|
The British Journal of Psychiatry Table of Contents for December 2014; Vol. 205, No. 6
Examen de semestru 2014 - PSIHOPATOLOGIE - master UEB an 1 si 2
E X A M E
N sem.I 2014
AN I
Psihopatologie
1. Tulburari de atentie
2. Tb. de perceptie
3 Tb. de memorie
4. Tb. de gandire
5. Tb. de imaginatie
6. Tb. ale continutului afectiv
7. Tb.ale formelor afective
8. Tb. ale activitatii
9. Tb. aptitudinale
10. Tb. de caracter
11. Tb de ego, sine
12. Sindroame de constiinta
13. Sindroame de personalitate
14. Ontogenia si ontologia persoanei
15. Buletinul psihologic (foaia de observatie)
Anul II PSIHOTERAPII
1. Autogene training
2. Psihoterapie comportamentala
3. Psihoterapie cognitiva
4. Freudismul
5 Psih.Jungiana
6. Psih.adleriana
7. Analiza existentiala
8. Rogers:client-centered therapy
9. Gestalt therapy
10. Analiza tranzactionala
11. Analiza transpersonala
12. Terapii spirituale(ortodoxa)
13. Intelepciunea orientului
14. Consilierea
15. Grup psihoterapia si psihodrama
16. Poezia IF
17.Citeva idei de meloterapie,artterapie
The British Journal of Psychiatry Future Table of Contents for 1 January 2015; Vol. 206, No. 1
- BJP -- Future Table of Contents Alert
- A new future TOC for The British Journal of Psychiatry is available online for the issue:
- January 2015; Vol. 206, No. 1
- This Future Table of Contents is available online at: http://bjp.rcpsych.org/future/206.1.shtml
These articles have been accepted for this issue. Change is possible before publication.
Editorials
Can psychedelic compounds play a part in drug dependence therapy? - B. Sessa and M. W. Johnson
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - B. Sessa and D. Nutt
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - I. A. Cristea, R. N. Kok and P. Cuijpers
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - P. Vidal-Ribas, R. Goodman and A. Stringaris
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - K. M. Auty, D. P. Farrington and J. W. Coid
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - S. K. Fineberg, S. Deutsch-Link, M. Ichinose, T. McGuinness, A. J. Bessette, C. K. Chung and P. R. Corlett
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - E. Jones
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - T. M. Luhrman, R. Padmavati, H. Tharoor and A. Osei
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - S. Sarkar, R. Sarkar, T. Berg and M. Schaefer
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - C. V. Calkin, M. Ruzickova, R. Uher, T. Hajek, C. M. Slaney, J. S. Garnham, M. C. O'Donovan and M. Alda
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - S. H. Jones, F. Smith, L. Mulligan, F. Lobban, H. Law, G. Dunn, M. Welford, J. Kelly, J. Mulligan and A. P. Morrison
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1)
- H.-P. Spaans, P. Sienaert, F. Bouckaert, J. F. van den Berg, E. Verwijk, K. H. Kho, M. L. Stek and R. M. Kok
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - M. Sinyor, A. Schaffer, I. Hull, C. Peisah and K. Shulman
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1) - V. Lorenzetti, N. Solowij, S. Whittle, S. Fornito, D. I. Lubman, D. Pantelis and M. Yucel
The British Journal of Psychiatry 2015 206 (1)
Review article
Efficacy of cognitive bias modification interventions in anxiety and depression: meta-analysis
Papers
Positive attributes in chidren and reduced risk of future psychopathology
Short report
Gross morphological grain changes with chronic, heavy cannabis use
”te astept la 11:46”, IOHANNIS !
Luati aminte la IOHANNIS!!!
IOHANNIS Marți 04 Noiembrie 2014,
Scris de: Madalina Luca Scutelnicu
În ianuarie `99 m-am mutat în Sibiu, unde am lucrat ca jurnalist, timp de 7 ani. Țin minte perfect stadiul în care era orașul atunci, o urbe bătrânească și plictisită, în care oamenii erau sătui de cei pe care-i aleseseră.Se tot perindaseră pe la Primărie, cu efect zero
asupra binelui comunității. M-am obișnuit destul de greu cu atmosfera orașului, care amuțea odată cu venirea serii. Zgomotul obloanelor din lemn, trase peste ferestre, mă scotea din sărite. O vreme, mi-a lipsit forfota din Iașul meu …
La alegerile din 2000, toți cei din redacție au fost distribuiți pe la secțiile de votare, cu misiunea de a face sondaje la ieșirea de la urne și a comunica în timp real informațiile către echipa care le centraliza. Iohannis Klaus Werner, un profesor de fizică devenit cunoscut după ce preluase postul de inspector școlar general, era creditat cu oarece șanse în competiția pentru fotoliul de primar,fiind vizibil construit din alt aluat decât restul politicienilor. Nu și-afăcut campanie electorală costisitoare, cu surle și trâmbițe, nici n-a distribuit din elicoptere flyere (cum a făcut un aspirant la Parlament), peste gropile din asfalt.
Acolo unde era asfalt, evident, pentru că 60% dintre străzile din oraș erau pe atunci neasfaltate.Iohannis a venit în fața sibienilor cu numele german și cu un mesaj scurt, extrem de inspirat: „Pentru ca treaba să meargă ceas!". Acesta a fost modul lui de a promite și de
a-și lua angajamente.În cel de-al doilea tur de scrutin, înainte de ora 24, am reușit să centralizăm datele de la secțiile de votare.
Numele celui pe mâna căruia ajungea Sibiul era Iohannis, cu toată marja de eroare posibilă.N-am să uit, cât trăiesc, euforia din redacție! Nu eram prea ancorată încă în viața Sibiului, dar era evident că Iohannis însemna altceva. Avusese o campanie absolut
decentă, iar în fața discursului sau sec și serios, păleau orice încercare de atac și orice listă cu promisiuni, de care oamenii erau sătui. Ne-am strâns, cu toții, în jurul unui coleg care pusese mâna pe telefon și formase numărul lui, să-i spună vestea cea mare. Nefiind prima dată când dădeam astfel de vești unui proaspăt ales, ne așteptam să fie în al nouălea cer și să ne invite la o băută zdravănă, așa cum se obișnuia. Câteva secunde bune a tot sunat telefonul, până să
răspundă noul primar. Cu voce calmă, aproape adormită, rostind cuvintele într-un mod specific, a spus doar atât: „Vă mul-țu-mesc fru-mos! Dar a fost o zi grea și mă odihneam. Oricum, aflam vestea și dimineață". Și asta a fost tot. Era, clar, construit din alt aluat!
Iar procentul cu care câștigase în fața candidatului PSD era neașteptat: 70%.Până la următoarele alegeri, din 2004, orașul s-a transformat vizibil, iar sibienii l-au ales pentru a doua oară, cu un scor incredibil - de 88,7%. Oamenii au conștientizat că se întâmplă ceva cu orașul lor, că se mișca lucrurile, și l-au mandatat în continuare pe Iohannis, pentru a-și continua proiectele.În 2008 a câștigat din nou, cu 83,26% din voturi, iar în 2012 cu 77,89%.
Procentele i-au scăzut puțin înainte de ultimul mandat, nu pentru că sibienii și-ar fi pierdut încrederea în el, ci pentru că l-au sancționat, oamenii simțindu-se părăsiți, când a acceptat propunerea de a fi premier. Pe mâinile cui ar fi lăsat orașul, el, Iohannis-ul nostru? Cam așa gândeau. Știți ce e interesant? Că numarul etnicilor germani din Sibiu nu depaseste 1.500. Așadar, nu se poate spune că a câștigat pentru că a fost votat de sași, ci pentru că a reușit să ne convingă pe noi, ceilalți.Astăzi, cei mai mulți dintre sibieni au înțeles că mecanismul de conducere creat în Primărie de Iohannis e atât de bine pus la punct, încât ne-am descurca și dacă ar părăsi fotoliul, mandatând cu încredere pe cineva care să-i preia ștafeta. Astăzi, niciun cunoscut de-al meu, care l-a sancționat la vot în 2012, nu-l mai judecă pentru că are aspirații mai înalte.Îmi plac teribil oamenii punctuali. E o calitate a celor organizați, răspunzatori, pentru care cuvântul dat e literă de lege. În Sibiu, mai ales printre jurnaliști, e proverbial obiceiul lui Iohannis de a te accepta la o discuție, la ore ieșite din tipar. Daca motivul discuției nu e de urgență maximă, ești sunat înapoi de cineva de la cabinetul lui și anunțat că, într-o marți, să zicem, în data de 7, primarul Sibiului te așteaptă, la ora 10:27. E
strict problema ta dacă îți permiți să uiți sau să întârzii. În acea marți, în data de 7, la ora 10:27, ușa primarului se deschide, pentru că tu ai confirmat prezența la întâlnire.
Da, noi ne mirăm teribil, însă asta înseamnă, de fapt, normalitatea.De curând, un prieten jurnalist mi-a povestit un episod care ar trebui predat la cursurile despre caracter, organizare și punctualitate, dacă s-ar inventa vreodată așa ceva. Stabilise o întâlnire cu Klaus
Iohannis, tot așa, pe la un 11:46. Ziaristul a ajuns mai repede cu vreo câteva minute. Tot mai repede, ieșise și primarul dintr-o sală unde oficiase o căsătorie. L-a găsit pe jurnalist așteptându-l în anticameră, l-a salutat, a trecut pe lângă el și a intrat în birou, unde a mai stat câteva minute, până a bătut ceasul 11:46. Pentru că aceea era ora cu care căzuseră de acord amândoi. Asta nu înseamnă impolitețe, ci o agendă pe care o respecți cu sfințenie, până la ultima secundă. E dovada clară că fiecare oră are aceeași valoare, unde scrie că întâlnirile se fixează doar la și jumătate, ori la fix? Și mai e atitudine fermă, seriozitate, care obligă la comportament similar.Cât despre Sibiul de astăzi, pot să spun doar atât. Vinerea, îmi e îngrozitor de greu să mă decid la ce evenimente să particip în weekend și la care să renunț. Nu mă mai deranjează deloc zgomotul obloanelor trase pe înserat, pentru că nu se mai aud. Se aud concerte, focuri de artificii, vocile celor ieșiți din case. În oraș, la evenimente, merg ori pe jos, ori cu vreun taxi, ca să nu pierd vremea căutând un loc de parcare. Noi, sibienii, am avea unde parca, dacă nu ne-ar ocupa spațiul mașinile venite din toate colțurile țării. Le dăm întâietate lor, din respect pentru că fac un efort să bată drumul până aici, ca să vadă Sibiul. M-am obișnuit și cu „traficul greu" din centrul orașului, mai exact cu grupurile de turiști japonezi care își întind aparatele foto in toate direcțiile, de te simți obligat să te apleci, ca să nu le intri în cadru. Și m-am mai obișnuit cu un lucru.Indiferent că e chemat pe scenă, în calitate de organizator de evenimente, sau traversează singur Piata Mare, în drum spre birou, când apare Iohannis, oamenii încep să-l aplaude. Intr-un clasament al dezvoltarii si puterii econimice actuale, jud. Sibiu este pe locul 2, dupa capitala Bucuresti. Fiind conectată la viața orașului și din interior (cu obiceiul jurnalistic de a verifica informațiile din mai multe surse) aș putea combate, punctual, fiecare atac nedrept pe care e nevoit Iohannis să-l suporte în această campanie. Dar, nu acesta e scopul textului de față, are cine să-i ia apărarea. Eu doar despre semnificația lui 11:46 am vrut să vorbesc… în rest, fiecare să-și aleagă președintele, după calitățile pe care le descoperă și le admiră la fiecare candidat.
IOHANNIS Marți 04 Noiembrie 2014,
Scris de: Madalina Luca Scutelnicu
În ianuarie `99 m-am mutat în Sibiu, unde am lucrat ca jurnalist, timp de 7 ani. Țin minte perfect stadiul în care era orașul atunci, o urbe bătrânească și plictisită, în care oamenii erau sătui de cei pe care-i aleseseră.Se tot perindaseră pe la Primărie, cu efect zero
asupra binelui comunității. M-am obișnuit destul de greu cu atmosfera orașului, care amuțea odată cu venirea serii. Zgomotul obloanelor din lemn, trase peste ferestre, mă scotea din sărite. O vreme, mi-a lipsit forfota din Iașul meu …
La alegerile din 2000, toți cei din redacție au fost distribuiți pe la secțiile de votare, cu misiunea de a face sondaje la ieșirea de la urne și a comunica în timp real informațiile către echipa care le centraliza. Iohannis Klaus Werner, un profesor de fizică devenit cunoscut după ce preluase postul de inspector școlar general, era creditat cu oarece șanse în competiția pentru fotoliul de primar,fiind vizibil construit din alt aluat decât restul politicienilor. Nu și-afăcut campanie electorală costisitoare, cu surle și trâmbițe, nici n-a distribuit din elicoptere flyere (cum a făcut un aspirant la Parlament), peste gropile din asfalt.
Acolo unde era asfalt, evident, pentru că 60% dintre străzile din oraș erau pe atunci neasfaltate.Iohannis a venit în fața sibienilor cu numele german și cu un mesaj scurt, extrem de inspirat: „Pentru ca treaba să meargă ceas!". Acesta a fost modul lui de a promite și de
a-și lua angajamente.În cel de-al doilea tur de scrutin, înainte de ora 24, am reușit să centralizăm datele de la secțiile de votare.
Numele celui pe mâna căruia ajungea Sibiul era Iohannis, cu toată marja de eroare posibilă.N-am să uit, cât trăiesc, euforia din redacție! Nu eram prea ancorată încă în viața Sibiului, dar era evident că Iohannis însemna altceva. Avusese o campanie absolut
decentă, iar în fața discursului sau sec și serios, păleau orice încercare de atac și orice listă cu promisiuni, de care oamenii erau sătui. Ne-am strâns, cu toții, în jurul unui coleg care pusese mâna pe telefon și formase numărul lui, să-i spună vestea cea mare. Nefiind prima dată când dădeam astfel de vești unui proaspăt ales, ne așteptam să fie în al nouălea cer și să ne invite la o băută zdravănă, așa cum se obișnuia. Câteva secunde bune a tot sunat telefonul, până să
răspundă noul primar. Cu voce calmă, aproape adormită, rostind cuvintele într-un mod specific, a spus doar atât: „Vă mul-țu-mesc fru-mos! Dar a fost o zi grea și mă odihneam. Oricum, aflam vestea și dimineață". Și asta a fost tot. Era, clar, construit din alt aluat!
Iar procentul cu care câștigase în fața candidatului PSD era neașteptat: 70%.Până la următoarele alegeri, din 2004, orașul s-a transformat vizibil, iar sibienii l-au ales pentru a doua oară, cu un scor incredibil - de 88,7%. Oamenii au conștientizat că se întâmplă ceva cu orașul lor, că se mișca lucrurile, și l-au mandatat în continuare pe Iohannis, pentru a-și continua proiectele.În 2008 a câștigat din nou, cu 83,26% din voturi, iar în 2012 cu 77,89%.
Procentele i-au scăzut puțin înainte de ultimul mandat, nu pentru că sibienii și-ar fi pierdut încrederea în el, ci pentru că l-au sancționat, oamenii simțindu-se părăsiți, când a acceptat propunerea de a fi premier. Pe mâinile cui ar fi lăsat orașul, el, Iohannis-ul nostru? Cam așa gândeau. Știți ce e interesant? Că numarul etnicilor germani din Sibiu nu depaseste 1.500. Așadar, nu se poate spune că a câștigat pentru că a fost votat de sași, ci pentru că a reușit să ne convingă pe noi, ceilalți.Astăzi, cei mai mulți dintre sibieni au înțeles că mecanismul de conducere creat în Primărie de Iohannis e atât de bine pus la punct, încât ne-am descurca și dacă ar părăsi fotoliul, mandatând cu încredere pe cineva care să-i preia ștafeta. Astăzi, niciun cunoscut de-al meu, care l-a sancționat la vot în 2012, nu-l mai judecă pentru că are aspirații mai înalte.Îmi plac teribil oamenii punctuali. E o calitate a celor organizați, răspunzatori, pentru care cuvântul dat e literă de lege. În Sibiu, mai ales printre jurnaliști, e proverbial obiceiul lui Iohannis de a te accepta la o discuție, la ore ieșite din tipar. Daca motivul discuției nu e de urgență maximă, ești sunat înapoi de cineva de la cabinetul lui și anunțat că, într-o marți, să zicem, în data de 7, primarul Sibiului te așteaptă, la ora 10:27. E
strict problema ta dacă îți permiți să uiți sau să întârzii. În acea marți, în data de 7, la ora 10:27, ușa primarului se deschide, pentru că tu ai confirmat prezența la întâlnire.
Da, noi ne mirăm teribil, însă asta înseamnă, de fapt, normalitatea.De curând, un prieten jurnalist mi-a povestit un episod care ar trebui predat la cursurile despre caracter, organizare și punctualitate, dacă s-ar inventa vreodată așa ceva. Stabilise o întâlnire cu Klaus
Iohannis, tot așa, pe la un 11:46. Ziaristul a ajuns mai repede cu vreo câteva minute. Tot mai repede, ieșise și primarul dintr-o sală unde oficiase o căsătorie. L-a găsit pe jurnalist așteptându-l în anticameră, l-a salutat, a trecut pe lângă el și a intrat în birou, unde a mai stat câteva minute, până a bătut ceasul 11:46. Pentru că aceea era ora cu care căzuseră de acord amândoi. Asta nu înseamnă impolitețe, ci o agendă pe care o respecți cu sfințenie, până la ultima secundă. E dovada clară că fiecare oră are aceeași valoare, unde scrie că întâlnirile se fixează doar la și jumătate, ori la fix? Și mai e atitudine fermă, seriozitate, care obligă la comportament similar.Cât despre Sibiul de astăzi, pot să spun doar atât. Vinerea, îmi e îngrozitor de greu să mă decid la ce evenimente să particip în weekend și la care să renunț. Nu mă mai deranjează deloc zgomotul obloanelor trase pe înserat, pentru că nu se mai aud. Se aud concerte, focuri de artificii, vocile celor ieșiți din case. În oraș, la evenimente, merg ori pe jos, ori cu vreun taxi, ca să nu pierd vremea căutând un loc de parcare. Noi, sibienii, am avea unde parca, dacă nu ne-ar ocupa spațiul mașinile venite din toate colțurile țării. Le dăm întâietate lor, din respect pentru că fac un efort să bată drumul până aici, ca să vadă Sibiul. M-am obișnuit și cu „traficul greu" din centrul orașului, mai exact cu grupurile de turiști japonezi care își întind aparatele foto in toate direcțiile, de te simți obligat să te apleci, ca să nu le intri în cadru. Și m-am mai obișnuit cu un lucru.Indiferent că e chemat pe scenă, în calitate de organizator de evenimente, sau traversează singur Piata Mare, în drum spre birou, când apare Iohannis, oamenii încep să-l aplaude. Intr-un clasament al dezvoltarii si puterii econimice actuale, jud. Sibiu este pe locul 2, dupa capitala Bucuresti. Fiind conectată la viața orașului și din interior (cu obiceiul jurnalistic de a verifica informațiile din mai multe surse) aș putea combate, punctual, fiecare atac nedrept pe care e nevoit Iohannis să-l suporte în această campanie. Dar, nu acesta e scopul textului de față, are cine să-i ia apărarea. Eu doar despre semnificația lui 11:46 am vrut să vorbesc… în rest, fiecare să-și aleagă președintele, după calitățile pe care le descoperă și le admiră la fiecare candidat.
SCRISOAREA STUDENTILOR DIN LONDRA;Catre;Victor Ponta,prim ministru al Romaniei;Catre;Titus Corlatean;Catre;Biroul Electoral Central;Catre;Toti care vor sa ne fure
Către: Victor Ponta, prim-ministru al României
Către: Titus Corlăţean
Către: Biroul Electoral Central
Către: Toţi cei care vor să ne fure,
Nu putem să ne adresăm cu prea mult respect, pentru că respectul se câştigă.Nouă, respectul ne-a murit încet-încet, an de an.
Ne-am văzut prietenii plângând în Londra, noaptea, dupa ce urnele s-au închis si nu am fost lăsaţi să votăm, deşi am aşteptat răbdători în frig timp de 8-9 ore.
Ne-aţi lăsat plângând de frustrare, umiliţi şi batjocoriţi.
O răbufnire fizică pentru toţi anii în care am fost bătaia de joc a unei clase politice corupte, a unor bandiţi.
Am venit cu toţii entuziasmaţi, fericiţi să votam. Pentru mulţi, a fost prima dată când am venit la vot. Ne-am găsit fiecare candidatul pe care să îl susţinem, dar, dincolo de orice, toţi eram uniţi în dorinţa de a NU vota cu dumneavoastră. Aţi avut dreptate cu sloganul privind unirea, ne-aţi unit în această privinţă.
Ştiţi de ce? Pentru că noi vrem să venim acasă. Vrem să avem o casă la care să ne putem intoarce. Vrem să trăim cu demnitate şi să nu mai trebuiască să ne punem capul în pământ atunci când spunem că suntem români oriunde în lume. Pentru că ne doare.
Cineva din mulţime l-a citat, duminică, pe Petre Ţuţea: "Cu stânga nici cruce nu poţi să-ţi faci, dar să conduci o ţară!" Şi dumneavoastră stiaţi asta. Ştiaţi că Diaspora şi studenţii vă vor trage în jos, pentru că noi nu suntem de vânzare. Pentru că uleiul vostru şi kilogramul de mălai nu merg cu noi. Noi, studenţii români din străinătate, ne dorim să trăim într-o Românie civilizată, într-o Românie normală, o democraţie unde se poate vota, unde legea este respectată, unde şi cetăţeanul este respectat.
Am plecat din ţară să ne educăm, pentru că ne-am dorit foarte mult să ne ascuţim minţile pentru a ne putea lupta cu voi. Într-o democraţie, singurele noastre arme sunt votul şi vocea. Duminică, am simţit cu toţii că nu am avut nici una din aceste arme: nici voce, nici vot. Ne-am
simţit neputincioşi, umiliţi, batjocoriţi, cam cum ne-am simţit încă de când ne-am născut. Am copilărit cu dorinţa de schimbare. Ne-am educat pentru că ne dorim să producem această schimbare. Pentru că iubim Romania şi ne doare când vedem cum o furaţi cu neruşinare, cum ne vindeţi pământurile, cum vă bateţi joc de resursele ţării şi de oamenii ei. Cum vă bateţi joc de noi.
Toată furia noastră s-a transformat în lacrimi când, luni dimineaţă, v-am văzut, domnule prim-ministru, la televizor, zâmbind cu superioritate şi spunând că românii din Diaspora nu au putut vota din cauza că nu s-au mai fraudat voturile anul acesta. Am fost umiliţi când spuneaţi că sunteţi mândru că sunteţi român. Că sunteţi creştin. Când aţi împărţit iconiţe cu Părintele Arsenie Boca, pe care regimul comunist l-a persecutat, la fel ca pe mii de alţi români. Nouă ne e ruşine de ruşinea dumneavoastră.
Suntem o mână de studenţi. Suntem cei care am trecut prin zeci de reforme ale educaţiei şi am reuşit să ne educăm singuri, învingând "sistemul". Am reuşit, datorită muncii noastre şi a părinţilor nostri, să venim în străinătate căutând o educaţie care să ne ofere şansa să revenim acasă cu minţi proaspete şi puternice, cu braţe tinere, voinţă, credinţă şi unitate.
Totul, pentru a reuşi să schimbăm ţara în bine, să o vindecăm după ce a suferit atâtea răni continue.
Aţi reuşit să câştigaţi 40% din voturi şi pentru că ne-aţi împiedicat să ne exercităm dreptul legal la vot. Am stat la coadă între 14:00 şi 21:00, adică 7 ore, cu răbdare, sperând că putem schimba ceva cu o ştampilă. Am depus cereri de prelungire la Biroul Electoral Central, dar ne-aţi ignorant: "Cine votează până la 9:00, bine, cine nu, ghinion", ni s-a spus.
Noi am aşteptat civilizaţi. Am rămas cu aşteptarea pentru că, la ora 9:00, ni s-au închis uşile în nas, afară rămânând mii de oameni care nu au ajuns să voteze.
Probabil trebuia să ne aşezăm la coadă cu o zi înainte pentru a ne exercita dreptul constituţional de vot.
Am început să strigăm mii de voci: "VREM SA VOTĂM! VREM SĂ NE ÎNTOARCEM ÎN ROMÂNIA! VOT PLAGIAT! VREM ŞTAMPILE!". Nimeni nu ne-a auzit. Ne-am simţit părăsiţi, frustraţi, ignoraţi, nişte nimeni.
Duminică, am fost nimeni. Singurul motiv pentru care nu am forţat uşile a fost din respect pentru statul britanic şi poliţia lor şi pentru că nu vrem să ne facem de râs în ţara gazdă. Dar eu credem că e bine să ştiţi: dacă nu ne remediaţi aceste probleme în turul doi, dacă ne furaţi din nou dreptul la vot, aşa cum v-aţi furat doctoratele, nu vom mai fi aşa răbdători. Azi, ne-aţi învins şi ne-aţi umilit. Din nou.
Noi, studenţii români care am fost umiliţi de clasa politică încă o dată, cerem Ministrului Afacerilor Externe şi mai precis, domnului Titus Corlăţean, să acomodeze nevoile românilor din Diaspora. În primul rând, cerem înmulţirea numărului secţiilor de votare şi mai ales ştampilele. Nu este posibil să existe numai patru ştampile pe secţie când mii de oameni aşteaptă să voteze. Nu se poate ca la Wembley să fi votat numai 600 de oameni în 7 ore. În Londra, ţin să vă informez că suntem mii de cetăţeni români cu drept de vot. Vă informăm, pentru că dorim să vă ajutăm să nu mai fiţi surprinşi şi data viitoare.
Toţi românii cu drept de vot vor veni la vot data viitoare, să ştiţi asta. Prin urmare, vă rugăm respectuos să ne oferiţi suficiente ştampile, personal şi secţii pentru ca în numărul de ore disponibile, toţi românii să poată vota. În turul al doilea, nu mai plecăm acasă fără să fi votat. Nu mai avem răbdare. Ne dorim să ne respectaţi drepturile. De asemenea, sperăm să nu fie fraudate alegerile în turul al doilea.
Au murit oameni de vârsta noastră la Revoluţie, şi alţii înainte, la Piteşti, Aiud, Gherla, Tărgşor şi alte lagăre comuniste. Este datoria noastră să continuăm lupta firească a normalităţii şi să luptăm pentru un stat de drept, civilizat şi unde legile sunt respectate. Nu mai avem putere să tăcem.
În clip, apar şi unii dintre semnatarii scrisorii// SURSA: http://www.romani.co.uk/
Către: Titus Corlăţean
Către: Biroul Electoral Central
Către: Toţi cei care vor să ne fure,
Nu putem să ne adresăm cu prea mult respect, pentru că respectul se câştigă.Nouă, respectul ne-a murit încet-încet, an de an.
Ne-am văzut prietenii plângând în Londra, noaptea, dupa ce urnele s-au închis si nu am fost lăsaţi să votăm, deşi am aşteptat răbdători în frig timp de 8-9 ore.
Ne-aţi lăsat plângând de frustrare, umiliţi şi batjocoriţi.
O răbufnire fizică pentru toţi anii în care am fost bătaia de joc a unei clase politice corupte, a unor bandiţi.
Am venit cu toţii entuziasmaţi, fericiţi să votam. Pentru mulţi, a fost prima dată când am venit la vot. Ne-am găsit fiecare candidatul pe care să îl susţinem, dar, dincolo de orice, toţi eram uniţi în dorinţa de a NU vota cu dumneavoastră. Aţi avut dreptate cu sloganul privind unirea, ne-aţi unit în această privinţă.
Ştiţi de ce? Pentru că noi vrem să venim acasă. Vrem să avem o casă la care să ne putem intoarce. Vrem să trăim cu demnitate şi să nu mai trebuiască să ne punem capul în pământ atunci când spunem că suntem români oriunde în lume. Pentru că ne doare.
Cineva din mulţime l-a citat, duminică, pe Petre Ţuţea: "Cu stânga nici cruce nu poţi să-ţi faci, dar să conduci o ţară!" Şi dumneavoastră stiaţi asta. Ştiaţi că Diaspora şi studenţii vă vor trage în jos, pentru că noi nu suntem de vânzare. Pentru că uleiul vostru şi kilogramul de mălai nu merg cu noi. Noi, studenţii români din străinătate, ne dorim să trăim într-o Românie civilizată, într-o Românie normală, o democraţie unde se poate vota, unde legea este respectată, unde şi cetăţeanul este respectat.
Am plecat din ţară să ne educăm, pentru că ne-am dorit foarte mult să ne ascuţim minţile pentru a ne putea lupta cu voi. Într-o democraţie, singurele noastre arme sunt votul şi vocea. Duminică, am simţit cu toţii că nu am avut nici una din aceste arme: nici voce, nici vot. Ne-am
simţit neputincioşi, umiliţi, batjocoriţi, cam cum ne-am simţit încă de când ne-am născut. Am copilărit cu dorinţa de schimbare. Ne-am educat pentru că ne dorim să producem această schimbare. Pentru că iubim Romania şi ne doare când vedem cum o furaţi cu neruşinare, cum ne vindeţi pământurile, cum vă bateţi joc de resursele ţării şi de oamenii ei. Cum vă bateţi joc de noi.
Toată furia noastră s-a transformat în lacrimi când, luni dimineaţă, v-am văzut, domnule prim-ministru, la televizor, zâmbind cu superioritate şi spunând că românii din Diaspora nu au putut vota din cauza că nu s-au mai fraudat voturile anul acesta. Am fost umiliţi când spuneaţi că sunteţi mândru că sunteţi român. Că sunteţi creştin. Când aţi împărţit iconiţe cu Părintele Arsenie Boca, pe care regimul comunist l-a persecutat, la fel ca pe mii de alţi români. Nouă ne e ruşine de ruşinea dumneavoastră.
Suntem o mână de studenţi. Suntem cei care am trecut prin zeci de reforme ale educaţiei şi am reuşit să ne educăm singuri, învingând "sistemul". Am reuşit, datorită muncii noastre şi a părinţilor nostri, să venim în străinătate căutând o educaţie care să ne ofere şansa să revenim acasă cu minţi proaspete şi puternice, cu braţe tinere, voinţă, credinţă şi unitate.
Totul, pentru a reuşi să schimbăm ţara în bine, să o vindecăm după ce a suferit atâtea răni continue.
Aţi reuşit să câştigaţi 40% din voturi şi pentru că ne-aţi împiedicat să ne exercităm dreptul legal la vot. Am stat la coadă între 14:00 şi 21:00, adică 7 ore, cu răbdare, sperând că putem schimba ceva cu o ştampilă. Am depus cereri de prelungire la Biroul Electoral Central, dar ne-aţi ignorant: "Cine votează până la 9:00, bine, cine nu, ghinion", ni s-a spus.
Noi am aşteptat civilizaţi. Am rămas cu aşteptarea pentru că, la ora 9:00, ni s-au închis uşile în nas, afară rămânând mii de oameni care nu au ajuns să voteze.
Probabil trebuia să ne aşezăm la coadă cu o zi înainte pentru a ne exercita dreptul constituţional de vot.
Am început să strigăm mii de voci: "VREM SA VOTĂM! VREM SĂ NE ÎNTOARCEM ÎN ROMÂNIA! VOT PLAGIAT! VREM ŞTAMPILE!". Nimeni nu ne-a auzit. Ne-am simţit părăsiţi, frustraţi, ignoraţi, nişte nimeni.
Duminică, am fost nimeni. Singurul motiv pentru care nu am forţat uşile a fost din respect pentru statul britanic şi poliţia lor şi pentru că nu vrem să ne facem de râs în ţara gazdă. Dar eu credem că e bine să ştiţi: dacă nu ne remediaţi aceste probleme în turul doi, dacă ne furaţi din nou dreptul la vot, aşa cum v-aţi furat doctoratele, nu vom mai fi aşa răbdători. Azi, ne-aţi învins şi ne-aţi umilit. Din nou.
Noi, studenţii români care am fost umiliţi de clasa politică încă o dată, cerem Ministrului Afacerilor Externe şi mai precis, domnului Titus Corlăţean, să acomodeze nevoile românilor din Diaspora. În primul rând, cerem înmulţirea numărului secţiilor de votare şi mai ales ştampilele. Nu este posibil să existe numai patru ştampile pe secţie când mii de oameni aşteaptă să voteze. Nu se poate ca la Wembley să fi votat numai 600 de oameni în 7 ore. În Londra, ţin să vă informez că suntem mii de cetăţeni români cu drept de vot. Vă informăm, pentru că dorim să vă ajutăm să nu mai fiţi surprinşi şi data viitoare.
Toţi românii cu drept de vot vor veni la vot data viitoare, să ştiţi asta. Prin urmare, vă rugăm respectuos să ne oferiţi suficiente ştampile, personal şi secţii pentru ca în numărul de ore disponibile, toţi românii să poată vota. În turul al doilea, nu mai plecăm acasă fără să fi votat. Nu mai avem răbdare. Ne dorim să ne respectaţi drepturile. De asemenea, sperăm să nu fie fraudate alegerile în turul al doilea.
Au murit oameni de vârsta noastră la Revoluţie, şi alţii înainte, la Piteşti, Aiud, Gherla, Tărgşor şi alte lagăre comuniste. Este datoria noastră să continuăm lupta firească a normalităţii şi să luptăm pentru un stat de drept, civilizat şi unde legile sunt respectate. Nu mai avem putere să tăcem.
În clip, apar şi unii dintre semnatarii scrisorii// SURSA: http://www.romani.co.uk/
Daily Zen November edition On the Way
Same Reality, Different Dreams
Foyan (1067-1120)
People may sleep on the same bed, under the same covers, yet their individual dreams are not the same. An ancient sage said, "We share the same one reality, yet do not realize it."
For example, within the single reality of life and death, there are those who can enter into life and death without being bound by life and death, and there are those who are bound by life and death in the midst of life and death. In the midst of the same common reality, one person is bound while another is freed; is this not the individual differences in the dreams?
You usually make birth and death into one extreme, and absence of birth and death into another extreme; you make thinking into one extreme and non-thinking into another extreme; you make speech into one extreme and non-speech into another extreme.
more
Editura Trei - Michael Balint - Defectul fundamental
Defectul fundamental
Michael Balint
Deseori, cei care solicită ajutorul unui psihoterapeut nu sunt doar în căutarea unor soluţii pentru conflictele care îi frământă, ci simt că au nevoie de un nou început pentru că undeva, în interior, există un defect care trebuie reparat, un defect care a apărut în relaţiile cu ceilalţi. În Defectul fundamental, M. Balint oferă atât o descriere a personalităţii umane în termeni relaţionali, în care această arie a defectului fundamental îşi are un loc definit de relaţiile bipersonale primare, cât şi o ilustrare a modalităţii de a repara acest defect fundamental şi de a oferi pacientului şansa unui nou început. Pentru autor, defectul fundamental reflectă consecinţele actuale ale unor experienţe traumatice timpurii în relaţia bipersonală care pot fi retrăite şi vindecate pe cale analitică, chiar dacă vindecarea lasă o cicatrice. În abordarea sa, Balint recunoaşte importanţa aportului ambilor participanţi pentru rezultatul tratamentului şi atrage atenţia asupra contribuţiei terapeutului la desfăşurarea procesului terapeutic. Pentru a crea atmosfera necesară desfăşurării acestui proces, este necesar ca terapeutul să fie flexibil emoţional şi să-i permită pacientului să regreseze la nivelul defectului fundamental pentru a reveni, apoi, capabil să aibă o relaţie de obiect diferită, mai matură, cu cei din jur.
Michael Balint (1896-1970), studentul şi analizandul lui Sandor Ferenczi, este un psihanalist a cărui originalitate s-a exprimat atât în activitatea sa clinică, cât şi în lucrările sale. Implicarea în dezvoltarea teoriei şi tehnicii psihanalitice a fost dublată de preocuparea pentru stimularea înţelegerii psihodinamice de către alte grupuri profesionale, în special de către medici. A înfiinţat grupurile Balint, destinate ajutării medicilor în stabilirea unei bune relaţii terapeutice şi evaluarea progreselor pacienţilor lor. Printre lucrările cele mai cunoscute se numără Medicul, pacientul său şi boala, în curs de apariţie la Editura Trei.
Michael Balint (1896-1970), studentul şi analizandul lui Sandor Ferenczi, este un psihanalist a cărui originalitate s-a exprimat atât în activitatea sa clinică, cât şi în lucrările sale. Implicarea în dezvoltarea teoriei şi tehnicii psihanalitice a fost dublată de preocuparea pentru stimularea înţelegerii psihodinamice de către alte grupuri profesionale, în special de către medici. A înfiinţat grupurile Balint, destinate ajutării medicilor în stabilirea unei bune relaţii terapeutice şi evaluarea progreselor pacienţilor lor. Printre lucrările cele mai cunoscute se numără Medicul, pacientul său şi boala, în curs de apariţie la Editura Trei.
PATRIMONIU CULTURAL ȘI NATURAL PE LISTA MONDIALĂ UNESCO...
PATRIMONIU CULTURAL ȘI NATURAL PE LISTA MONDIALĂ UNESCO...
LOOK HERE !!!
http://www.patrimoniuromanesc.ro/
DACA DORITI SA PARTICIPATI LA POPULARIZAREA PATRIMONIULUI UNESCO ROMANESC,
TRIMITETI TUTUROR PRIETENILOR LINKUL: http://www.patrimoniuromanesc.ro/
Este in limba romana si engleza, are 882 de imagini, impartite in 43 de galerii, care se incarca individual, asa ca va trebui asteptat citeva secunde la fiecare galerie, cand se incarca prima data. Contine poze din toate site-urile romanesti declarate patrimoniu UNESCO. A fost creat de o persoana pasionata, cu un efort intins pe o durata de trei ani, din resurse financiare proprii. Jos, sub fotografii, in stanga sagetilor de inainte si inapoi este un mic buton info (I) cu date despre locurile prezentate! Fiecare poza poate fi marita cu clic dreapta si "zoom in".
Este deosebit.
Editura Trei - C.G. Jung - Analiza viselor
Analiza viselor
C.G. Jung
Note ale seminarului susţinut între 1928 şi 1930
Volum editat de William McGuire
Volum editat de William McGuire
Cititorul consecvent al operelor lui C.G. Jung, publicate sistematic de Editura Trei în ultimii zece ani, a constatat, fără îndoială, preponderenţa expunerii teoretice asupra materialului clinic şi a consideraţiilor de tehnică. Prezentul volum, care cuprinde transcrierea seminarului pe tema interpretării viselor, susţinut de Jung la Zürich între 1928 (noiembrie) şi 1930 (iunie), completează această lacună. Textul ne oferă şansa de a-l descoperi pe Jung ca analist şi de a gândi şi înţelege cu el pacientul său, pornind de la 30 de vise ale acestuia, care sunt interpretate pe rând, în cuprinsul seminarului. Avem ocazia de a citi cea mai completă descriere a metodei jungiene de interpretare a viselor. Un adevărat eveniment cultural, cartea este interesantă pentru toţi cei preocupaţi de modul în care lucra una dintre cele mai cunoscute personalităţi ale secolului XX.
Carl Gustav Jung (1875–1961), psihiatru şi psihanalist elveţian, unul dintre primii discipoli şi dizidenţi ai lui Freud, este descoperitorul inconştientului colectiv şi fondatorul psihologiei analitice.
Carl Gustav Jung (1875–1961), psihiatru şi psihanalist elveţian, unul dintre primii discipoli şi dizidenţi ai lui Freud, este descoperitorul inconştientului colectiv şi fondatorul psihologiei analitice.
Subscribe to:
Posts (Atom)