulă prin corpul tău biologic şi este un fel de Qi. Acest Qi poate
fi pus în mişcare prin tehnici de yoga, Qi-Gong sau Arte Marţiale,
prin intermediul cărora se poate învăţa cum să dirijezi acest Qi în
corp şi pe măsură ce realizezi anumite exerciţii, el devine atât de
puternic încât poţi aprinde o foaie de hârtie doar ţinând mîinile
deasupra ei. Şi de ce ar fi relevant acest lucru ?
Ei bine, tu ai această aptitudine activă, alţi oameni o pot pune în
evidenţă … dar principala întrebare este de ce este atât de greu să o
demonstrezi unei audienţe generale ? De ce este atât de greu pentru
ştiinţa convenţională să observe acest lucru ? Dar de fapt întrebarea
ar trebui formulată astfel: Ştiinţa studiază lumea ca un întreg ?
Ştiinţa studiază lucrurile despre care mi-ai scris ? Răspunsul e NU.
Ştiinţa studiază lucruri care se pot măsura, experimenta şi atunci
când se află în faţa a ceva ce nu se poate măsura şi experimenta (în
condiţii stricte de laborator – n.t.) atunci acele lucruri nu prezintă
interes pentru ştiinţă. Şi nu se poate face nimic în această privinţă.
Asta e interesant, deoarece ştiinţa, prin definiţie, studiază lumea
înconjurătoare prin ceea ce se numeşte metode ştiinţifice adică asta
înseamnă că observi evenimente, măsori parametri, creezi ipoteze, apoi
faci experimente, după care testezi ipotezele pentru a vedea dacă sunt
adevărate. Asta înseamnă metodă ştiinţifică.
Ei bine, prima parte spune că observi şi măsori dar se ajunge într-un
punct în care dacă nu ai maşini specializate să măsoare energia Qi,
sau energia vitală care este vehiculată în corp, atunci problema este
că nu există nimic ce să poată fi măsurat şi prin urmare ştiinţa nu
poate privi asupra acestui fenomen. Unii oameni cred că ştiinţa
studiază Universul, dar răspunsul este NU. Ştiinţa studiază Universul
numai în măsura în care ea poate utiliza metodologia ştiinţifică, ceea
ce cu totul altceva. Asta înseamnă că există o parte substanţială din
Univers pe care ştiinţa nu o poate cuprinde, atinge sau studia şi
atunci se propune ignorarea şi negarea acesteia.
Dar acum dumneavoastră veţi spune că această atitudine nu e deloc
ştiinţifică, dar deoarece ştiinţa a creat o restricţie asupra a ceea
ce este considerat ştiinţific atunci ea poate studia lumea
înconjurătoare numai din perspectiva din care ea vede lumea adică prin
experimentare ştiinţifică, instrumente care pot face măsurători ale
unor parametri, deci asta e calea prin care oamenii de ştiinţă
studiază lumea înconjurătoare.
Dacă nu poţi măsura Qi-ul atunci nu poţi măsura energia vitală, atunci
ştiinţa nu are nici o cale de a ajunge acolo şi nici nu poate
recunoaşte asta şi de aceea o numeşte metafizică în loc de fizică.
Ştiinţa afirmă că noi studiem fizica şi nu metafizica. Metafizica este
tot ceea ce cuprinde forţele invizibile ale minţii, energii cuantice
care influenţează viaţa, şi atunci dacă ei nu le pot măsura atunci nu
le pot poseda, deci chiar dacă vei demonstra acest lucru, ştiinţa va
privi aceasta şi va spune e un truc, e o magie şi va încerca să
demonstreze că e o iluzie chiar dacă nu e o iluzie. Deci atunci când
ştiinţa ajunge în faţa a ceva ce alţii spun paranormal atunci ştiinţa
va afirma că este un truc de magie ieftină şi prin urmare nu o va lua
în serios.
Asta devine o problemă, deoarece dacă tu eşti capabil să controlezi
Qi-ul în timp ce mulţi alţii nu pot face acest lucru, este foarte greu
să convingi o audienţă generală, deoarece oamenii obişnuiţi au fost
programaţi să nu creadă în aşa ceva. Atunci când nu crezi şi nu poţi
observa aceasta, atunci singurul lucru pe care mintea ţi-l spune este
cu siguranţă e un trucaj sau o iluzie. Ştiinţei nu-i place să lucreze
cu iluzii aşa că le va ignora şi este cea mai grea sarcină din lume,
aceea de a face un om de ştiinţă să se apropie şi să studieze cu
seriozitate fenomene paranormale, deoarece ele se situează în afara
limitelor de studiere prin metode ştiinţifice.
CHESTIUNEA 3 – COMUNICAREA CELULARĂ
Specialiştii ruşi au descperit faptul că celulele pot comunica între
ele prin intermediul unui câmp asemănător celui electromagnetic. Ei au
pus câte o jumătate dintr-un ţesut de cultură în două containere
sigilate dar prevăzute cu o fereastră de sticlă. Dacă fereastra era
construită din sticlă obişnuită, atunci orice acţiune asupra ţesutului
dintr-un recipient nu avea nici un efect asupra celuilalt, dar daca
fereastra era confecţionată din sticlă de cuarţ (despre care se ştie
că permite trecerea radiaţiilor UV şi peste UV) atunci, în numeroase
experimente, s-a observat că orice acţiune (de exemplu infectare)
realizată asupra unuia din ţesuturi crea un efect asupra celui sănătos
în numai câteva ore. Vă rog faceţi un scurt comentariu asupra acestui
fenomen.
Bruce Lipton: Aceste experimente au fost repetate de foarte multe ori
şi au fost verificate şi de alţi cercetători. Deoarece informaţia
chimică nu poate traversa sticla obişnuită, oamenii de ştiinţă care
lucrează cu ştiinţa convenţională nu au vrut să studieze acest fenomen
deoarece în lumea biologiei convenţionale regula spune că semnalele
sunt transmise prin intermediul substanţelor care intră în reacţie sau
a ionilor, aşa că în biologia convenţională, atunci când ea se referă
la semnale, acestea impun cu necesitate o origine chimică.
Şi din moment ce sticla obişnuită opreşte transferul de semnale
oamenii de ştiinţă au fost uimiţi … ei au vazut că există un efect dar
nu avea nici o logică deoarece în lumea lor toate semnalele, fără
excepţie, sunt vehiculate pe cale chimică dar în acest caz particular
era clar că ele nu puteau fi transmise între două recipiente izolate
unul faţă de celălalt. …(înregistrarea audio are întreruperi)…
Noii oameni de ştiinţă studiază fizica cuantică iar în prezent există
foarte multe studii care indică faptul că celulele comunică mai
degrabă prin unde (n.t. capabile să traverseze mediul atmosferic şi nu
numai) – înregistrarea audio are întreruperi) decât prin semnale
chimice. Ele pot comunica prin intermediul luminii (sau a unei
radiaţii care se comportă asemănător cu cea luminoasă, sau din
spectrul UV şi peste UV – n.t.) iar în acest sens medicul german Fritz
Popp a fost liderul unui colectiv de cercetare care s-a ocupat cu
transmisiile de semnale ale celulelor printr-un ecran de sticlă de
cuarţ, şi dr. Popp a introdus denumirea de fotoni de lumină, care
aveau rol de semnale de comunicare, … celulele pot citi informaţia
purtată de undele luminoase, pot genera şi absorbi unde luminoase.
Deci unul din comportamentele celulei este faptul că citeşte
informaţia fotonică. Noi nu suntem capabili să vedem acei fotoni dar
celulele pot fi activate de un singur foton de lumină. Aşadar undele
luminoase de frecvenţe diferite sunt asemenea unor comutatoare care
controlează celulele. Deci acestea sunt concluziile cercetărilor
doctorului Fritz Popp în domeniul biofotonicii.
Ceea ce e important de ştiut este faptul că celulele pot comunica şi
prin alte mijloace decât reacţiile chimice. Ele pot comunica prin
câmpuri (asemănătoare – n.t.) cu cele electromagnetice, prin lumină,
sunete, etc. Deci biologia convenţională a restrâns acest studiu la
credinţa că semnalele sunt transmise prin intermediul substanţelor
chimice (sau ioni – n.t.).
Motivul principal pentru care ştiinţa ţine cu dinţii de această
credinţă este datorat influenţei corporaţiilor farmaceutice
multinaţionale iar semnificaţia acestui fapt poate fi înţeleasă
astfel: fundamentul corporaţiilor farmaceutice multinaţionale este că
celulele comunică prin intermediul chimiei iar sarcina companiilor
este de a crea substanţe care alterează comunicarea celulară şi astfel
poţi controla comportamentul acesteia.
Trebuie să înţelegi întreaga lume este la cheremul corporaţiilor
farmaceutice multinaţionale care deţin cea mai mare industrie de pe
planetă. Atunci când apar oameni care vin să demonstreze că celulele
pot comunica prin alte căi decât cele chimice, corporaţiile consideră
că au o problemă care le încurcă afacerile. Dacă noi am reuşi să
învăţăm cum anume putem vindeca prin metode energetice, fapt care
totuşi deja începe să se întâmple, asta înseamnă că nu va mai fi
nevoie să cumpărăm medicamente.
Dar corporaţiile farmaceutice multinaţionale sunt conştiente de acest
aspect. Ele controlează publicitatea în reviste, ziare şi la
emisiunile de Radio şi TV, … ele pun o mulţime de bani în Mass Media.
Din cauza acestei investiţii substanţiale ele pot dicta ce fel de
emisiuni şi ştiri se pot difuza, aşa că e foarte dificil să fie
promovată noua ştiinţă a energiilor vindecătoare, bioenergiile sau
concepte precum gândurile, conştiinţa, de care depind viaţa noastră
deoarece corporaţiile farmaceutice multinaţionale nu le convine să se
difuzeze asemenea informaţii.
Motivul cel mai clar este că dacă oamenii ar putea învăţa să
controleze biologia prin intermediul energiilor (bioenergie, lumină,
sunete, etc.) atunci nu ar mai avea nevoie să cumpere medicamente iar
acesta ar fi sfârşitul corporaţiilor farmaceutice multinaţionale. Din
fericire există toate semnele că acest lucru se va întâmpla curând, şi
este deja o parte a problemei mondiale din prezent. Marea criză la
care asistăm se datorează faptului că restricţionăm vindecarea
celulară la cea chimică şi ignorăm rolul conştiinţei (observatorului –
n.t.), al minţii, energiei, luminii şi sunetelor ca fiind relevante în
experienţele noastre de vindecare.
CHESTIUNEA 4 - UNIVERSUL HOLOGRAFIC
O teorie numită realitatea holografică, arată că Universul şi mintea
se comportă holografic. Cum se poate aplica aceasta în biologie ? Se
poate susţine ipoteza conform căreia celulele pot fi parte a unui corp
asemenea unei holograme, astfel că orice modificare care are loc la un
anumit nivel poate afecta întregul şi invers ?
Bruce Lipton: Iată care e ideea: toate celulele sunt asemănătoare din
punct de vedere genetic. Dar cu toate acestea, în diferite părţi ale
corpului ele formează oase, altele formează muşchi, nervi, ligamente,
etc., dar decizia asupra ce anume va urma să formeze o anumită celulă
se bazează pe o matrice de informaţie care face parte din câmpul
(morfic – n.t.) iar importanţa acestui fapt este că celulele extrag
informaţia din câmp care este foarte precis corelată cu poziţia în
spaţiu ocupată de un anumit ţesut sau organ şi astfel o anumită celulă
va prelua acea funcţie care e specifică unei anumite arii sau volum
din spaţiul respectiv.
Este precum un avion foloseşte metoda triangulaţiei prin care
computerul de la bord interpretează semnalul radio emis de o staţie
dintr-un anumit punct, apoi interpretează semnalul unei alte staţii
situată în alt punct (la sol) şi cunoscându-se distanţa şi poziţia
celor 2 surse radio, computerul poate spune pilotului unde anume se
află în spaţiul aerian.
Celulele realizează ceva asemănător în corpul uman. Ele au potenţialul
de a citi mediul unde se găsesc fiecare, şi astfel le controlează
evoluţia. Am dovedit aceasta prin experimente de laborator, când am
luat o anumită celulă dintr-o anumită parte a unui embrion, care, să
zicem ar fi trebuit să formeze vertebre şi am mutat-o într-o altă
parte, unde ea ar trebui să contribuie la formarea unui intestin sau
un miocard.
Am observat că atunci când am mutat celule, în cadrul unui embrion,
dintr-o zonă în alta, celulele se adaptau imediat la instrucţiunile
matricii formatoare specifice acelei porţiuni din spaţiul embrionar,
adică celulele sunt oarecum suspendate în câmpul (morfic – n.t.) şi în
funcţie de locul precis pe care îl ocupă în matricea câmpului, acesta
le determină rolul pe care îl vor avea în viitorul organism.
Aşadar, celulele citesc un câmp de informaţie şi îşi stabilesc propria
evoluţie în cadrul comunităţii. Iar în esenţă, da, se poate spune că
aceasta este asociată unei înţelegeri holografice, de fapt, chiar mai
mult decât atât, dacă se ia un embrion tânăr, care nu are prea multe
celule, şi se taie în două jumătăţi, atunci cele două părţi vor forma
fiecare un nou embrion, aşa că dacă veţi tăia un embrion în grupuri de
celule, ele sunt încă capabile să se adapteze instrucţiunilor matricii
formatoare emanată din câmp, chiar dacă ele reprezintă doar un grup de
celule ale unui embrion.
Deci, toate celulele sunt identice din punct de vedere genetic, dar
atunci când interacţionează cu matricea formatoare a unui câmp morfic,
atunci se poate spune că poziţia unui punct din spaţiul matricii
reprezintă o informaţie holografică care transmite unei anumite celule
instrucţiunile necesare efectuării unui anumit rol. Deci celulele unui
embrion pot fi mutate dintr-un câmp în altul şi ele sunt totodată
capabile să citească un tipar de instrucţiuni de tip holografic.
Aşadar, celulele cresc şi formează ţesuturi şi programe nu pe baza
unui program intern ci pe baza citirilor unor instrucţiuni din mediul
înconjurător.
Tiparul se află în mediu sub forma unui câmp iar celulele se adaptează
acelui tipar particular, fapt care le ajută să formeze ţesuturi
specifice şi organe, aşa că celulele transmit informaţie spre
celelalte celule ("suspendate" n.t.) în câmp, dar în acelaşi timp ele
pot recepţiona informaţie, prin urmare corpul uman formează o
comunitate. Prin definiţie, comuniune înseamnă în primul rând
comunicare şi toate celulele sunt integrate unei matrici mai mari care
exprimă caracteristicile câmpului.
Folosind o metaforă biblică transpusă în limbaj ştiinţific, noi suntem
creaţi în imaginea fizică a unui complement matriceal care se află în
afara noastră şi astfel corpul fizic devine, în esenţă, o copie a
câmpului morfic de energie. Dacă revenim la fizica cuantică, care se
aplică la toate nivelele de manifestare, Albert Einstein spunea:
"câmpul este sufletul guvernator al particulei materiale". Aceasta se
poate explica astfel: câmpul invizibil de energii reprezintă elementul
responsabil care generează lumea materială. Dar această idee se
regăseşte şi in concepţiile orientale în care se afirmă că spiritul
modelează materia.
Dar în prezent, fizica cuantică tocmai a precizat ceea ce se ştia
demult. Aşadar există un câmp de informaţie, care generează formele
materiale, (din acest motiv a mai fost supranumit şi câmp morfogenetic
– n.t.) iar dacă revenim la embriologie atunci putem recunoaşte că
organismele au un câmp de energie care este folosit pentru a informa
celulele cum să se asocieze între ele pentru a forma organismul
întreg. Deci celulele "citesc" acest câmp. Depinzând de poziţia
ocupată de ele în spaţiul de manifestare al câmpului morfogenetic, ele
primesc o anumită "sarcină" pe care o vor avea de îndeplinit.
Aşadar, câmpul invizibil de energie este prima formă de manifestare
iar materia este manifestarea secundară rezultantă. Dar biologia
convenţională spune că este exact invers şi ea nu recunoaşte puterea
câmpului de energie asupra materiei. Biologia convenţională ignoră
rolul câmpului morfogenetic, fapt care i-ar permite tocmai o mai bună
înţelegere a formării organismelor şi vindecarea bolilor.
Dacă luăm un exemplu, atunci când un medic care spune că studiază un
ţesut infectat, adică un ţesut care nu se află în structura perfectă a
câmpului, ei dau vina pe celule, spunând că celulele sunt responsabile
cu destabilizarea structurii anatomice, dar celulele nu pot face
altceva decât să răspundă oscilaţiilor şi semnalelor din câmp. Mediul
oferă celulelor o mulţime de atitudini, credinţe, percepţii, stări
emoţionale, şi toate acestea modulează câmpul.
Dacă avem un "defect" în structura câmpului, atunci aceasta va
determina apariţia ulterioară a unui defect similar în corpul fizic.
Dar oamenii de ştiinţă vor să explice defectele doar studiind celulele
când de fapt defectele nu se află în celule, deoarece Einstein spunea
că defectul este în câmp, deoarece câmpul este cel care le generează
şi formează ca atare. Este un câmp morfo-generator. Aşa că până ce
biologia nu va recunoaşte prezenţa câmpului, doctorii şi cercetătorii
vor căuta la nesfârşit cauzele bolilor în tiparele interne ale celulei
şi nu vor ajunge la nici un rezultat deoarece tiparul este câmpul.
Fizica cuantică ne va repeta mereu faptul că dacă vrei să realizezi
schimbări în mediu atunci trebuie să schimbi aspectele esenţiale pe
care se bazează viaţa fizică, aşa că nu ai nevoie să te orientezi spre
părţile fizice ci este suficient să controlezi energiile, deoarece
dacă poţi modifica câmpul, atunci materia sau corpul se va adapta
noului câmp, deci este mai important să se opereze la nivel de câmpuri
morfogenetice, adică ceea ce faci tu Cristian în acest moment, decât
să îţi focalizezi eforturile şi gândurile asupra celulelor în raport
cu lumea mecanicistă, deoarece câmpul este principalul generator de
forme în acea lume mecanicistă.
Aşa că asta mă conduce la o concluzie interesantă asupra naturii
holografice a celulelor, a câmpului morfogenetic şi a modului în care
acesta le determină rolul şi funcţiile.
CHESTIUNEA 5 – ACTIVAREA BIOPOTENŢIALELOR
Vă rugăm să ne povestiţi dacă aţi avut vreo exprienţă practică
concretă de trezire şi activare a biopotenţialelor interne ?
Bruce Lipton: Da, am trăit aşa ceva. Experienţa mea se bazează pe
biologia credinţelor şi atitudinilor. În continuare îţi voi prezenta
cum funcţionează în cazul meu. Biologia credinţelor afirmă
următoarele: o celulă, un om sau orice alt organism viu
interacţionează cu mediul, îl observă, iar apoi răspunde acestor
observaţii ajustând mereu corpul material, aşa că întotdeauna corpul
se adaptează mediului în care există. În cazul oamenilor, celulele
corpului au rolul precis stabilit de a citi mediul şi de a interpreta
informaţia şi apoi transmite informaţia spre celelalte celule iar acel
grup de celule a fost denumit neuroni.
Creierul este un mecanism fizic construit din celule. Funcţia
creierului este de a citi mediul, a interpreta ce se întâmplă acolo şi
apoi trimite semnale spre restul corpului pentru a-şi coordona
comportamentul şi de a-şi ajusta (adapta) biologia la mediu în modul
optim posibil. Deci creierul este situat între mediu şi corp.
Interpretarea creierului nu este altceva decât rezultatul acţiunii
minţii asupra sa. Mintea este un interpretor, aşa că atunci când vă
folosiţi mintea, dumneavoastră interpretaţi interacţiunile din mediul
în care vă aflaţi, elaboraţi credinţe şi atitudini bazate pe
cunoaştere şi raţiune, iar adevărul poate fi perceput astfel: funcţia
minţii este de a crea coerenţă între programele şi credinţele proprii
şi viaţa pe care o conducem. Rolul minţii este de a aduce
aplicabilitate credinţelor şi tiparelor acesteia în viaţa reală.
Dacă credinţele noastre sunt în armonie cu sănătatea şi principiile
vieţii atunci ne putem bucura de o viaţă fericită într-un corp
sănătos.
Dar dacă ele sunt incorecte, dizarmonioase, incomplete sau nu
înţelegem lucrurile, atunci nu ne putem bucura de o viaţă fericită
într-un corp sănătos pentru că nu avem cum să facem aceasta. Viaţa
noastră va deveni o reflexie fidelă a tuturor acestor credinţe şi
atitudini pe care le programăm.
În psihologie şi psihiatrie se vorbeşte de mintea conştientă şi
subconştientul (numit uneori eronat şi inconştient - n.t.), cele două
formând totuşi un întreg. Prin intermediul părţii conştiente ne
conectăm la spirit, identitate de sine, (structurile bioinformaţionale
– n.t.). Toate dorinţele şi ataşamentele, emoţiile sunt declanşate de
fluctuaţiile minţii conştiente. Atunci când eu te întreb: Cristian, ce
anume îţi doreşti de la viaţă ?, răspunsul tău va veni din mintea
conştientă. Subconştientul este de milioane de ori mai puternic decât
conştientul, dar subconştientul se comportă asemenea unui magnetofon
care imprimă şi redă ceva de pe o bandă, el învaţă, creează
obişnuinţe, setează ritmuri, etc.
Aşadar, lucrurile esenţiale se creează în conştient, iar prin repetare
subconştientul le memorează şi apoi le reproduce automat. (Acest fapt
e de mare ajutor. Dacă vrem de exemplu să modificăm ritmul respirator,
atunci nu trebuie să realizăm decât exerciţiile necesare până când
subconştientul va şterge vechiul ritm şi îl va introduce pe cel nou. –
n.t.)
Mulţi oameni au impresia că viaţa lor se desfăşoară pe baza
conştientului. Dar cercetătorii în neuroştiinţe au descoperit faptul
că această impresie e cât se poate de falsă. Principala funcţie
neurologică a creierului NU este controlată de conştient (de mintea
conştientă) ci de subconştient, care este, repet acest lucru, de
milioane de ori mai puternic decât conştientul, în ceea ce priveşte
procesarea informaţiilor. Conform studiilor acreditate, 95% din viaţa
noastră este dirijată de subconştient.
Iată de unde vine problema: tot ceea ce dumneavoastră doriţi de la
viaţă sau să realizaţi în viaţă, este o credinţă (şi un ideal – n.t.)
al minţii (al conştientului – n.t.). Principalul program din
subconştient se "încarcă" în fiinţa noastră prin observarea
părinţilor, fraţilor şi surorilor, apoi pe cele ale comunităţii şi ale
poporului din care facem parte.
Diferenţa este că în timp ce conştientul doreşte un anumit lucru de la
viaţă, subconştientul rulează un program automat despre ceea ce alţi
oameni doresc de la viaţă sau de la tine.
Subconştientul este limitat de tipare şi reguli, credinţe false sau
lipsite de efect, deoarece ţi se spune că eşti un om slab, sau
vulnerabil. Acestea sunt credinţele majorităţii celorlalţi, care
interacţionează cu tine. Şi deoarece 95% din acest spectacol al vieţii
este "rulat" de subconştient, asta înseamnă că suma credinţelor altor
oameni, cele mai des întâlnite, comune marii majorităţi, dictează
mersul vieţii noastre.
Deci ceea ce credem noi că facem cu mintea conştientă, nu are o
pondere mai mare de 5% în viaţa noastră. Tot ceea ce noi creem în
viaţă nu reprezintă altceva decât rularea unor programe (foarte vechi
– n.t.) ale altor oameni, generaţie de generaţie, care menţin active
toate aceste credinţe şi idealuri. Dacă alţi oameni îţi spun că poţi
face un anumit lucru (deoarece mulţi alţii deja l-au mai făcut
înaintea ta) atunci îl poţi face, iar dacă ei îţi spun că nu-l poţi
face atunci, cel mai probabil, nu-l vei putea face.
Cristian, tu vorbeşti despre trezirea biopotenţialelor umane ascunse,
dar primul lucru pe care trebuie să-l recunoşti şi aceasta este o
operaţiune care se realizează prin forţa minţii (a conştientului) .
Deci oricine vrea să realizeze aşa ceva, are mai întâi nevoie să
şteargă din subconştient toate programele subconştiente imprimate pe
bandă încă din perioada copilăriei deoarece tot ce se află în
subconştient operează 95% din viaţa noastră.
Marea majoritate a oamenilor se simt sau sunt slabi, incapabili şi
bolnavi deoarece îşi extrag informaţia şi programul acestui
comportament din subconştient. Am fost preprogramaţi să fim slabi,
incapabili şi bolnavi şi există chiar şi un motiv pentru asta. Un
guvern nu poate controla oameni puternici, stabili şi siguri pe ei
înşişi. Numai oamenii foarte puternici au posibilitate să îşi
transmită această aptitudine urmaşilor şi familiei. Dar de multe ori,
oamenii puternici nu sunt neapărat orientaţi benefic. Ei au o putere
dar nu o vor transmite altora ci o vor folosi pentru interese
personale.
Această situaţie este o caracteristică indistructibilă în specia
umană, de la apariţia ei până în prezent. Şi atunci, anumiţi oameni
care au observat acest aspect au propus soluţii care constau în
stabilirea unei alte frecvenţe cerebrale de lucru, frecvenţă dată de
stările specifice de meditaţie şi concentrare, în care se pot descărca
şi instala alte tipuri de programe. Acestea provin dintr-o
colectivitate restrânsă, aşadar trebuie aplicate multă vreme până când
subconştientul va fi capabil să dezinstaleze vechile programe
(obiceiuri, credinţe, atitudini) şi să le instaleze pe cele noi.
Acestea vor fi programe care îţi dau putere şi vitalitate.
Pe website-ul meu am publicat o mulţime de teorii într-un paragraf
numit Psihologie Energetică. Psihologia Energetică este o tehnică
excelentă de rescriere a programelor minţii subconştiente (a
subconştientului) .
Notă: În continuare dl. Bruce Lipton afirmă că acele tehnici ar putea
şterge un program din subconştient în numai 15 minute, dar mi-aş
permite să comentez faptul că această afirmaţie este mult exagerată,
deoarece la baza oricărei intervenţii asupra corpului şi / sau minţii
este energia vitală. Din păcate, mai întâi trebuie să ai la dispoziţie
această energie şi atunci da, poţi face modificări aproape peste
noapte, dar dacă nu o ai, atunci acestea pot dura ani de zile cu
eforturi mari şi după cum se poate observa, majoritatea nu reuşesc.
Se cunosc cazuri limită, în care aceste biopotenţiale pot deveni
temporar sau definitiv active, multe dintre acestea au fost
mediatizate pe canalul de televiziune Reality TV, ele fiind însă
prezentate sub formă de mistere neelucidate, supravieţuiri
miraculoase, supraoameni, etc. Ceea ce dovedesc aceste filme şi pot
face pentru alţii, este prezenţa şi activarea unor forţe interioare
excepţionale, care în cazuri cu totul izolate, salvează vieţi şi
vindecă suferinţe inimaginabile. Două dintre asemenea cazuri au fost
prezentate şi în carte, deoarece ele ilustrează cât de mari sunt
posibilităţile fiinţei umane, oameni obişnuiţi care au trecut prin
situaţii neobişnuite.
CHESTIUNEA 6 – ALGELE ŞI TERMOREGULATORUL MEDIULUI AMBIANT
Biologul Bill Hamilton a dovedit că anumite alge, nu numai că
recepţionează informaţie din mediul înconjurător dar ele îl pot
transforma, prin controlarea cantităţii de nori care se formează la
condesarea apei pe algele ajunse în atmosferă şi fac aceasta nu în
beneficiul lor ci în beneficiul tuturor celorlalte specii. Cum se
poate explica acest comportament bizar ? Specialiştii au luat mostre
de aer de la suprafaţa oceanului şi apoi de la nivelul norilor şi au
observat că există alge. Ele sunt suficient de mici pentru a permite
condensarea apei.
Bruce Lipton: Pe măsură ce se desfăşoară evoluţia formelor de viaţă,
organismele apar în mediu. Ceea ce trebuie înţeles este faptul că
organismele au nevoie de a interacţiona cu mediul pentru a
supravieţui. Au nevoie să îşi obţină nutrienţii, şi să excrete materie
reziduală. În acest fel, ele modifică mediul. Dacă am avea la
dispoziţie un mediu perfect steril şi apoi aş adăuga un organism în
acel mediu, atunci, după o anumită perioadă de timp, acel organism va
începe să modifice mediul, deoarece el trebuie să îşi obţină hrana dar
va adăuga mediului alte produse pe care le excretă în urma proceselor
fiziologice proprii.
Cu cât organismele sunt mai mari şi mai multe, cu atât mai mult mediul
este modificat de către acestea. Pentru a menţine un echilibru în
mediu, Natura vine şi adaugă un al doilea organism, care de exemplu se
va hrăni cu materia reziduală a primului organism, va obţine
nutrienţii necesari, dar la rândul său va elibera în mediu altă
materie reziduală, pe care o va folosi un al treilea posibil organism
şi tot aşa mai departe.
Plantele supravieţuiesc folosind dioxidul de carbon, lumina şi apa
pentru a crea zaharuri. Plantele au şi ele produse de excreţie printre
care oxigenul este cel mai important. Ce s-ar întâmpla dacă am avea o
lume alcătuită exclusiv numai din plante ? La un moment dat, întreaga
atmosferă s-ar umple de oxigen şi ar dispărea dioxidul de carbon.
Desigur, o asemenea situaţie ar putea degenera într-o catastrofă,
deoarece orice descărcare electrică care s-ar produce într-un anumit
loc, ar crea un incendiu de proporţii. Pentru a preveni această
situaţie, Natura a adăugat mereu noi specii, în special animale, care
sunt consumatoare de oxigen şi expiră CO2. Aceasta este deja o relaţie
de simbioză între plante şi animale.
Pe măsură ce au apărut noi organisme în biosferă, ele au alterat-o şi
modificat-o şi de fiecare dată a fost nevoie să apară alte organisme
pentru a restabili echilibrul. Aşadar, biosfera planetei noastre nu
este o colecţie de specii de plante şi vieţuitoare ci ea este o
comunitate foarte bine închegată şi unită unde fiecare plantă şi
fiecare animal sunt responsabile în a se ajuta unul pe celălalt. Şi
atunci când oamenii au început să-şi facă apariţia, ei au început să
distrugă anumite părţi ale mediului fără a ţine cont de rolul lor în
menţinerea unui mediu armonios şi curat. Calea Naturii şi a evoluţiei
naturale este aceea că toate organismele formează o unitate de
interacţiune, un întreg, sau o comunitate, (Pământul întreg fiind
considerat de către James Lovelock ca fiind un organism – n.t.).
Principiul Gaia, elaborat de James Lovelock precizează faptul că
Pământul este un organism viu cu toate caracteristicile specifice unui
organism viu pe care le cunoaştem din biologie. Plantele şi animele
sunt asemenea celulelor şi ţesuturilor şi creează corpul de viaţă al
Gaiei iar noi suntem o parte sa.
Notă: Bruce Lipton afirmă mai departe că comportamentul uman este atât
de distructiv încât pune în pericol existenţa noastră ca specie. Şi
aici aş avea un comentariu, folosind propriile sale afirmaţii: Natura
are o putere de adaptare excepţională. Dacă aceasta e adevărat, şi
dacă omul nu e rupt de natură (şi nu are cum să fie, chiar dacă s-a
izolat într-un mediu artificial) atunci, în situaţiile unor schimbări
ale climatului şi mediului vor exista întotdeauna un număr minim dar
suficient de indivizi care să perpetueze specia mai departe. Pentru
evitarea confuziei trebuie făcută diferenţa clară între supravieţuirea
speciei şi supravieţuirea unui individ. Cu siguranţă, au existat şi
vor exista întodeauna, un număr suficient de mare de oameni, capabili
să supravieţuiască unor condiţii de mediu alterate, inclusiv perioade
glaciare, dacă nu intervin alte forţe perturbatoare de foarte mare
magnitudine din exteriorul sau interiorul planetei. Momentan nu există
indicii care să ne determine să fim îngrijoraţi.
CHESTIUNEA 7 – MASS MEDIA ŞI DECEPŢIA INDUSĂ
Ce ar trebui să facă Mass Media pentru a se opri minciunile legate de
faptul că genele ne controlează viaţa şi cum ar putea o experienţă
practică precum a mea sau a dumneavoastră să contribuie la promovarea
adevărului ?
Bruce Lipton: Asta e o chestiune de maximă importanţă. Este foarte
greu să creem schimbări în Media, ca indivizi izolaţi, iar motivul
constă în răspunsul la întrebarea: de ce Media nu ne spune nimic
despre existenţa puterilor latente ale fiinţei umane (i.e.
biopotenţiale) ? Singurul motiv este acela că (conştient sau
inconştient n.t.) guvernul nu doreşte ca oamenii să aibe putere. Legea
de bază (nescrisă n.t.) a unui guvern este că o populaţie bolnavă şi
idioată numeroasă este mai uşor de condus decât una sănătoasă şi
inteligentă. (în majoritatea cazurilor se pare că acesta este un tipar
permanent n.t.). Societatea noastră este împărţită pe o ierarhie a
puterii iar aceasta necesită un control. Cei puternici îi stăpânesc pe
cei slabi.
Notă: Din nefericire, dacă activarea biopotenţialelor ar fi atât de
uşor de atins, atunci toate cărţile de spiritualitate şi practici
ezoterice ar fi fost demult interzise de către oamenii care deţin
puterea. Acest lucru nu numai că nu se întâmplă, ci dimpotrivă,
literatura, muzica şi filmele care abordează această tematică se
răspândesc acum mai mult ca oricând în trecutul omenirii, dar
rezultatele întârzie să apară şi ei ştiu aceasta. De fapt toată lumea
ştie că e dificil de atins acea stare specială, iar această credinţă a
imposibilităţii activării biopotenţialelor este cea mai puternică
credinţă ancestrală a omului, transmisă conştient sau inconştient,
generaţie de generaţie.
Dar în acest caz, dumneavoastră vă veţi întreba de unde au obţinut
oamenii puternici, puterea pe care o au, dacă nu din bioresursele
proprii ? Bruce Lipton ne dă răspunsul: O obţin de la mine, de la tine
şi de la toţi ceilalţi (care cred în ideile lor, care refuză raţiunea,
intuiţia şi cunoaşterea de sine – n.t.), aşa că deşi noi avem puterea
ca şi potenţial, ei au reuşit să programeze un set de credinţe prin
intermediul cărora să fim convinşi că nu suntem şi nu putem fi
puternici. Odată ce ajungem să credem asta atunci faptul în sine
devine realitate crudă. Media ne ţine dezinformaţi şi vă reamintesc de
corporaţiile farmaceutice multinaţionale.
CHESTIUNEA 8 – DOGMĂ ŞI ŞTIINŢĂ
Cercetătorul Dean Radlin de la Institutul de Ştiinţe Noetice a spus că
ştiinţa este centrată pe dogme în jurul cărora anumite subiecte tabu
nu sunt permise a fi discutate public, în caz contrar, cel care o face
îşi poate pierde slujba. Din acest punct de vedere apreciez foarte
mult curajul şi hotărârea dumneavoastră de a vorbi împotriva dogmei
ştiinţifice, tocmai prin răspunsul la acest interviu. Alţi profesori
pe care îi cunoaşteţi vă urmează exemplul ? Este Mass Media în
favoarea a ceea ce faceţi sau ea caută doar senzaţionalul ? După tot
ceea ce aţi făcut, mai sunteţi încă membru în colectivul profesoral şi
de cercetare ?
Bruce Lipton: Cel mai bun exemplu pe care ţi-l pot oferi este perioada
inchiziţiei, când Biserica considera că deţine cunoaşterea
indiscutabilă asupra tot ce există iar aceasta ar fi fost corectă şi
perfectă. Problema cu această credinţă forţată e că atunci când un
singur individ descoperă un singur lucru fals în ceea ce susţine
Biserica, atunci totul cade la pământ. Şi atunci, pentru a se proteja,
Biserica trebuia să prevină apariţia oricărei noi descoperiri care ar
putea revela oamenilor falsul din spatele acesteia. Deoarece dacă se
descoperea că Biserica greşea, atunci puterea ei dispărea brusc,
deoarece se bazea pe dictonul noi deţinem cunoaşterea absolută, iar,
în cele din urmă, cunoaştere înseamnă putere, deci cunoaştere absolută
ar însemna putere absolută.
Un exemplu în acest sens este legat de faptul că Bisericii nu i-a
convenit ca oamenii să studieze corpul uman, numindu-l misterul lui
D-zeu. Şi atunci, cu această denumire, Biserica putea acuza că este un
păcat pentru oricine încearcă să descopere cum funcţionează corpul,
deoarece acesta e misterul lui D-zeu şi nimeni altcineva nu are voie
să privească acolo. Multă vreme, în perioada inchiziţiei, oamenii nu
puteau deveni medici, deoarece asta ar însemna să faci sacrilegiul de
a ponegri misterul lui D-zeu. În perioada inchiziţiei creştinii nu
puteau fi medici, aşa că numai musulmanii şi evreii puteau primi
această cunoaştere, deoarece în religia lor acesta nu era un păcat.
Deci aceasta a fost una dintre cele mai directe şi productive metode
de a controla puterea. Control prin credinţă şi religie.
Exact acelaşi lucru se întâmplă în prezent în lume. Atunci când un
profesor universitar completează o aplicaţie pentru un grant de
cercetare pentru a demonstra, de exemplu, că se poate obţine vindecare
cu ajutorul energiilor, atunci nu i se vor aproba fonduri. Banii care
vin la un grant de cercetare sunt eliberaţi de reprezentanţi ai
autorităţilor care deţin puterea în stat. Dacă cercetarea ta este o
ameninţare la adresa autorităţii, atunci ei nu o vor finanţa. În
domeniul sănătăţii, corporaţiile farmaceutice multinaţionale
reprezintă acea autoritate care nu admite şi nu va admite niciodată
faptul că energiile pot vindeca boli iar acestea au o influenţă atât
de mare încât nici o cercetare în acest domeniu nu este admisă şi nu
este finanţată. Există foarte mulţi bani investiţi în sistem şi nu vor
să-i piardă.
Dar, spre nefericirea lor, tot mai mulţi oameni se îndreaptă spre
acest tip de cunoaştere şi o prezintă altora prin efort personal
spunând: eu vreau să văd altfel lucrurile !. Aşa că multe din
subiectele tabu au început să fie studiate deoarece încetul cu încetul
autorităţile şi-au pierdut din puterea lor de influenţă. Acest fapt va
aduce o nouă deschidere în această lume, asemenea unei noi revoluţii
în ştiinţă. Publicul se află acum într-o stare de criză şi în cele din
urmă vor decide ei singuri să caute răspunsuri în altă parte iar
pentru mine este un moment emoţionant deoarece o mulţime de noi idei
sparg dogmele vechi. Noi descoperiri şi noi domenii de cercetare se
dezvoltă de la o zi la alta, deci acum e cel mai potrivit moment
pentru a face cunoscute noile idei şi experienţe.
CHESTIUNEA 9 – PROIECTE DE VIITOR
Vă rugăm să ne spuneţi ce proiecte, cărţi, filme aveţi în plan pentru
viitorul apropiat ?
Bruce Lipton: Această întrebare este practic legată de cea anterioară
prin faptul că eu cred că noi ne îndreptăm spre o evoluţie a
comunităţii de oameni, şi nu neapărat a individului. Fiecare om este
precum o celulă a unui organism viu mult mai mare numit omenire, aşa
că ceea ce ar putea acum evolua cel mai bine este acest organism, în
ansamblul său. Eu cred că acest fapt este catalizat de numeroasele
stări de criză care există în prezent.
Inclusiv criza încălzirii globale este partea a unui anumit
comportament, foametea, epidemiile, sistemul de credinţe, lumea
darwinistă, etc., sunt şi ele părţi ale comportamentului uman iar
acestea ne spun că lumea în care trăim se bazează pe competiţie,
permanenta luptă pentru supravieţuire, etc. Acestea sunt credinţele pe
care le-am împrumutat şi introdus în viaţa noastră de zi cu zi.
Am crezut în toate aceste lucruri neadevărate precum: evoluţia e pur
întâmplătoare, omul e un accident al naturii, bolile sunt rezultatul
neşansei sau al hazardului, şi multe altele. Toate aceste credinţe
false au modelat acest organism al comunităţii umane şi eu vă spun că
această situaţie a minciunii şi decepţiei se va încheia deoarece acum
avem o nouă înţelegere asupra evoluţiei, noi nu am ajuns aici prin
intermediul întâmplării, evoluţia este rezultatul cooperării tuturor
organismelor (plante, animale şi om) iar aceasta nu se bazează pe o
competiţie, dar dacă noi credem că se bazează pe competiţie, atunci
singurul lucru care ar putea favoriza evoluţia ca întreg (specie) este
înlăturat şi ignorat. Dar cu toate acestea eu sunt optimist şi afirm
că civilizaţia îşi schimbă expresia de la o civilizaţie animalică
bazată pe competiţie şi luptă pentru supravieţuire la o alta bazată pe
o cooperare firesc înţeleasă capabilă să dezvolte o nouă înţelegere
asupra vieţii şi mediului.
Am scris despre toate acestea în noua mea carte numită Evoluţie
Spontană, apărută în anul 2009 dar ţi-am trimis o copie audio într-un
colet care va ajunge la tine.
Cristian, sper că toate aceste prezentări îţi vor fi utile lucrării
tale şi îţi mulţumesc.
Bruce Lipton
