Îmi place teribil, EDITORIALUL de AZI al PROFULUI, intitulat...EXISTENȚA...! Pentru că, nici azi PROFULUI nu-i lipsește însuflețirea, sinceritatea și niciodată nu-i lipsește sensibilitatea și finețea psihologică.
Calitățile de psiholog ale PROFULUI se verifică tocmai în știința, în cunoașterea sa de a spune aceste lucruri, înțelegerea OMULUI în toată complexitatea sa, cu toate luminile și umbrele ce-l pot face întreg ca să reveleze pentru a fi revelator, fervent și ironic, emoționant și stăpân, pe emoția sa, care nu e niciodată surdă, oarbă dau deformatoare.
Știe să formuleze PROFU toate rezervele psihologice pe care năvalnica viață a OMULUI PSIHOLOGIC/PSIHOLOGULUI OM le impune, fără ca prin asta să fie reduse, micșorate întrucâtva superioarele lui semnificații.
Editorialul PROFULUI este o psihologică sinteză existențială, informată bogat și atât de just exprimată.
Apariția unor asemenea Editoriale reprezintă un SEMN de seriozitate-n cultura psihologică și merită PROFUL, așadar să-l păstrăm în Sufletul nostru și acum și mereu.
Încearcă Proful prin frumoasele sale cuvinte, să ne spună că EXISTENȚA, nu e doar ...Clepsidra aia care înghite nebunește, chiar lăcomește Nisipul...EXISTENȚA este și a vieții și a morții!
Pentru că, ființăm datorită cuvântului, căci viața, existența, fără vorbă nu reprezintă nimic altceva decât o interminabilă și rece tăcere, mai rea ca bezna/negura. NOI, care iubim râzând și râdem iubind, dar încă învățăm să plângem șiroaie pentru că, TIMPUL dă cu noi de Pământ și...ne închinăm dorului, când amintirile ne devorează, fără milă, până la sânge...! Ce facem...!? Adunăm suișuri și coborâșuri, sfâșieri nesfârșite, dureri nerostite...trăiri netrătite...!! Când VIAȚA e o FEREASTRĂ virtuală deschisă spre NOI, spre NOI și NOI DEZAMĂGIRI...apare TĂCEREA să ne înpietrească SUFLETUL..!! NOI nu mai știm uneori, dacă să râdem sau să plângem amintirilor...! Nimeni nu ne spune, cum trebuie să fii când iubești, dar NOI, rămânem mai săraci atunci când moare o iubire, că...nimic nu e mai rece decât o iubire moartă..., pentru că, odată cu EA, moare și o fărâmă din NOI...iubirea-și pune Sufletul le temelia urii...Asta, pentru că, omul nu are o viață continuă, liniară, ci o sinusoidală plină de ...a fi sau a nu fi...și astfel avem alternanța viață iubire / viață ură. La fel cum vocea-i definește iubirea omului, tăcerea-i definește ura.
Este în EXISTENȚA = EDITORIALUL PROFULUI, o adevărată și o evidentă... dantelărie psihologică (...atunci când afirmă PROFUL, că...Materia de transformat este Dragostea...), căruia i-au reușit impecabil în expunere remarcabilele subtilități existențiale. Este ca și cum ne-ar spune că, există ceva în orice iubire profundă, care nu poate fi explicat, doar așa! ...Există un singur AZI! Restul e Trecut! Pentru că, tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna! Și tocmai de-aia, a iubi curat e mare lucru, dar a iubi corect e și mai mare lucru pentru că, tot ce e sincer e și adevărat. Când iubim, trebuie să înțelegem, că trebuie să iubim cu toată certitudinea aia pe care o poate da inima și sufletul, și nu mintea. Doar mergând și iubind trecem prin viață trăind (nu existând), și putem să vedem că, fiecare dimineață care se limpezește și se deschide spre o nouă zi, e un MIRACOL, e o MAGIE. Este ca și cum ai spune azi în IUBIRE!
Cînd vine SEARA STRÂNGE, IUBIREA asta la SUFLET și s-o PITEȘTI cât mai departe de AZIUL care-a trecut și de AZIUL care va veni...!!
Și...citește-o pe nerăsuflate, cu SUFLETUL SUFLETULUI la gură...!
Pentru că,...!!
Este IUBIREA aia, pe care nimeni nu ți-o va scrie vreodată, deși ai așteptat-o la fiecare răscruce de drumuri și de nopți, când întunericul te ademenea între MĂRI și ȚĂRMURILE îți îngropau URMELE PAȘILOR pe NISIP!
Este IUBIREA aia FREUDIANĂ, pe care ai îndrăznit s-o visezi când Eșarfa Cerului părea o lumină blurată, iar gândul și glasul tău ți se risipeau în ecouri de gheață!
Este IUBIREA pe care ai căutat-o în fiecare privire care nu te zărea, și-n fiecare gând care nu era pentru tine, în fiecare Anotimp (din PRIMĂVARĂ, din VARĂ, din TOAMNĂ, din IARNĂ), care se îndepărta cu anii tineri în strângeri de dinți și-n fiecare CORD, care părea că mai bate!
Lipește-ți AZI, în AZIUL de AZI,...IUBIREA ASTA...de umeri, de ochi, de pleoape, de SUFLET, de INIMĂ, de MINTE, de SÂNGE!
Și...n-o lăsa! Nu lăsa EMOȚIA asta, care zguduie SUFLETUL SUFLETULUI pentru că,...nu e de ici de colo să resimți Sentimentul ăsta în toată Splendoarea lui, în toată plenitudinea lui grandioasă, n-o lăsa să se piardă, să se risipească!
Este TOT ce vei avea de aici și acum înainte...!!
AșaDAR, AR spune PROFUL, să rămânem și azi fără măști în IUBIRE! Să rămânem mereu entuziaști, puternici și beți de Univers, copilăroși. Să știm s-avem Copilul ca Model: nu...imaturitatea lui..., ci simplitatea lui și siguranța adevărului. Să rămânem sensibili și plini de gânduri frumoase și rare (și nu gândurile alea de până la marginea fricii de ineditul existențial), dar și...Romantici..., în accepțiunea reală, magică, minunată și largă a cuvântului.
Și...numai așa, IUBIREA poate vorbi cum trebuie despre IUBIRE în nenumărate rânduri și feluri (de pildă, EU ALBĂSTREA, TU MAC, cum s-ar spune...vecini...în toată regula de Frumos Anotimp și de Frumoasă Câmpie). Și atunci, cu siguranță, va rămâne și...CLIPA INFINITĂ..., gata oricând să demonteze toate teoriile alea negative despre RELATIVITATE. Fără tristeți, suferințe, dureri stranii nedefinite, doar cu bucurie nesfârșită, cu Zâmbet de JOI în PRIMĂVARĂ și inevitabil...CLIPA INFINITĂ SE VA PRĂBUȘI ÎN ETERNITATEA VEȘNICIEI...!!
Și mai mult AR spune PROFUL! AR spune, că...IUBIREA este ieșirea aia întâmplătoare din NOI...! DAR IUBIREA, trebuie să rămână semnificativă, atât ca VOINȚĂ de putere, cît și ca VOINȚĂ de plăcere, în orice condiții...!
Și doar așa IUBIREA va păstra pentru fiecare dintre NOI în parte, UN SENS, și chiar mai mult, ne va conserva SENSUL ăsta MEREU..., înlăturând Vidul Existențial (sentimentul ăla de gol și de lipsă de sens) arătându-ne cum să transformăm disperarea iubirii în Triumf!
ALTFEL, IUBIREA nu iartă niciodată când iubește și este trădată...!
EA pur și simplu pleacă...
Spune că nu are TIMP!
Și își permite să piardă cealaltă iubire INFIDELĂ.
Chiar dacă EA e sfâșiată...
EA nu este așa...să mai dea încă o șansă, a câta șansă o ultimă șansă...!!??!!
Preferă chinul!
Preferă durerea!
Preferă suferința!
Preferă zbaterea!
Preferă sfâșierea!
Preferă frământarea!
Dar, niciodată infidelitatea. Pentru că, orice chin e preferabil absenței! Și poartă toate astea, poartă Durerea cu EA ca pe-o legitimație, ca pe-un CNP. Spunându-și fără vlagă că ...Mâine va Trece...va fi încă o zi...! DAR, mâine nu trece. Mâine e Azi, e TOT azi...! Și suferința nesfârșită e tot aici...ca ceva vital...! Năucit/ă te așezi (ca să poți), apoi repeți...PLEACĂ!...UITĂ-MĂ! Te voi șterge (dacă nu te-am șters) de pe Harta Inimii IUBIRII! MELE!
Tocmai asta vrea să spună Proful în Finalul Editorialului său, că INFIDELITATEA apare atunci când Perechea nu se asortează sau se preface că se potrivește...! Iar EU întăresc această idee, acest lucru (având în vedere că în Profesia mea de AV. mă ocup cu astfel de...Probleme de Cuplu de Familie..., unde... INFIDELITATEA E-N FLOARE...este chiar un dezastru azi, în lumea asta modernă)! Voi zăbovi un pic aici și voi pleca de la afirmația care-mi aparține:...Chiar și cea mai adâncă durere dispare atunci când infidelitatea apare...! Dar, și de la afirmația lui Octavian Paler, care vine și întărește spusele mele prin spusele lui...Infidelitatea e comodă în lumea modernă, pentru că oricine o poate practica. E infinit mai simplu să te lepezi, să renunți decât să păstrezi, să continui!...
DA. Spune bine Proful în Editorial, când afirmă să transformăm dragostea...s-o transformăm în iubirea aia curată în 2 (și nu în 3) în iubirea aia sinceră și pură și fără infidelitate...când iubirea se asortează frumos și nu se preface că se potrivește...! Pentru că iubirea și toate celelalte bogății/avuții oferite de o RELAȚIE de Cuplu sunt ca mierea și laptele pentru sănătatea conectării emoționale și echilibrate. Însă, sunt momente în care elementele astea constitutive sunt departe de a reprezenta realitatea vieții în 2. Și, în cazul ăsta, fac referire strictă la toate durerile și suferințele alea pe care le trăim atunci, când oamenii cei mai dragi nouă, oamenii iubiți ne-au înșelat, alegând să... investească...pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp energie, implicare și intimitate sexuală față de...altcineva..., de o altă persoană străină nouă. Uneori, durerea asta este astronomică, devine atât de insuportabilă, încât abia dacă reușim, dacă ne mai putem ridica în picioare pentru a ne asuma responsabilitățile de zi cu zi, de fiecare zi. Imensitatea, multitudinea de gânduri, despre cum s-a putut întâmpla așa ceva și flasback-urile despre ce s-a-ntâmplat în fapt, pot să fie atât de tulburătoare, năucitoare, devastatoare, încât ne destructurează din a mai face orice altceva, care cândva le făceai cu atâta ușurință. Dar, majoritatea studiilor clinice din domeniul Psihologiei de cuplu și familie arată cu claritate că experimentarea unui act de infidelitate este unul dintre cele mai devastatoare, dintre cele mai traumatice pe care ființa omenească le poate trăi vreodată. Adesea, infidelitatea este chiar mai traumatizantă decât toate dezastrele și calamitățile naturale. DE CE...?! Pentru că, acestea nu se produc cu intenție, intenționat! Dar, infidelitatea e...decizia aia deliberată...a celui de lângă noi, mai cu exactitate, a persoanei ăleia, despre care presupunem că ne iubește cu iubire și ne îngrijește cu grijă, că ne apără cu apărare, că ne protejează cu protecție de restul lumii, că ne tratează cu respect, demnitate și onestitate.
Trauma, se știe, se cunoaște că este evenimentul ăla negativ major sau setul ăla de evenimente care distrug cu siguranță, fără dubii, fără rezerve, asumțiile noastre bazale sau credințele noastre fundamentale, despre lume sau oameni, în acest caz partenerul(a) și Relația de Cuplu.
Evenimentele astea traumatice tulbură fiecare părticică a vieții/existenței noastre, ne tulbură și gândurile și emoțiile și comportamentele.
Presupunem adesea, că RELAȚIA NOASTRĂ de Cuplu este singura, chiar unica și avem impresia aia că aceleași convingeri le are și...persoana...de lângă noi și că aceste gânduri nu se pierd nici atunci când nu suntem împreună. Avem încredere în faptul că partenerul(a) consideră persoana noastră și relația, printre cele mai rare și sfinte valori în viață și ne așteptăm la sinceritate și chiar mai mult, chiar la faptul că nicio parte din viața persoanei iubite, dragi nouă nu ne este ascunsă. Și nu în cele din urmă, ne așteptăm la un angajament din partea partenerului(ei) în ceea ce privește comportamentele de intimitate și sexualitate și bineînțeles și împărtășirea diferitelor stări emoționale.
Iar atunci când toate astea, când toate angajamentele astea sunt violate, ajungem să ne simțim cu adevărat violați.
Dar, întrebarea frecventă, care subzistă pe buzele tuturor, care se pune, este...DE CE ne afectează oare pe NOI atât de tare, atât de dur toate aspectele astea....??!!
Pentru că,...! Pentru că, avem încredere în persoana care a ales să-și petreacă viața alături de NOI...până la adânci bătrâneți (când ne mai și minte frumos.. că bătrânețile vor fi ale noastre...). Când partenerul(a) ne transmite un mesaj, nu stăm pe gânduri, nu stăm să-i evaluăm sinceritatea sau conținutul de adevăr!
Dacă partenerul(a) pleacă la o Conferință, la un Congres sau vine acasă mai târziu, nu ne facem griji în legătură cu ceea ce face, pentru că există încrederea deplină și respectul.
Toate aceste convingeri despre ființa dragă sufletului nostru, aduc siguranță și predictibilitate în viața noastră. Iar atunci, când realitatea se clatină, se zdruncină, se dovedește a fi diferită, trăim cele mai intense, cele mai copleșitoare, cele mai excesive dezechilibre emoționale. Simțim atunci cum lumea se prăbușește de-adevăratelea și noi rămânem stupefiați, perplecși, suntem doar spectatorii ăia simpli și neputincioși pe scena vieții, nu putem face absolut nimic pentru a opri dezastrul, potopul.
Efectele infidelității, a acestui tip de traume, pot capta o varietate de manifestări, atât la nivel cognitiv, cât și la nivel emoțional și comportamental, făcându-și astfel, apariția gândurilor frecvente-n mintea noastră, și:
1. Ne îndoim de convingerile anterioare despre partener(ă),
2. Ne pierdem definitiv și irevocabil încrederea, credința-n relația de iubire,
3. Avem, chiar avem convingerea că ființa iubită a vrut în mod intenționat să ne facă răul ăsta,
4. Apar îndoielile (firești) legate de noi înșine și de viitorul nostru,
5. Se ivesc, își fac apariția și fricile alea despre eventualele infidelități care nu au fost exprimate,
Își fac loc, de asemenea emoțiile obișnuite, și:
1. Simțindu-ne inundați de furie, depresie, anxietate, ne simțim chiar fraieriți, rușinați și vinovați,
2. Ajungem să punem la îndoială atractivitatea noastră,
3. Trăim chiar vulnerabilitatea aia cruntă - profundă și zdrobitoare,
4. Suntem atât de confuzi în legătură cu ceea ce simțim, dar și cu ceea ce se va întâmpla în viitor,
5. Avem și perioadele alea de amorțeală, în care suntem înghețați și parcă nu mai simțim nimic,
Mai mult decât atât, apar și comportamente des întâlnite, cum ar fi:
1. Acțiuni dezorientate,
2. Momente de tăcere urmate de acțiuni ghidate de emoțiile care erup ca lava unui vulcan vulcanic,
3. Monitorizarea aia continuă a comportamentelor partenerului(ei),
4. Intenția de răzbunare manifestată mai mult sau mai puțin în acțiune,
5. Încercări de reasigurare.
Infidelitatea partenerului(ei) nu doar ne-a violat corpul emoțional, dar atrage după sine seria aia plină de îndoieli legate de NOI, ceilalți și viitor. Astea sunt momentele alea-n care BALANȚA RELAȚIONALĂ se dă integral peste cap și trăim atunci cele mai sinistre momente de realitate. Iar în astfel de momente, când fiecare e vai de capul lui în mintea lui, mintea noastră nu face altceva, decât ne comunică mesaje de genul:
1. Nu voi mai crede in nimeni niciodată...!
2. Sunt în ceață, mi-am pierdut reperele...!
3. Nu mi-am cunoscut cu adevărat partenerul(a) niciodată...!
4. Nu este persoana pe care am ales-o...!
5. Cum s-a putut întâmpla așa ceva...!
Tot studiile de specialitate sunt cele care arată că în astfel de momente suntem expuși la un risc crescut de depresie sau anxietate, la fel ca după orice situație de pierdere.
Iar infidelitatea implică o multitudine de pierderi pentru partenerul(a) înșelat:
1. Pierderea siguranței cu siguranță, și a predictibilității!
2. Pierderea visurilor legate de Relația de Cuplu!
3. Și adesea, pierderea viitorului, a inocenței, a încrederii!
Toate astea fiind însoțite și de pierderea a ceva special și unic...Romantismul și Intimitatea sexuală...!!
La nivel fundamental, se poate spune că un act de infidelitate e capabil să transforme corpul nostru emoțional într-un ring de box. Emoțiile noastre se schimbă atât de mult de la un moment la altul sau suntem atât de confuzi, încât, nu știm ce mai simțim. Astfel de traume, adesea sunt urmate de momente de negare și amorțeală, care au funcția de a ne proteja de casacada emoțiilor cu violență negativă.
Dar să trecem peste toate astea și să înțelegem, așa cum spune PROFUL în Editorial, că... Fericirea există, cel puțin în anumite momente, dar este condiționată de o participare bilaterală a unor caractere omenoase și frumoase, adică a 2 SUFLETE MARI...!
Și azi PROFUL ne oferă prin Editorial atâtea și atâtea lucruri minunate... E ceva timp de când mă tot întreb ce-am putea să-i oferim NOI PROFULUI la cât de mult ne oferă el prin arta lui profesorală în Psihologie. Mare lucru, evident, nu prea ne stă în putință, deoarece el se află azi pe culmile cele mai înalte, ale artei sale psihologice. Profu ce-ar mai avea să aștepte, să ceară de la noi....??!! Ne rămâne cu siguranță DREPTUL de a-l iubi și DATORIA de a-l face să știe! Ne rămâne, desigur, și să recunoaștem în PROFU o PERSONALITATE distinsă, complexă și marcantă a geniului Psihologic-Filosofic-Spiritual creator. Pentru că, găsești în el, nu numai PROFUL, ci și OMUL a cărui prezență ilustrează nemijlocit, geniul sub forma cea mai exemplară, de o perfectă modestie, simplitate și de absolută demnitate. Merită PROFUL a fi convins că toți îl stimăm și îi suntem îndatorați pentru tot ce a stimulat prin exemplul personal viu. Să nu pierdem ocazia niciodată de a-i arăta prețuirea noastră fără pereche, investind-o cu semnificația aia personală.
Extraordinar OM-PSIHOLOG, PROFUL este deopotrivă un excepțional PROFESOR. Vocația sa psihologică se vede cu ochiul liber că răspunde nu numai necesității de exprimare personală, ci și unei necesități, unei nevoi de transmitere nouă o tehnică psihologică de lucru, de a ne insufla consecvența psihologică. Psihologul este un profesor și viceversa, iar rolul lui e ăla de a comunica învățătură cât cuprinde.
PROFU prin tot ceea ce face, ne ajută să simțim din plin pasiunea pentru psihologie, pentru că o trăiește el însuși din plin.
Editorialul PROFULUI vine azi la noi cu acel amestec de forță și tandrețe dintotdeauna. PROFU păstrează aceeași înțelegere lăuntrică, aceeași lărgime de spirit.
PROFUL AZI ÎN EDITORIAL știe să pună în evidență toate resursele unui concept psihologic și variațiile lui cu nimic mecanic, totul e viu, nou, inedit, surprinzător.
Strălucirea psihologică a Editorialelor Profului, vivacitatea temelor psihologice, extrema lor diversitate reprezintă deci o bucurie pentru noi toți, pentru oricine citește, știe să-l citească. Pentru că, PROFUL știe să pună în valoare toate sevele posibile unui concept psihologic.
Editorialul PROFULUI este frumos fiindcă este și adevărat și tocmai de-aia aștept lunar cu emoție și nerăbdare, apariția acestui editorial.
Măiestria Profului în exprimare poartă pecetea inegalabilului. Diversitatea Editorialelor Sale indică tot atâtea resurse lăuntrice - forță, elan, stăpânire și n-au cum să nu-ți smulgă admirația profundă la cât de magistral sunt redate cu nuanțele alea de mare finețe și destoinică sensibilitate psihologică.
Mii de FELICITĂRI și azi, DOMNULE PROFESOR și MULTĂ SĂNĂTATE!
Aștept cu mare drag și cu toată admirația, Editorialele Dvs. SUPERBE!
MEREU cu cea mai mare prețuire și prietenească IUBIRE, AV. FM pentru PROF. MEU DR. RA!
Flori M.
