In memoriam
Profesor dr. Aurel Romila, a murit ieri, la 88 de ani.
Născut la 10 august 1934, profesor dr. Aurel Romila a fost cel care a revoluționat studiul psihopatologiei și psihopatiei, fiind un mentor fără egal, care folosea forța argumentului științific pentru a forma oameni cu conștiință și morală intelectuală. Profesorul dr. Aurel Romila a inițiat și a clădit Pavilionul de Resocializare ("Pavilionul 9") de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia", unde a activat din 1962 până în 2004.
Plecarea domnului prof. Aurel Romila va lăsa un mare gol în psihiatrie și în gândirea umanistă din România.
Profesorul dr. Aurel Romila rămâne pentru toți cei care l-au cunoscut, i-au citit cărțile sau i-au audiat cursurile o rara avis, nu numai pentru istoria medicinei românesti, dar și în gândirea filosofică și umanistă din România, prin curajul de a spune adevărul despre societatea în care trăim.
Dumnezeu să-l primească în lumină și să-l odihnească în pace!
Astăzi, mai mult ca oricând, cuvintele sale ne invită la meditație:
"Dacă socoți societatea ca o fracție, atunci o să observi la mijloc un strat subțire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puțini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus și în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populație suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalității, pentru psihopați, care au ocupat toate posturile-cheie în țară. De aia nu avem sănătate mentală în țara asta, că populația se împarte în mare măsură între opresori (psihopați) și oprimați (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaște? Cea mai gravă consecință a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecția umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice și intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanța între ceea ce am putea deveni și ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează niște incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnați la ratare de niște psihopați."
