Foaia de Observatie Psihiatriac

Legenda : F O are 5 axe

Axa I = starea prezenta a bolii mentale

Axa II = tipul de personalitate

Axa III = starea corpului

Axa IV = traumele psihice

Axa V = rezultatul actual al regresiunii

 

 

                       F O Multiaxiala

                                Foaie de Observatie psihiatrica

                               INTRODUCERE + TRECUT + PREZENT

I N T R O D U C E R E

Motivele internarii – internare voluntara sau obligatorie, anamneza familiala,

semiologie aparenta

Identitatea, adresa, telefoanele, valorile

 

 

                                             S T A R E A   T R E C U T A :

semnificatia pentru present : rezulta din combinarea

dezvoltarrii normale cu dezvoltarea patologica

DEZVOLTAREA : anamneza, axa II

Ereditate : originea familiala, geografica, etnica, biologica, politica, religioasa,

Educatie: nivelul dezvoltarii, etapele parcurse : scoala, armata, serviciile,

Familia, nevasta, copii, probleme

Existenta, avere, meserii, realizari,

Antecedente patologice: tcc, drog, boli cornice

Concluzie : nivelul inteligentei, armonia persoanei, ereditate patologica,

antecedente patologice

ISTORICUL BOLII ACTUALE – dezvoltarea patologica actuala

Durata

Debutul

Evolutia

Complicatiile

Tratamentul

Necesitatea internarii actuale

Axa IV:trauma psihice, psihogenii, exogenii

 

                                                  S T A R E A P R E Z E N T A,

axa I si axa V

Combina semnificatia trecutului cu semnificatia

prezentului

Axa I : Constiinta – sincronia

Constiinta activitatii,cognitivo-afective{continutul personalitatii)

Semnificatia comportamentului (aparenta personalitatii) :

-infatisarea:mimica.tinuta,igiena,imbracamintea,coafura

-atitudinea: cochetarie, politete cooperare-ostilitate, comunicare, opozitie,

agitatie

-limbaj, mutism, monolog

-starea generala de calm-agitatie, indiferenta, importanta sau decaderea

-sex, alimentatie, viata familiala, socio-profesionala

Reactii: fugi, rataciri, vagabondaj, perversiuni, antisocialitate, homicid, suicid,

piromanie

Cimpul coonstiintei

Nivelele : elementar, operational, etic

Structura constiintei : triada cognitiv-afectiv-activitate

Functiile constiintei : actualizarea prezentului potentialului personalitatii,

reflectie fata

de automatismul inconstient al masinii imperative automat viscrale

(si cerebrale)

Deliberat, reflexive fat de spontaneitatea involuntara-inconstienta,

proiecteaza

inconstientul ca relitatea obiectiva exterioara, realitatea

Imaginarul imaginatiei, proectia imaginarului oniric

Constientizeaza continutul personalitaii si inconstientulsi reflecta

realitatea exterioara

Functiile cunoasterii : atentia, perceptia, memoria, gindirea,

imaginatia

Cunoasterea pastrata,deteriorate, deformata, absenta, aberanta,

absurda, neclara,

coerenta, incoerenta, jargonafazica, salata, ocazionala sau de convingeri

Atentia baza cunoasterii, clara-confuza, orientarea temporo-spatiala,

atentie spontana vie sau stearsa. Atentie deconcentrare prin memoria

de fixare sau diacronica prin esecul aptitudinilor.

Atentie scazuta cu hiperactivitate (sindromul adhd)

Mica, imprastiata, dispersata,

Superficiala, distrata, obosita,

Afectiva, prostdispusa,

Tulburata de emotie,

Deformata de sentiment,

Dislocata de pasiuni,

Pervertita de interese ascunse,

Proasta,

Baza senzoriala. Perceptia clara prin evocare (memorie) si interpretare

(gindire) corecta.

Perceptie tulburata, iluzorie sau halucinatorie (adevarata), pseudo,

functionala, simulate,

disimulata deliranta ca iluzie de persoana – Capgras sau Vergoli,

depersonalizare-derealizare,

Senzorialitate diacrona :

dedublare halucinatorie,

dismorfofobie,

memoria de fixare si evocare sistematizata, buna sau in scadere,

cu lacune cu amnezii

antero-retrograde sau globale. Paramnezi iluzorii (ecmnezie, anecforie,

criptomnezie,

deja sau jamais vu.

Memorie afectiva, involuntara, iluzorie,

Halucinatorie, confabulanta, pseudologie fantastica (sindromul Munchausen),

Memorie diacrona,

Valori, fixari, civilizatie si cultura,

Confabulatii, halucinatii de memorie onirice, mnestice sau fantastice,

Perceptia afectiva, involuntara, iluzorie, deformanta,

Falsificatorie, deliranta, interpretative,

Intentional mincinoasa,

Halucinanta,

Gindirea normala ca ritm, coerenta si continut

(reality testings insight), rationala,

adevarata, dominanta,

Prevalenta moderata, critica, nemitomana,sincera,curajoasa,nedeliranta,

puternica,

discriminatorie, perseverenta, luptatoare, eroica, incontestabila,

demonstrative,

convingatoare, vioae, figurative, imaginative, colorata, vie, realista, bogata,

Gindirea patologica: presanta de neoprit-fuga de idei, bradipsihica,

prolixa, vaga, inexacta, icoerenta, disociata, cu greseli, confuzii, logica

sau absurda, schematica,

aforistica, memorabila, impresionanta, adinca, satisfacatoare,

de efect, ridicola, banala, plicticoasa, prezumtioasa, mareata sau

meschina, (ne)dezvoltata,

abstracta(concreta), comunicativa, accesibila, enigmatica, misterioasa,

interpretare corecta, justa, pertinenta, congruenta sau discordanta,

directa sau aluziva,

amenintatoare, delir de persecutueverosimil-fantastic, de mica,

amplitudine (prejudiciu), mare amplitudine, grandoare, pseudoparalitic,

autoacuzare, negare, imortalitate.

Imaginatia originala, pastisata, clisee, stereotipa, lirica, dramatica,

epica, sentimentala, pasionala, comica, tragica, figurative, metaforica,

metonimica, alegorica, parabolica, libera sau manierista, autentica

sau kitsch, emfatica, bombastica, pseudologic-fantastica,

analogica, izomorfa, extrapolate, abstractizata-concretizata, visatoare

-prozaica, zboara

- se tiraste, pluteste in extaz, simbolica, parabola-pericopa, model,

ideal, comparatia.

 

Gandire diacronica ( inteligenta)

Conflict, imaturitate, dezechilibrata, patetica, dezorganizata,

Deficit bugetar,

False prioritati,

Afectivitatea (baza constiintei de sine-egoului, discernamintului

valorilor, Weltanschaungului)

Forme : Holotimica sincronica 1.dispozitia 2.emotii Catatimica

diacronica 3.sentimente 4.pasiuni

Continut:1.instincte,pulsiuni,impulsiuni,nevoi,trebuinte.

Fiziologia,corpul.Dorinte.

2.valori temperamentale(talent)caracteriale,Vointa. Credinte si convingeri**

3.caracteristici : tare-slab; satisfacut-frustrat, complexat. Autentic-pervers

Structura:afectivitatea constiintei

Afectivitatea personalitatii, caracterului, temperamentului

Functiile afective: altruism-egoism; amoral-moral; anarchic-disciplinat;

angajare-indiferenta;

Apatie-entuziasm; apolinic-dionisiac; armonieDizarmonie,

ascetism-hedoniism

Rigiditate=flexibilitate; consecventa-volatilitate;

constanta-accidentalitate;

Contemplative-activ;

 

Afectivitate Diacrona :

Tocire, indiferenta, pervertire,

Sentimente false, simulate, dissimulate,

Pasiuni perverse, dependente, patimi,

Regresiuni sexuale, infantilizari,

 

Vointa

Multa (ambitie), putina, perversa (razbunare),

Vointa de lupta (Kampf), vointa de a invinge (mergi la victorie)

Vointa antidepresiva, antiastenica, impulsive,

Vointa de sistem (para, colectionarii, de joc-castig)

Vointa de a aparea-hy, vreau sa fiu mare(adult sau para)

Vreau proprietate, avere, Geltungsucht (valoare, interesant, sa fiu, sa par, sa salvez

aparentele, sa domin, sa conduc (boss) sa intimidez, sa sperii, sa pun la punct.

Ego dizarmonic, psihotic, derelizat, depersonalizat,

Dreptate, procesomanie, revendicari,

Credinta : se poate – imposibil; indoiala – convingere; apreciere, respectare, falsificare,

inselare; dezamagire, speranta; visare-dezamagire

 

Activitatea

Forme; limbaj si corporal, semnificant

Continut cognitivo-afectiv, semnificat

Sincrona:dela stupor la agitatie

Diacrona;limba,aptitudinile fizice si intelectuale, voluntare

si automate

Expresia matura temperamentala caracteriala, organizata

sau ratata,

Distractia sau economia,vicii sau virtuti,constanta

sau instabilitatea.

Activitate diacrona : deprinderi, obiceiuri, meserii

Tulburari de comportament:minte,fura,vagabondeaza

A. inferioare : fizice, biologice, psihologice

A. superioare; sociale, politico-economice, artistice, stiintifice,

filozofice, religioase

a.esentiale inteligenta vointa

b.utila sau antisociala

Functiile activitatii : cu sau fara discernamint, agresiva

sau pasnica, verbala sau gestica, corporala sau psihica,

libera sau dependenta, negentropica sau entropica, revolutionara

sau evolutionara

Antisociala,

Stricata, tulburata, urgenta, resuscitate, incurcatura,

Fapte-fictiuni,

Comercial-senzational, superficial,

Personalitate Normala

                                                                            Caracter

           PERSONALITATEA = aptitudini = --------------------------------- = Ego, constiinta de sine 

                                                                             Temperament

 

DIACRONA = constiinta de sine, ego-ul + simtul realitatii (reality testing)

Gestalt, Holism

Armonia-dizarmonia

Adaptarea la real-disocierea

Constiinta de boala

sensul Weltanschaungului

dominare, importanta sau sfidare

conceptii, convingeri, viziuni: monism-dualism psihoneurobiologie,

nativism genetic,

conditionare empirica, subiectivism analitic de profunzime si

behaviorism obiectivist superficial determinism corporal sexual

si libertate spirituala, psihosociologie in politica,

filozofie, religie, obiceiuri, mentalitati si arhetipuri prejudecati si idoli

Aptitudini dezvoltate sau retardate, mediocre sau geniale,

Inteligenta logica + inteligenta emotionala

                    Inteligenta emotionala ( intuitia esentei-Wesenschau)

Patologic =------------------------------------------------------------------------

                                              Inteligenta logica

 

Temperament aparat operativ, ritm, dinamism, vitalitate,

puternic, vital sau astenic, las

Caracter orientare tridimensionala, axiologica-instinctuala,

Weltanschaung, patern, stil, pervaziv "coloana vertebrala",

valoare, armonic-dizarmonic, echilibrat sau ambitios,

hipertrofic, orgolios-atrofiat, umilit.

Dinamica constient-inconstient

Mecanismele de aparare : refularea (repression) proectia,

supraevaluarea, egoismul,

narcisismul, mitomania, sublimarea, deplasarea, exagerarea,

manierismul, expresia,

afectarea, simularea, disimularea, suprasimularea.

Conflict interior sau exterior

Personalitatea infantile, adolescenta, matura, deteriorata, dementa,

dependenta familiala, sociala.

Periculozitate, antisocialitate, supraveghere.

Globalitatea, holismul, Gestaltul

Unitas multiplex, unitate dedublata contradictoriu (ego-sine)

Talent, geniu, meserie, cariera, opera, legenda

Atitudine, morala, etica

Personalitate Patologica

Personalitate nedezvoltata global :

- prostia comuna

- intelect de limita

-- semidoct

-- debilul mintal

-- idiotul

Nedezvoltare partiala :

- amoralul ( moral insanity Prichard)

- dizarmonicul puternic : antisocialul, impulsivul,

epileptoidul, paranoicul,

istericul, hipomaniacal, narcisicul,

- dizarmonicul slab : instabil, astenic, psihasenic

(obsesivo-fobic),

persecutatul interpretativ, hipohondru, schizotimul,

schizoidul,

evitantul, ezitantul, pasiv-agresivul, polimorful, complexatul

de boala, complexatul endocrin ( lunganul, piticul, slabul,

obezul, intersexualul, impotentul)

- perversul sexual : fetisistul, exhibitionistul, sado-masochistul,

satiriazis,

ninfomania, pedofilia, zoofilia, necrofilia, gerontofilia,

arghirofilia, megalomania

- deteriorarea cognitiva, afectiva, praxica; tcc, toxica, involutiva.

Regresiunea nevrotica : neurastenica, psihastenica, isterica, motorie,

Regresiunea psihotica : psihoza bipolara, schizofrenia afectiva, schizofrenia,

paranoia si parafrenia.

Regresiunea dementiala : post tcc, post psihotica, post toxica, sifilis,

sida, vasculara, mixta, atrofica, boala Alzheimer.

Existenta fantastica, onirica, halucinator-deliranta, gratia revelatiei,

Fantastica, ininteligibila, dorinta absurda,

Alienanta, originala, bizara, nebuna, impotriva tuturor, nearistotelica,

nehegeliana, breaking news, poetica, inspirationala, intuitiv-emotionala,

entuziasta, mozartiana, compozitoare, revolutionatra, mutanta, exceptionala,

extrema, terifianta, magica, diabolica, Precocsgephul (Rumke), alta lume

(eigene welt), pubertar, dixit, excatedra-exdivinul, geniul vizionar(rimbaud),

Supranatural, neobisnuit, psihotic, cu ego transformat, pseudoparanoic,

putere suprafireasca, sensibil-nesimtit, cold-blood, trairi incomprehensibile,

autentice, nefabricate psihopatic,

Intre nebunia schizo-dementiala si paranoia,

 

PERSONALITATE

Personalitate Normala = p -- P

- de la biologie la psihologie

- de la psihologie la psihosociologie

 de la individ la grup, de la instinct la valoare, de la natura la cultura, de la rol la statut,

- de la psihogeneza la economie si politica,

- de la persoana la meserie, vocatie, cariera, opera,

- de la comportament la motivatie,

- de la macroscopie la microscopie,

- de la comportament prin deprinderi, obiceiuri, conceptie la aptitudini(skills),

- de la aptitudini la temperament si caracter,

- de la caracter la valoare,

- Ego normal este antipsihopatic, antinevrotic, antipsihotic, antidemential,

- Are, Este, Realizeaza, Urca ( nu rateaza, nu pierde, nu decade)

n Sensul Weltanschaung-ului ( mentalitate, conceptie, convingere, viziune, plan, strategie, visul ) duce la

Gestalt, holism, armonie, dominare, importanta, control, adaptare la real ( nu disociere, nu dizarmonie, insight,

constiinta bolii )

n Personalitatea este diacrona = constiinta de sine, controlul ego-ului asupra realitatii interne si externe,

asupra sinelui,

                                          Inteligenta logica                                               Caracter

Aptitudini = ----------------------------------------------------------------------- =  ----------------------

                       Inteligenta emotionala ( intuitia esentei-Wesenchau)         Tmperament

 

- Dinamica constient – inconstient, ego – sine,

- Mecanismele de aparare ale ego-ului fata de sine :

- Refulare ( repression),

- Proiectie,

- Narcisism

- Sublimare,

- Deplasare,

- Exagerare, afectare, simulare, disimulare, suprastimulare,

- Mitomanie,

- Stil, expresie, manierism,

- Conflict interior sau exterior,

- Periculozitate, antisocialitate, supraveghere,

- Atitudine morala, etica,

- Personalitate infantila, adolescenta, matura,

- Unitas multiplex,

- Unitate dedublata contradictorie (ego – sine),

 

                                                                                                  psihopatologie

Personaltatea patologica = regresiunea la boala mintala = ---------------------------

                                                                                                     Psihosociologie

- A rata, a pierde, a decade,

Personalitate nedezvoltata global :

- prostia comuna

- intelect de limita

-- semidoct

-- debilul mintal

-- idiotul

Nedezvoltare partiala :

- amoralul ( moral insanity Prichard)

- dizarmonicul puternic : antisocialul, impulsivul,

epileptoidul, paranoicul,

istericul, hipomaniacal, narcisicul,

- dizarmonicul slab : instabil, astenic, psihastenic

(obsesivo-fobic),

persecutatul interpretativ, hipohondru, schizotimul,

schizoidul,

evitantul, ezitantul, pasiv-agresivul, polimorful, complxatul

de boala, complexatul endocrin ( lunganul, piticul, slabul,

obezul, intersexualul, impotentul)

perversul sexual : fetisistul, exhibitionistul, sado

masochistul,

satiriazis,

ninfomania, pedofilia, zoofilia, necrofilia, gerontofilia,

arghirofilia, megalomania

- deteriorarea cognitiva, afectiva, praxica; tcc, toxica,

- involutiva.

Regresiunea nevrotica : neurastenica, psihastenica, isterica, motorie,

Regresiunea psihotica : psihoza bipolara, schizofrenia afectiva, schizofrenia,

paranoia si parafrenia.

Regresiunea dementiala : post tcc, post psihotica, post toxica, sifilis,

sida, vasculara, mixta, atrofica, boala Alzheimer.

Existenta fantastica, onirica, halucinator-deliranta, gratia revelatiei,

Fantastica, ininteligibila, dorinta absurda,

Alienanta, originala, bizara, nebuna, impotriva tuturor, nearistotelica,

nehegeliana, breaking news, poetica, inspirationala, intuitiv-emotionala,

entuziasta, mozartiana, compozitoare, revolutionatra, mutanta,

exceptionala, extrema, terifianta, magica, diabolica,

Precocsgephul (Rumke), alta lume (eigene welt), pubertar, dixit,

excatedra-exdivinul, geniul vizionar(rimbaud), Supranatural, neobisnuit,

psihotic, cu ego transformat, pseudoparanoic,

putere suprafireasca, sensibil-nesimtit, cold-blood, trairi,

incomprehensibile, autentice, nefabricate psihopatic,

Intre nebunia schizo-dementiala si paranoia,

- Semiologie

- Semilogia cunoasterii :

- Atentie

- Atentie cu hiperactivitate,

- Mica, imprastiata, dispersata,

- Superficiala,

- Distrata, obosita,

- Afectiva, prostdispusa,

- Tulburata de emotie,

- Deformata de sentiment,

- Dislocata de pasiuni,

- Pervertita de interese ascunse,

- Stupida

Perceptia :

- Afectiva, involuntara, inconstienta,

- Iluzorie, deformanta,

- Falsificatorie, deliranta, interpretative,

- Intentionata, mincinoasa,

- Halucinanta,

- Memoria

- Afectiva, involuntara, iluzorie,

- Halucinanta, confabulatii,

- Amnezica,

 

Gandirea

- Dezorganizata,

- Deficit buegtarm

- Conflictuala,

- Necontrolata, dezechilibrata,

- Patetica

- Periculoasa, impulsive,

- Tragica,

- False prioritati,

Imaginatia

-- Florida, pseudologie fantastica ( sindromul Munchausen),

-- Bantuita

Afectivitatea

-- Patologia diacronica, cu stil pervaziv cu pattern de ego dizarmonic,

-- Psihotic,

-- Derealizat, depersonalizat,

-- Pasional, revendicativ,

-- Sensibil la persecutie

 

Activitatea

- Antisociala,

- Stricata,

- Turbulenta,

- Avarie,

- Urgenta,

- Resuscitata,

- Incurcatura,

- Proasta

                                                                           boala prezenta + personalitatea

                                            I + II                                premorbida

 starea prezenta = axa = ------------  =  V  =  ------------------------------------------- = regresiune

                                           III + IV                        corp + trauma psihica

 Sociologia, economia, politica, ca etiopatogenie (psihogeneza) a psihiatriei, a bolii mintale care

deformeaza rolul persoanei si creaza un statut nosologic,

- De la fapte la fictiuni,

- De la comercial la emotional,

- De la activitate la story si de la story la stire,

PREVENIREA O B E Z I T A T I I

Challenges and Hope at the CDC Conference on Obesity

Erika Gebel...InforThe Incretin Effect in Type 2 Diabetes The incretin hormone GLP-1 is one of the most active areas of research in type 2 diabetes. Watch this video

July 29, 2009 (Washington, DC) — The Centers for Disease Control and Prevention (CDC) has released a set of communitstrategies to prevent obesity in the United States.

"Obesity, and with it diabetes, are the only major health problems that are getting worse in this country," said Thomas Frieden, MD, director of the CDC. "This is the first time the CDC has provided a comprehensive approach to obesity prevention and control."

The CDC hosted its inaugural "Weight of the Nation" conference here to address the obesity epidemic. The 6:30 am exercise session was the first clue that this conference was serious about its goal of trimming down America. Experts from health insurance agencies, advocacy groups, university public health departments, and other groups with a wellness mission were on hand to share ideas and experiences, all with the goal of finding an answer to the obesity question.

"Childhood obesity has become an obsession of mine," said former president Bill Clinton, who gave the conference's keynote address. Mr. Clinton also received the CDC's 2009 Pioneering Innovation Award for his work with Alliance for a Healthier Generation, a joint initiative between the former president's foundation and the American Heart Association that supports innovations to reduce childhood obesity by 2015.

Soaring Costs

In his speech, Mr. Clinton announced newly released figures indicating that obesity may have cost the United States $147 billion in 2008 — a sharp increase over the estimated $78.5 billion cost in 1998. The study, published in the journal Health Affairs, showed that an obese (body mass index, >30 kg/m²) person spends $1429 more per year on healthcare than the roughly $3400 per year spent by a normal-weight (body mass index, 18.5 – 25 kg/m²) person with similar characteristics.

The bulk of the cost differential was attributed to prescription medication use, according to study author Eric Finkelstein, PhD, from RTI International, Research Triangle Park, North Carolina. Overweight people (body mass index, 25 – 30 kg/m²) were excluded from the analysis because the 1998 study indicated that healthcare for normal-weight and overweight people incur similar costs.

When asked about the cost of health reform, a frequent topic of discussion throughout the conference, Dr. Finkelstein said it was difficult to predict health costs down the road, but "we know the status quo is very costly."

Strategies for Reform

The CDC outlines the new program to curb these numbers in its current Morbidity and Mortality Weekly Report.

The report lists 24 strategies, each with a corresponding measurement that can be used to assess a strategy's implementation. The methods are all evidence-based, according to William Dietz, MD, PhD, the CDC's director of the Division of Nutrition, Physical Activity, and Obesity. He acknowledged, however, that this evidence is not perfect. "We can't wait for the best possible evidence," to combat obesity, Dr. Dietz said, but instead must use the best available evidence.

The strategies aim to promote the availability and affordability of healthy foods and beverages, support healthy food and beverage choices, encourage breastfeeding, push young people to exercise, and create safe environments for physical activity.

One possible strategy that Dr. Frieden and Dr. Dietz have advocated for is a soda tax. According to Dr. Frieden, research has shown that a big part of the obesity problem is sugar-sweetened beverages. "If you have a candy bar before dinner, you are likely to spoil your appetite," he says, but this is not true if you have a presupper soda. Congress has considered incorporating such a tax in health reform.

In a conference panel on health reform, Christine Ferguson, JD, director of the Strategies to Overcome and Prevent Obesity Alliance, recommended that policy makers ask themselves 3 basic questions when considering a policy change: What will be the definition of success, how will this success be achieved, and how will the results be used to refine research efforts. Overall, however, her wishes for reform were less exacting: "I believe that whatever they pass this year in health reform, as long as it puts money on the table, will be great," she said

ANUNT IMPORTANT

S-a schimbat emailul Profesorului : de la: aurelromila@gmail.com la: draurelromila@gmail.com Pentru a reface lista de Contacts va rugam trimiteti-ne un email pe noua adresa.

modafinila in ADHD

A randomized, double-blind and placebo-controlled trial of modafinil in children and adolescents with attention deficit and hyperactivity disorder
Psychiatry Research, 07/23/09

• Kahbazi M et al. – The results of this study indicate that modafinil significantly improved symptoms of ADHD, was well tolerated, and may open a new window in the treatment of children with ADHD.

Methods

• Patients were 46 outpatients, children (35 boys and 11 girls) between the ages of 6 and 15 who clearly met the DSM–IV–TR diagnostic criteria for ADHD.
• All study subjects were randomly assigned to receive treatment with modafinil in a film–coated tablet, 200–300 mg/day, depending on weight (200 mg/day for <30 kg and 300 mg/day for >30 kg) (group 1) or placebo (group 2) for a 6–week double–blind, randomized clinical trial.
• The principal outcome measure was the Teacher and Parent ADHD Rating Scale–IV.
• Patients were assessed by a psychiatrist at baseline, 14, 28 and 42 days after the medication started.

Results

• At 6 weeks, modafinil produced a significantly better outcome on the Parent and Teacher Rating Scale scores than placebo.
• Decreased appetite was observed more often in the modafinil group.

TIROIDA

http://www.medscape.com/viewarticle/704890?src=mp&spon=12&uac=94998SN

Olanzapina si risperidolul in schizofrenia acuta

Effectiveness of second-generation antipsychotics with acute-phase schizophrenia
Schizophrenia Research, 07/22/09

Hatta K et al. – Olanzapine and risperidone are superior to quetiapine and aripiprazole for the acute treatment of psychosis in hospitalized patients.

Methods

• performed a rater–blinded, randomized controlled trial of four SGAs in 15 psychiatric emergency sites.
• Eligible patients were 18–64 years old and met diagnostic criteria for schizophrenia, acute schizophrenia–like psychotic disorder, or schizoaffective disorder.
• A final total of 78 patients were randomly assigned by means of sealed envelopes to receive risperidone (3–12 mg/day; n = 20), olanzapine (10–20 mg/day; n = 17), quetiapine (300–750 mg/day; n = 20), or aripiprazole (12–30 mg/day; n = 21), with follow–up at 8 weeks.
• The primary outcome measure was all–cause treatment discontinuation.

Results

• Overall, 37% (29/78) of patients discontinued the study medication before 8 weeks: 25% for risperidone; 12% for olanzapine; 55% for quetiapine; and 52% for aripiprazole.
• Time to treatment discontinuation for any cause was significantly longer in the olanzapine group than in the quetiapine (p = 0.006) or aripiprazole (p = 0.008) groups, but not compared to the risperidone group (p = 0.32).
• Time to treatment discontinuation was significantly longer in the risperidone group than in the quetiapine group (p = 0.048), but not compared to the aripiprazole group (p = 0.062).
• However, the rate of p.r.n. intramuscular haloperidol use was significantly higher in the aripiprazole group than in other groups (p = 0.029)

Calatorii pentru luna iulie

Calatorii pentru luna iulie

Toate slideshows se deschid cu Power Point. Dati click pe adresele de la destinatiile preferate, apoi Download, alegeti Open.

In cazul in care ati `Save` (salvat)  slideshow ( .pps) pe pc/laptop-ul dvs.deschideti cu click dreapta pe slideshow si apoi alegeti SHOW.

 

1. Spania - Monumente Unesco

 

2. Suedia

 

3. Pompei

 

4. Palat din Istanbul

 

5. Munti si ape

 

6. Orasul subteran din Capadocia

 

7. Insulele Canare

 

8. Motel

 

9. Grecia

 

10. Chenonceau

 

11. Capri

 

12. Franta din avion

 

13. Biserica subterana

 

14. Calatorie in Cosmos

 

15. Germania

Popularizare a schizofreniei

p>http://www.ted.com/talks/lang/eng/jill_bolte_taylor_s_powerful_stroke_of_insight.html

Ziprasidona-clozapina

Ziprasidone vs clozapine in schizophrenia patients refractory to multiple antipsychotic treatments: The MOZART study
Schizophrenia Research, 07/21/09

Sacchetti E et al. – This trial indicates that both ziprasidone and clozapine, having comparable efficacy coupled with satisfactory general safety and tolerability, may be regarded as valuable options for the short–term treatment of difficult–to–treat schizophrenia patients with a history of multiple resistance and/or intolerance to antipsychotics. The more favorable metabolic profile of ziprasidone may represent an added value that could guide clinicians, at least in the presence of patients at high risk for metabolic disorders.

Methods

• 18–week, randomized, flexible–dose, double–blind, double–dummy trial evaluated ziprasidone as an alternative to clozapine in treatment–refractory schizophrenia patients.
• Patients had a DSM–IV diagnosis of schizophrenia, a history of resistance and/or intolerance to at least three acute cycles with different antipsychotics given at therapeutic doses, PANSS score ≥ 80, and CGI–S score ≥ 4.
• Patients were randomized to ziprasidone (80–160 mg/day, n = 73) or clozapine (250–600 mg/day, n = 74).

Results

• On the primary ITT–LOCF analysis, baseline–to–endpoint decreases in PANSS total scores were similar in the ziprasidone ( -25.0 ± 22.0, 95% CI -30.2 to -19.8) and clozapine (-24.5 ± 22.5, 95% CI -29.7 to -19.2) groups.
• A progressive and significant reduction from baseline in PANSS total score was observed from day 11 in both study arms.
• There were also significant improvements on PANSS subscales, CGI–S, CG–I, CDSS, and GAF, without between–drug differences.
• The two treatment groups had similar rates of early discontinuations due to AEs.
• Ziprasidone but not clozapine showed a significant reduction of SAS and AIMS scores.
• When compared with clozapine, ziprasidone also had a more favorable metabolic profile, with significant endpoint differences in weight, fasting glucose, total cholesterol, LDL cholesterol, and triglycerides

Manastiri Romanesti

Va invitam sa faceti un pelerinaj spiritual

la frumoasele si unicele Manastiri Romanesti,

Click : http://www.box.net/shared/92g3t9ikkj

 

ARIPRIPRAZOL in PSIHOZELE AFECTIVE

Aripiprazole in major depression and mania: meta-analyses of randomized placebo-controlled trials
General Hospital Psychiatry, 07/20/09

• This study found evidence suggesting that aripiprazole is effective in both depressive and manic patients, but has relevant side effects. Further research is needed to identify its benefits for comorbid patients and its long–term effect.

Methods

• A search was performed in Medline/PubMed using “aripiprazole” AND “depressive disorder” and “aripiprazole” AND “bipolar disorder” as keywords, and “randomized controlled trial” as limit.
• The last search was performed by April 30, 2009.
• References in the selected articles were revised to identify other studies.
• We selected four placebo–controlled clinical trials on aripiprazole's effect on major depression, and three on aripiprazole's effect on bipolar disorder.
• Studies performed in patients with comorbidity or devoted to measuring the effect of aripiprazole for maintenance therapy were excluded.
• We extracted, in duplicate, data on number of patients, withdrawals, changes in Montgomery–Asberg Depression Rating Scale and Young Mania Rating Scale (YMRS), response and remission rates, and side effects.

Results

• Aripripazole is effective in increasing response rates in depressive patients (response rate in the aripiprazole group minus response rate in the placebo group: 7.7%, 95% CI: 1.5–14.2) and manic patients (difference in response rates: 15.7%, 95% CI: 9.7–21.8).
• It also improves by 3 points the scores in YMRS.
• Evidence of improving remission rates is unavailable.
• Some side effects were more frequent in patients taking aripiprazole; this was the case of akathisia, especially in depressive trials (rate difference: 20.3%, 95% CI: 16.9–23.7), and nausea in manic patients (rate difference: 10.5%, 95% CI: 7.4–13.5). Insomnia and restlessness were also more frequent in depressive patients taking aripiprazole

CLOZAPINA nu scurteaza viata

Restrictions on Clozapine Should Be Reassessed: Report

NEW YORK (Reuters Health) Jul 13 - Restrictions on the use of the second-generation antipsychotic drug clozapine, instituted during the 1990s due to safety concerns, may have caused "thousands" of premature deaths worldwide in patients who were treated with other, potentially more harmful, antipsychotic drugs, Finnish investigators reported online today in The Lancet.

In a population-based study of schizophrenics, Dr. Jari Tiihonen of University of Kuopio and colleagues found that clozapine users had a lower mortality than users of other antipsychotic drugs.

"Our results raise the issue of whether clozapine should be used as a first-line treatment, because it seems to be the safest antipsychotic in terms of mortality and it is also the most effective," the investigators say.

"The introduction of second-generation antipsychotic drugs during the 1990s is widely believed to have adversely affected mortality of patients with schizophrenia," the investigators explain, "especially because of the raised risk of death from cardiovascular disease."

To establish the long-term contribution of antipsychotic drugs to mortality in schizophrenia patients, Dr. Tiihonen's team used national registers in Finland to compare death rates between 1996 and 2006 in 66,881 patients with schizophrenia with the rates in the general Finnish population. They focused on some of the most frequently used antipsychotic drugs including risperidone, clozapine, quetiapine, haloperidol and olanzapine, which were compared with perphenazine use.

Compared with current use of the first-generation antipsychotic perphenazine, the use of quetiapine, haloperidol, and risperidone was associated with an increase in mortality (adjusted hazard ratio 1.41, 1.37, and 1.34, respectively), the authors report.

On the other hand, the use of clozapine was associated with a 26% lower risk of death (adjusted HR, 0.74).

The analysis also showed that cumulative exposure to any antipsychotic treatment over 7 to 11 years was associated with about 20% lower mortality compared with no drug treatment. "In patients with one or more filled prescription for an antipsychotic drug, an inverse relation between mortality and duration of cumulative use was noted," they report.

In addition, the researchers found that clozapine and olanzapine were associated with "a slightly lower total mortality and deaths due to ischemic heart disease than were other antipsychotic drugs at the 7-11 year interval of cumulative exposure."

"Restrictions on the use of clozapine should be reassessed," Dr. Tiihonen and colleagues conclude.

In an editorial, Dr. Lydia A. Chwastiak and Dr. Cenk Tek from Yale School of Medicine, New Haven, Connecticut, point out that "clozapine is the only second-generation drug shown to have an increased effectiveness in treatment-resistant schizophrenia."

Based on the current study, they add, "the risk to benefit ratio of clozapine seems somewhat more favorable than of other second-generation drugs."

Lancet 2009

Durerea e mai mare in depresii

Patients With Depression Frequently Suffer From Medically Unexplained Pain
ScienceDaily, 07/16/09

• Pain symptoms that cannot be attributed, or at least not fully attributed, to an organic origin are more frequently and more severely experienced by patients with depression than by those withou

Risperidolul in schizofrenie

Clinical and resource-use outcomes of risperidone long-acting injection in recent and long-term diagnosed schizophrenia patients: results from a multinational electronic registry
Current Medical Research and Opinion, 07/16/09

• Olivares JM et al. - Treatment with RLAI is associated with improved outcomes in recently diagnosed and chronic patients. However, the magnitude of improvement was higher in recently diagnosed patients.

Methods

• The electronic Schizophrenia Treatment Adherence Registry (e-STAR) is an observational study of patients with schizophrenia who start treatment with RLAI.
• Data were recorded at baseline, retrospectively for the 12 months prior to baseline, and prospectively every 3 months for 24 months.
• Data on patients with a defined length of diagnosis were pooled from eight countries.
• Clinical Global Impression of Illness Severity (CGI-S), Global Assessment of Functioning (GAF) scores, and hospitalization data were key outcomes.

Results

• The magnitude of improvement in CGI-S scores was greater in the recent versus long-term diagnosis group.
• There were parallel improvements in GAF scores.
• The decline in the proportion of patients hospitalized from the retrospective to the prospective period was greater in the recent versus long-term diagnosis group .
• This was also true for the number of hospital and length of stay at 12 months.
• Common adverse events in both groups included psychiatric, gastrointestinal, musculoskeletal and reproductive system and breast disorders.

Lucrari celebre in schizofrenie

The CATIE and CUtLASS Studies in Schizophrenia: Results and Implications for Clinicians.
CNS Drugs, 07/16/09

• Naber D et al. - CATIE and CUtLASS suggest that SGAs do not live up to all the previous expectations. However, even if most of these advantages are debatable, the lower risk of tardive dyskinesia and the better subjective effects should be strong enough reasons to favour these drugs.

Methods

• CATIE (Clinical Antipsychotic Trials of Intervention Effectiveness)
• CUtLASS (Cost Utility of the Latest Antipsychotic drugs in Schizophrenia Study).
• 1493 patients participated in CATIE, an 18-month, double-blind trial comparing the SGAs olanzapine, quetiapine, risperidone and ziprasidone with the FGA perphenazine.
• If efficacy or tolerability was insufficient, patients were re-randomized to a medication other than the one they previously received.
• In CUtLASS, a 12-month open-label trial, 277 patients were randomized to receive an FGA or a SGA.

Results

• Improvement of psychopathology and of quality of life was only moderate.
• Overall, 74% of patients discontinued study medication before 18 months, and the median time to discontinuation was 4.6 months. from olanzapine (time to discontinuation 9.2 months), the other SGAs did not differ from each other or from perphenazine.

I X E L

Milnacipran versus other antidepressive agents for depression
Cochrane Reviews, 07/14/09

• Nakagawa A et al. - Currently, there is inadequate evidence to conclude whether milnacipran is superior, inferior or the same as other antidepressive agents in terms of efficacy, acceptability and tolerability in the acute phase treatment of major depression. However, there is some evidence in favour of milnacipran over TCAs in terms of dropouts due to adverse events (acceptability) and the rates of experiencing adverse events (tolerability). Information about other clinically meaningful outcomes such as cost-effectiveness and social functioning, including the ability to return to work, is lacking. Further study is needed to answer whether milnacipran would be the better choice of antidepressant for acute major depression.

Methods

• Randomised controlled trials comparing milnacipran with any other active antidepressive agents (including non-conventional agents such as herbal products like hypericum) as monotherapy in the acute phase of major depression were selected.
• Two reviewers independently checked eligibility, assessed methodological quality and extracted data from the eligible trials using a standardised data extraction form.
• The number of participants who responded to treatment or those who achieved remission were calculated on an intention-to-treat basis. Random-effects meta-analyses were conducted, combining data from the included trials.

Results

• A total of 16 randomised controlled trials (n=2277) were included in the meta-analysis.
• Despite the size of this sample, the pooled 95% confidence intervals were rather wide and there were no statistically significant differences in efficacy, acceptability and tolerability when comparing milnacipran with other antidepressive agents.
• However, compared with TCAs, patients taking milnacipran were associated with fewer dropouts due to adverse events (OR 0.55; 95%CI 0.35 to 0.85).
• There was also some weak evidence to suggest that patients taking milnacipran experienced fewer adverse events of sleepiness/ drowsiness, dry mouth or constipation compared with TCAs.

Spre Hristos prin adancul nostru - Parintele Staniloae

 

                         Spre Hristos, prin adancul nostru

 

 

 Daca in teologia negativa facem abstractie de lume numai prin ratiune, si 
nici prin aceasta in mod total, caci, negand lui Dumnezeu un atribut, ne 
gandim la ce negam, in rugaciunea mintala prin care ne intoarcem de la toate 
si ne scufundam in noi insine, facem o abstractie existentiala prin tot ce 
suntem si o abstractie totala si de durata. 

In rugaciunea facuta de minte in inima nu mai negam lumea gandind-o in 
acelasi timp, ci pur si simplu uitam total de lume cu toata fiinta noastra. 
Am ramas numai noi, si anume nu noi cei de la suprafata, cu insusirile si 
proprietatile ce pot fi privite sau gandite in concepte definite, ci eul 
nostru mai adanc, nedefinit, neingustat de gandurile la lucruri care nu 
poate fi privit si definit prin nici un concept, ramanand numai cu simpla 
constiinta a prezentei lui, a realitatii noastre indefinite. 

Inima in care se aduna mintea nu e atat inima de carne, cat sediul central 
al mintii, centrul omului, duhul lui, subiectul lui, omul total din launtru, 
nu numai cel intelectual sau sentimental. Sunt camarile cele mai din launtru 
ale omului, "unde nu mai sunt vanturi ale gandurilor rele", incaperea din 
launtru a catapetesmei, unde se afla salasluit de la Botez Domnul Iisus 
Hristos. 

Acolo ne straduim sa ne ducem cugetarea prin rugaciune, si locul acela nu 
are o delimitare, ci deschide perspective indefinite; de aceea trebuie sa ne 
silim sa patrundem mereu tot mai adanc, tot mai inauntru. Iar aceasta o face 
cugetarea noastra parasind toate imaginile sensibile, toate conceptele 
definite, toate inchipuirile. 

"In rugaciune, zice Sfantul Grigorie Palama, mintea leapada treptat 
relatiile cu cele ce exista: intai pe cele care o leaga de cele de ocara, de 
cele rele si stricacioase, apoi pe cele ce sunt la mijloc (creatia in 
genere, care e la mijloc intre minte si Dumnezeu, n. tr.), fiind un sfat al 
Parintilor sa nu primim cunostinta pe care o face dusmanul sa apara in 
vremea rugaciunii, ca sa nu fim jefuiti de ceea ce e mai inalt. Deci 
lepadand mintea treptat aceste relatii, ca si cele cu lucrurile mai inalte 
decat acestea, iese intreaga din toate cele ce sunt, in vremea rugaciunii 
curate. Aceasta iesire este cu mult mai inalta decat teologia prin negatie". 

Toti Sfintii Parinti spun ca depasirea tuturor lucrurilor sensibile si 
inteligibile este o conditie sine qua non pentru apropierea mintii de 
Dumnezeu cel infinit. De pilda, intr-o scolie la Sfantul Maxim 
Marturisitorul se zice: "Cele sensibile si cele inteligibile sunt la mijloc 
intre Dumnezeu si oameni. Ridicandu-se deasupra lor, mintea se apropie de 
Dumnezeu nerobita de cele sensibile in activitate si neretinuta de cele 
inteligibile in contemplatie". Dar aceasta depasire se realizeaza cu mult 
mai deplin in rugaciune decat in teologia negativa. Se stie ca mintea nu 
poate sta nici o clipa fara o preocupare, deci fara un continut. 

Problema grea este cum se poate sa aiba in acelasi timp un continut, si 
totusi sa paraseasca tot ce e definit si o defineste, tot ce e intiparire a 
lumii sensibile si inteligibile? Teologia negativa neaga acest continut 
inchipuindu-l si gandindu-l totusi, ca fumatorul care e nemultumit de tutun, 
dar in aceeasi vreme il fumeaza. 

Rugaciunea singura reuseste sa faca acest lucru deplin prin faptul ca 
inlatura din minte orice continut definit, dar ii da preocuparea de infinit, 
de Dumnezeu, adica o umple in mod pozitiv si experimental cu apofaticul. 

De ce este necesar ca ratiunea sa paraseasca toate continuturile definite, 
pentru ca sa poata patrunde in camarile inimii? Si cum patrunderea in aceste 
camari e tot una cu apropierea de Dumnezeu? 

Sfintii Parinti fac o distinctie intre minte si ratiune. Ratiunea este 
facultatea care cugeta lucrurile cu-prinzandu-le in concepte definite, 
numite si ele ratiuni, pentru faptul ca pot fi obiecte ale ratiunii. Mintea 
este facultatea care cugeta continuturi fara sa le delimiteze in concepte. 
Ratiunea emana din minte, asa cum Se naste pururea Logosul divin din Tatal, 
care e Mintea prima. 

Deci precum mintea divina e principiul tuturor, asa si mintea din om e 
principiul ultim al tuturor celor din el, deci si al ratiunii. Ea e de aceea 
baza subiectului uman, care e dincolo de toate continuturile delimitate, 
dincolo si de ratiunea care le prinde in concepte. E baza indefinita a 
subiectului care se foloseste si de ratiune. Pe ea n-o poate sesiza 
ratiunea, prin nici un concept, fiind dincolo de ratiune si de orice 
concept. 

 Trebuie sa parasim toate conceptele si sa ne ridicam mai presus de ratiunea 
care formeaza concepte, pentru a sesiza baza indefinibila a subiectului 
nostru. Numai atunci mintea se cugeta pe ea insasi, ia act de ea insasi. 
Lucrurile si conceptele sunt o catapeteasma care ne inchide vederea nu numai 
spre Dumnezeu, ci si spre baza subiectului nostru. 

Numai mintea se poate cugeta pe ea insasi, dar trebuie sa inlature lucrurile 
si conceptele, care prin cugetarea ei determinativa (rationala) s-au plasat 
intre ea si cugetarea ei la sine. Daca mintea se vede pe ea insasi ca intr-o 
oglinda (pentru a nu se dubla), imaginile si conceptele astupa aceasta 
oglinda printr-un zid care trebuie strabatut cu multa osteneala pentru a 
patrunde in inima, sau in fiinta proprie. 

Sfantul Maxim Marturisitorul numeste si el mintea subiect iar actelor ce 
pornesc din ea le zice accidente. Iar Lossky zice: "Fiind partea cea mai 
personala a omului, principiul constitutiv al ei si al libertatii, mintea in 
natura umana corespunde cel mai mult persoanei. Se poate zice ca ea este 
sediul persoanei, al ipostasului uman, care contine in sine ansamblul 
naturii: duh, suflet si corp". 

Atat din caracterul mintii umane, de chip al Mintii divine, cat si din 
definitia obiectelor ca realitati definite cugetate de ea, rezulta ca si 
Dumnezeu este subiect si anume subiect in intelesul cel mai inalt al 
cuvantului. Caci constatand noi ca lucrurile, desi ne sunt obiecte, nu ne 
sunt intru totul - in sensul ca nici nu le cunoastem pe toate si deplin, 
nici nu le cream prin cunoasterea noastra, iar prin ele nu pot exista, o 
data ce nici nu exista pentru ele - deducem ca trebuie sa existe un Subiect 
suprem de care depind lucrurile in mod absolut, cunoscandu-le deplin si 
crean-du-le, nefiind prin nimic sustrase de sub puterea lui. 

Acest subiect, care are toate atributele lui Dumnezeu, este singurul care 
exista in mod absolut prin sine si pentru sine, este singura baza 
(substanta), in sensul deplin al cuvantului, toate cele create fiind 
fenomene si accidente in raport cu El. 

Deci Dumnezeu, fiind subiect, este necesar ca pentru a ne inalta la 
intelegerea Lui sa parasim toate obiectele si, dand de subiectul nostru, sa 
ne apropiem intrucatva de intelegerea Lui. Iar obiecte sunt nu numai 
lucrurile externe, ci si conceptele cugetarii. Tot ce poate fi definit in 
cadrul cugetarii are un caracter de obiect, dat fiind ca nici un subiect 
(fie al nostru, fie al semenilor) nu poate fi cuprins intr-un concept 
definit. 

Dumnezeu nu este dupa asemanarea lucrurilor, a conceptelor, a ceea ce poate 
fi continut al cugetarii, al obiectelor in general, care nu stau de sine si 
pentru sine. Caci acestea sunt, prin firea lor, inferioare cugetarii, 
subordonate ei si subiectului care le cugeta, iar Dumnezeu nu poate fi 
subordonat nici unei puteri sau lucrari din cate exista, intrucat subiectul 
nostru cugetator este suveranul cel mai inalt pe care il intalnim pe lume, 
ridicandu-se peste toata oranduirea obiectelor si sustragandu-se oricarei 
puteri de a fi prins, el este singura entitate care are oarecare asemanare 
cu Dumnezeu.

donat nici unei puteri sau lucrari din cate exista, intrucat subiectul 
nostru cugetator este suveranul cel mai inalt pe care il intalnim pe lume, 
ridicandu-se peste toata oranduirea obiectelor si sustragandu-se oricarei 
puteri de a fi prins, el este singura entitate care are oarecare asemanare 
cu Dumnezeu. 

Ca sa ne ridicam, deci, intrucatva spre intelegerea lui Dumnezeu, trebuie sa 
ajungem sa intelegem subiectul cugetator din lumea creata. Propriu-zis nu 
poate fi vorba de o intelegere in sensul obisnuit de "cuprindere" caci numai 
obiectele pot fi cuprinse. Ceea ce se petrece e mai degraba o intalnire cu 
el, ramanand necaptat, suveran, liber si indefinibil, in fata noastra. 
Aceasta, cand e vorba de subiectul semenului. 

Dar ceva, in oarecare masura analog, se intampla si cand e vorba de 
subiectul propriu: subiectul nostru se descopera si se traieste pe el 
insusi, se intalneste cu el insusi ochi in ochi, ca intr-o oglinda, da de el 
insusi. Dar cand da de el insusi, uita de toate, mai bine-zis ca sa dea de 
el insusi trebuie sa uite de toate. Lucrurile externe si continuturile 
cugetarii, cu un cuvant obiectele, opresc subiectul de a se intoarce spre el 
insusi, atragandu-l spre altceva decat spre sine. Numai cu mari eforturi, 
dupa lungi exercitii, ajunge subiectul capabil sa se desfaca pentru mai 
multe clipe in sir de robia continuturilor care il retin departe de casa, il 
ingusteaza dupa limitele lor. 

Iar aceasta intoarcere a subiectului asupra lui insusi este o cale care duce 
mai aproape de Dumnezeu decat teologia afirmativa sau negativa, care sunt 
cai ale ratiunii ce se foloseste in mod pozitiv sau negativ de lucrurile si 
de conceptele definite. in aceasta intoarcere a subiectului cugetator asupra 
lui insusi, avem pe de o parte o inlaturare mai deplina a lucrurilor si a 
continuturilor cugetabile, iar pe de alta parte, intalnirea subiectului cu 
sine descopera un dat pozitiv de o valoare neasemanat mai mare decat toate 
obiectele inlaturate, constituind punctul in care actul rational al negatiei 
tuturor isi schimba structura, devenind o simtire sau o experienta pozitiva 
a adancii realitati a subiectului propriu. 

Dar realitatea aceasta nu ni se dezvaluie singura, ci ne reveleaza, intr-un 
mod mai intens si mai vadit decat lumea obiectelor, insasi realitatea 
divina. Caci adancimea indefinita si suveranitatea subiectului nu se lasa 
captate in concepte, ci, intr-un mod mai adecvat decat obiectele, fac 
transparent pe Dumnezeu. 

Indefinitul subiectului, care totusi simtim ca nu are atributele 
infinitului, caci sunt atatea realitati care nu atarna de el, ne face sa 
adulmecam infinitatea divina. El nu poate avea baza decat in infinitatea 
divina, nu in lumea obiectelor. Iar aceasta baza i-o simtim oarecum, cum 
simtim sufletul ca baza a trupului. Suveranitatea subiectului, despre care 
simtim ca nu e totusi o atotputernicie, ne face sa ne dam seama de prezenta 
unei su-veranitati absolute. Peste tot uimirea ce ne-o provoaca taina 
subiectului devine usor o uimire fata de taina cu mult mai mare a 
Subiectului absolut.

Sfintii Parinti afirma ca mintea, cand ajunge sa se pri. veasca pe ea 
insasi, devine transparenta, privind prin ea pe Dumnezeu. Acesta "Se arata 
in mintea curata ca intr-o oglinda, ramanand, dupa ceea ce este in Sine, 
nevazut". 

Intr-un loc din scrierile lui Evagrie, insusit de multi Parinti ai 
Bisericii, se spune: "Cand mintea, dezbracandu-se de omul cel vechi, imbraca 
pe cel din har, vede in vremea rugaciunii starea ei asemanatoare safirului 
sau culorii ceresti. Starea aceasta Scriptura o numeste loc al lui Dumnezeu, 
vazut de batranii lui Israel pe muntele Sinai". 

Dar mai relevant pentru transparenta aceasta a mintii, care face vizibil pe 
Dumnezeu, este acest text din Diadoh al Foticeii: "Nu incape indoiala ca 
mintea, cand incepe sa lucreze in ea staruitor lumina dumnezeiasca, devine 
cu totul transparenta, incat vede in chip abundent lumina din sine, iar 
aceasta se intampla cand puterea sufletului domina patimile". 

Tot asa spune si Sfantul Grigorie al Nyssei, comentand Fericirea a sasea. 
Dupa el, inima curatita vede pe Dumnezeu nu ca pe o persoana opusa, ci il 
vede oglindit in ea insasi. Inima sau "omul din launtru" reflecta prin firea 
ei pe Dumnezeu. Dar pacatul, acoperind-o, a acoperit si pe Cel oglindit in 
ea. indata ce o curatim, o vedem ca chip in care se oglindeste modelul. Cel 
ce se curata, vazandu-se pe sine, vede in sine si pe Dumnezeu, cum vad unii 
soarele in oglinda, fara sa se intoarca spre El pentru a-L vedea in 
ipostasul Lui. 

Dar de ce natura este aceasta transparenta, in baza careia mintea, 
contemplandu-se pe sine, contempla totodata pe Dumnezeu? Mai bine zis, prin 
ce este mintea capabila sa fie transparenta si ce "forma" are aceasta 
cunoastere a lui Dumnezeu prin mijlocirea ei si cum isi da seama ca nu se 
vede numai pe ea, ci si pe Dumnezeu? Caci mintea adunata in intimitatea sa, 
in inima, da acolo de Dumnezeu. 

Pentru ca intimitatea sau inima noastra, atunci cand e gasita, nu e gasita 
goala, ci in cuprinsurile ei indefinite se reflecta prezenta lui flristos. 
Acolo e Hristos, Care a intrat ca inaintemergator la Botez, acolo e 
imparatia cerurilor aflatoare in launtrul nostru, acolo e casa lui Hristos, 
unde nu patrunde nimic din lucrurile lumii, si cine strabate tot mai in 
launtrul inimii se apropie de Dumnezeu tot mai mult. Patrunzand mintea in 
inima sa, prin lepadarea tuturor gandurilor, da de Hristos, Cel ce locuieste 
in ea. Aceasta intalnire cu Dumnezeu, prin mintea noastra golita de toate, 
credem ca e experiata in felul urmator: Intorcandu-ne asupra noastra ca 
subiect cugetator, dupa inlaturarea oricarui continut care prin firea lui 
are contururi limitate, experiem o anumita dezmarginire si ceva ce nu poate 
fi captat, o deschidere de abis, in fata careia ne cuprinde ameteala, sau 
ramanem inmarmuriti. Aceasta ameteala sau inmarmurire in fata abisului 
inseamna pe de o parte o paralizare a puterilor mintii, incat nu se mai pot 
misca intr-o directie progresiva. Abisul din fata ei e un mare intuneric. 

Dar, pe de alta parte, ea isi da seama ca acest abis nu e in intregime nici 
o regiune a fiintei noastre, nici un gol in sens de absenta a oricarei 
realitati, deci ca nu e un intuneric propriu-zis, ci ca el reprezinta, in 
continuitate sau in atingere cu indefinitul subiectului nostru, adancurile 
infinite, dar, pentru noi, inca neluminate ale Dumnezeirii. 

Sfantul Maxim Marturisitorul zice intelepciunii lui Dumnezeu "abis", iar 
mintii curate, "locul abisului", care ca atare poate fi numita si ea abis. 
Ea se numeste abis prin faptul ca e facuta astfel, ca una ce e capabila sa 
primeasca abisul, iar intelepciunea e abis dupa fire. 

Aceasta inseamna ca mintea devine marginita cand se strange dupa obiecte si 
concepte finite si se dezmargineste cand, parasind pe acelea, primeste pe 
Cel "fara forma", Care nu-i da nici o forma. Deci, cand simt dezmarginirea 
mintii, simt totodata ca in ea este si Dumnezeirea. Aceasta arunca o lumina 
si asupra felului in care vom deveni in veacul viitor dumnezei, 
dez-marginiti dupa har. 

Intrucat momentul acesta este o inmarmurire a mintii, el reprezinta un 
apofatism total, parasirea nu numai a tuturor continuturilor mintii, ci 
chiar si a lucrarii ei. Dupa acest moment de oprire a mintii, unii primesc 
ca un dar de sus vederea luminii dumnezeiesti. Despre aceasta vom vorbi 
intr-un capitol viitor. 

Dar inmarmurirea aceasta nu e o inertie asemenea celei fizice, sau o 
adormire a spiritului. Ci chiar in ea e implicata o constiinta: simtirea 
care e totodata intelegere mai presus de intelegere a adancului nemarginit 
si de necaptat al lui Dumnezeu, Care nu e obiect limitat, ci realitate 
nemarginita si suverana. in dezmarginirea noastra simtim presiunea unei 
prezente care ne patrunde si ne sustine ca fundament al existentei noastre 
indefinite. De atata ne dam seama, de mai mult nu. 

Pe de o parte, ne dam seama ca realitatea aceasta nemarginita si absolut 
suverana e altceva decat realitatea subiectului nostru, caci pe aceasta o 
experiem numai indefinita si relativ suverana, nu infinita si absolut 
suverana. Dar, pe de alta parte, nu le putem separa in experienta noastra 
spirituala, nu putem distinge pana unde se afla una sau cealalta. E 
experienta unei uniri si interpenetrari intre Dumnezeu si sinea noastra, 
desi nu e inca unirea luminoasa de pe treptele urmatoare. 

Trebuie sa accentuam, cu aceeasi tarie, ambele aspecte ale experientei pe 
care o face mintea cand e adunata in inima. Daca l-am accepta numai pe 
primul, am desfiinta legatura nemijlocita a inimii cu Dumnezeu, prezenta lui 
Iisus in inima si, implicit, cunoasterea tainica a lui Dumnezeu. Daca am 
accentua exclusiv aspectul de "unire neseparata si indistincta", am aluneca 
in neoplatonism si hegelianism, care vad lumea intr-o continuitate de 
substanta cu absolutul si considera ca adunarea mintii din imprastiere, 
simplificarea ei, inseamna regasirea absolutului, care e una cu substanta sa 
intima; ca, asadar, absolutul nu e deosebit de lume prin substanta, ci numai 
prin faptul ca este Unul, iar lumea e forma multipla a Lui. 

In realitate, subiectul intor-candu-se spre sine nu da numai de sine, iar 
experienta aceasta exclude atat distantarea de Dumnezeu, cat si 
identificarea cu El. Tocmai cand, dezbracandu-ne de toate hainele lumii 
create, ne-am astepta sa privim subiectul nostru dezvelit si sa incercam 
sentimentul celei mai depline suveranitati, ne pomenim inaintea unei alte 
puteri, a carei stapanire asupra noastra se vadeste infinit mai impunatoare 
si mai coplesitoare decat stapanirea lumii. 

Si totusi, trebuie sa facem un mare efort pentru a ajunge sub raza 
stapanirii ei in mod constient si pentru a ramane acolo. Pe cand sub sabia 
lumii cadem prin inertie, robi ai lui Dumnezeu devenim si ramanem prin cel 
mai mare efort. Caci prin aceasta devenim totodata cu adevarat liberi: 
robiti unei Persoane iubitoare supreme, in cea mai deplina libertate. 

Poate ca daca acest abis, pe care il experiaza mintea noastra intorcandu-se 
spre sine, ar fi un intuneric total, ca la Hegel, de care nu putem spune 
nimic, ar mai ramane posibilitatea unui echivoc panteist, a unei 
identificari cu subiectul nostru pierdut in el. Dar am spus ca acest abis ne 
lasa sa-1 experiem ca pe o suveranitate absoluta. Iar in aceasta se arata 
tocmai caracterul lui de subiect, si aceasta este ceea ce-l distinge de 
subiectul nostru. 

Ajungand in intimitatea pura a noastra, experiem prezenta infinita dar 
personala a lui Dumnezeu, ascunsa sub valul celui mai deplin intuneric, asa 
cum adeseori simtim ca in preajma noastra este o persoana - pentru ca ii 
simtim si noi influenta -, dar nu o putem vedea descoperit. 

Faptul acesta il putem face vadit si din imprejurarile care il fac posibil. 

Am vazut, dintr-un citat anterior, autotransparenta ce si-o castiga mintea 
in vremea rugaciunii. Peste tot rugaciunea este aceea care face posibila 
intoarcerea mintii de la toate lucrurile, de la toate ideile. Dar aceasta nu 
este numai un act de autocontemplare a mintii, ci este un extaz al 
subiectului cugetator, un act prin care acesta se trans-cende, se intinde 
dincolo de sine, spre Subiectul suprem si infinit. in rugaciune subiectul 
nostru are constiinta ca nu e singur, ci ca se afla in fata lui Dumnezeu. 
S-ar parea ca rugaciunea nu e si o preocupare a subiectului de sine insusi, 
ci numai de Dumnezeu, si deci apropierea de Dumnezeu in vremea rugaciunii nu 
se face prin transparenta subiectului propriu-zis. 

Dar rugaciunea mintala, cautand la inceput, cu numele lui lisus, locul 
inimii, sau centrul pur al subiectului, ne arata ca mintea, desi e 
preocupata in mod precumpanitor de Dumnezeu, pe Dumnezeu il cauta prin 
intimitatea subiectului propriu. 

Rugaciunea deci cauta in inima sau prin inima pe lisus si cu cat patrunde si 
se statorniceste in inima mai deplin, cu atat e mai dominata de certitudinea 
ca a dat de lisus, ca se afla in fata Lui. Prin rugaciunea mintala, 
adancurile uluitoare care transpar prin minte dupa inlaturarea tuturor 
continuturilor din ea si dupa intoarcerea ei asupra ei insesi, se reveleaza 
ca adancimi ale Subiectului suprem deosebit de noi, in fata caruia ne 
smerim. 

Smerenia rugaciunii creste din constiinta simultana a subiectului nostru si 
a Subiectului suprem, deosebite unul de altul, dar in legatura si reciproca 
penetrare. in rugaciune, adulmecam in preajma noastra si in noi cu 
certitudine absoluta prezenta Subiectului suprem coplesitor. 

Experienta aceasta e cu atat mai veridica, mai plina de certitudine, cu cat 
simtim ca prezenta realitatii care ne invaluie este o infinitate, fata de 
care nu suntem decat o farama, si o suveranitate, de care atarnam cu totul. 
Aceasta infinitate si suveranitate absoluta ne copleseste, incat inima se 
simte cuprinsa, sau umpluta cu totul de ea, realizandu-se o unire 
desavarsita, inima "inghitand pe Domnul si Domnul inima, cele doua devenind 
una". 

Numai in rugaciune, si anume in rugaciunea mintala prin care contemplam 
subiectul nostru pur, experiem prezenta lui Dumnezeu ca subiect si nu-L 
cugetam, in mod inadecvat, ca obiect. Dumnezeu nemaifiindu-ne in aceasta 
rugaciune obiect, ci subiect, care ne revendica si ne cere o supunere 
libera, ne face sa simtim marimea Lui, pastrand in functie de majestatea Lui 
constiinta nimicniciei noastre, care dureaza totusi si care ne indeamna sa-L 
adoram si mai mult. 

Dumnezeu ne este astfel Subiectul care sta pe primul plan al vederii 
noastre, subiectul nostru stand in umbra Lui. Suntem oarecum primiti in 
sfera Lui, sau El patrunde in cuprinsul subiectul nostru, umplandu-l si 
coplesindu-l asa de mult, incat uitam de noi, incat experiem in launtrul 
nostru caracterul lui de Subiect prim si forta de Subiect suprem, fara sa se 
confunde cu noi, caci in acelasi timp sau in alternare imediata simtim si 
micimea si subordonarea noastra ce dureaza prin El. in cuvinte soptite sau 
neformulate, ne auzim repetand in esenta gandul de uimire si de rugaciune: 
"Doamne, cat de mare esti, si cat de mic si de nevrednic sunt; ai mila de 
mine!". 

Tinandu-ne cu deosebire de Marcu Ascetul, am considerat in cele anterioare 
ca inima sau intimitatea noastra are de la inceput pe Iisus in ea, sau 
intr-o continuitate cu ea (se intelege nu de substanta, ci de prezenta). 

Ajunge sa coboram in inima, ca sa contemplam in ea sau in legatura cu ea si 
abisul infinit al prezentei dumnezeiesti a lui Iisus. Dar metodele 
rugaciunii inimii dau impresia ca la inceput inima n-ar avea pe Iisus, ci 
trebuie sa-L ducem noi acolo prin rugaciune. 

Dar privind mai atent, vedem ca in aceste metode e vorba propriu-zis de 
numele lui Iisus. Cu acesta trebuie sa ciocnim staruitor la usa inimii ca sa 
se deschida si pe acesta sa-1 facem sa se auda in inima, repetandu-l in 
cuprinsul ei necontenit. 

Hristos aflat in inima ne deschide pentru ca il chemam pe nume, pentru ca ii 
aratam nevoia noastra de El. Dar nevoia aceasta de El e trezita in noi de 
oarecare simtire a dulcetii Lui in apropierea noastra. El ne face sa-L 
chemam, numele lui Iisus e gandul la Iisus. Iar gandul unei persoane la alta 
e marturia unei legaturi tainice si mijlocul de intensificare a acestei 
legaturi. Cand simt necesitatea sa ma gandesc la cineva, de obicei acea 
persoana e cea care provoaca in mine, printr-o inraurire de la distanta, 
acest gand, precum gandindu-ma la ea in mod voluntar, ii trimit o unda de la 
mine. 

Explicatia acestei aparente contraziceri aratate inainte ne-o da tot Marcu 
Ascetul, care spune ca gandurile bune, gandurile inchinate lui Iisus, vin de 
la El, Cel prezent in inima. Fara sa avem la inceput constiinta ca El e in 
inima noastra, El ne atrage gandul la El, iar prin acest gand batand noi 
mereu la usa inimii, la usa Lui, dupa ce si El prin acest gand a batut la 
usa constiintei noastre, ne deschide ca sa intram la El in inima, dupa ce si 
noi I-am deschis sa intre prin gand in constiinta noastra. 

Intrand in inima, dam de lisus, dar intrucat El iesise prin gandul la El 
inaintea noastra, ca Tatal inaintea Fiului risipitor, empiric noi nu putem 
constata ca a fost prealabil in inima, ci ni se pare ca a intrat de abia 
acum, deodata cu intrarea noastra. 

Dar staruinta cu care L-am cautat pomenindu-L nu se poate explica decat prin 
faptul ca a fost de mai inainte in noi, in mod ascuns, dar inraurindu-ne 
efectiv, ca pe de o parte sa ne ajute, pe de alta, sa puna si puterile 
noastre la contributie in descoperirea Lui, ca sa se dezvolte, facandu-le 
apte sa-L inteleaga. Astfel cautandu-L si aflandu-L pe El, ne cautam si ne 
gasim totodata intimitatea noastra, sau, vice-versa, cautarea aceasta consta 
din efortul nostru stimulat si ajutat de El. 

*Parintele Dumitru Staniloae

-- Material trimis de Avocat Rusu