Idei din cartea „Enzima miracol" de Hiromi Shinya


Idei din cartea „Enzima miracol" de Hiromi Shinya

-Antioxidanții aflați în ceaiul verde sunt un tip de polifenol, care împiedică sau neutralizează efectele devastatoare ale radicalilor liberi. Totuși, atunci când mai mulți dintre acești antioxidanți sunt reuniți, ei devin o substanță numită tanin.Teoria mea este că ceaiul care conține acid tanic are un efect negativ asupra mucoasei stomacale - acea membrană de mucus care căptușește stomacul — iar persoana în chestiune va dezvolta boli la stomac, cum ar fi ulcerul.Adevărul este că, atunci când examinez cu ajutorul endoscopului stomacul pacienților care beau cu regularitate ceai (ceai verde, ceai chinezesc, ceai englezesc negru) sau cafea, care conțin cantități mari de acid tanic, descopăr de obicei o mucoasă gastrică subțiată de schimbările atrofice petrecute acolo. Această căptușeală a stomacului — care este absolut vitală — se topește văzând cu ochii. În plus, pentru multe dintre tipurile de ceai vândute la supermarket în zilele noastre se folosesc substanțe chimice agricole în procesul de cultivare.
 
-Incă nu am întâlnit un om care să consume zilnic iaurt și, în același timp, să aibă o bună sănătate intestinală. Mulți americani beau zilnic lapte și consumă produse lactate încă din copilărie. Dar mulți dintre acești oameni suferă de osteoporoză, care, de fapt, se presupune că ar trebui să fie prevenită de calciul din lapte.
 
-In SUA, constatându-se creşterea ratei de îmbolnǎviri,  s-au analizat cauzele şi rezultatul s-a prezentat in Raportul McGovern., care a tras concluzia că multe boli sunt cauzate de obiceiuri alimentare greșite (consum mare de carne şi grǎsimi) și a descris alimentația ideală: nu alta decât cea din Japonia „Erei Genroku" (1688–1703), care consta în cereale ca aliment de bază, suplimentate de legumele sezoniere, plante marine și mici cantități de pește, pentru aportul de proteine. 6 motive pentru care alimentația bogată în proteine îți va afecta sănătatea: 1. Toxinele din carne produc celule canceroase, 2. Proteinele pot cauza reacții alergice, 3. Proteinele în exces solicită ficatul și rinichii, 4. Un aport exagerat de proteine produce deficiență de calciu și duce la osteoporoză, 5. Proteinele în exces pot conduce la pierderea energiei, 6. Proteinele în exces pot contribui la sindromul deficitului de atenție la copii. Principala cauză a distrugerilor provocate de carne în intestinele noastre este faptul că în carne nu există fibre alimentare, existând în schimb o cantitate mare de grăsime și colesterol. În plus, carnea face ca pereții colonului să devină treptat mai groși și mai rigizi şi are drept efect o scădere pronunțată a scaunului din colon. Drept rezultat, în colon se acumulează scaun stagnant care se acumulează în diverticuli sau între pliuri şi produce toxine, cauzând mutații genetice în celulele acelor secțiuni, ducând la formarea de polipi. Polipii cresc și, în ultimă instanță, devin canceroși.
 
-Toate medicamentele sunt străine organismului. Americanii iau cu prea mare nonșalanță medicamente. Deși uneori medicamentele sunt necesare pentru tratarea anumitor boli, eu cred că toate medicamentele, fie ele cu rețetă sau fără, sunt, în esență, dăunătoare pentru organism, pe termen lung. Fie că sunt chimicale, fie că sunt ierburi, medicamentele sunt, în general, străine organismului. Eu sunt și medic și, ocazional, trebuie să le prescriu medicamente pacienților, atunci când consider că este necesar. Multe tipuri de medicamentație vor produce efecte care nu sunt amintite în documentația însoțitoare. In ultimii ani am folosit propriul meu corp pentru a testa efectele medicamentelor şi am învățat un lucru: cu cât apar mai rapid efectele, cu atât medicamentul este mai toxic. Când alegeți un medicament, vă rog să nu uitați că un medicament eficient, care aduce o ușurare imediată, va fi mult mai nociv pentru organism decât multe alte medicamente.
 
-Arsura de stomac este un avertisment emis de organism; nu o neglijați. Ideea că arsurile, refluxul acid și indigestia acidă ar fi rezultate ale „hiperacidității gastrice" este greșită. În realitate, prea mult acid în stomac este un nonsens. Acidul din stomac este produs pentru că este necesar pentru menținerea echilibrului și a sănătății pe ansamblu. Dacă vei anihila aceste mecanisme naturale ale organismului cu medicamente, cred că rezultatul va fi scurtarea vieții. Dacă te preocupă serios sănătatea proprie, gândește-te că organismul pornește de la nivelul celular. Celulele noastre sunt permanent înlocuite de celule noi. Celulele din anumite zone ale corpului sunt complet înlocuite cu altele noi. Aceste noi celule sunt create din apa și hrana pe care le consumăm zilnic. Pornind de la această constatare, putem spune că sănătatea noastră este determinată de calitatea apei
și a hranei consumate de noi. Sistemul nostru gastrointestinal, care absoarbe hrana și apa, este deci partea fundamentală a corpului nostru. O calitate proastă a apei și a hranei va face ca sistemul gastrointestinal să fie primul care suferă. Ce se întâmplă în interiorul corpului uman diferă de ceea ce se întâmplă într-un experiment din laborator. Unica modalitate de a descoperi adevărul este de a întreba direct organismul.
 
-Numărul enzimelor este cheia sănătății tale. Cele peste 5 000 de tipuri de enzime care acționează în interiorul corpului uman se împart în două categorii mari: cele produse în interiorul organismului și cele care vin din afară, sub formă de hrană. O calitate comună tuturor persoanelor cu bune caracteristici gastrointestinale este aceea că ele consumă o mulțime de alimente bogate în enzime. Asta nu înseamnă doar consumarea de enzime venite din exterior, ci și crearea unui mediu intestinal propice producerii active de enzime de către bacteriile intestinale. Consumul curent de alcool și tutun, mâncatul excesiv, consumul de alimente cu
aditivi, medii stresante și administrarea de medicamente vor epuiza o mare cantitate de enzime. Datele clinice pe care le-am cules arată limpede că persoanele care consumă alimente bogate în enzime prezintă și un nivel ridicat al enzimelor corporale. Enzimele sunt responsabile pentru toate funcțiile unui organism viu. Medicamentele consumă un mare număr de enzime, iar dintre medicamente, cele mai solicitante  sunt medicamentele anti-cancer. Substanțele folosite în chimioterapie acționează prin otrăvirea multor celule ale organismului, atât normale, cât și maligne, în speranța că organismul va regenera celulele normale, lăsându-le pe cele maligne să moară. Enzimele sunt răspunzătoare pentru repararea și regenerarea celulelor, pentru întreținerea sistemului imunitar și pentru alte activități vitale. Binecunoscutele efecte secundare ale chimioterapiei sunt pierderea poftei de mâncare, greața și căderea părului, dar după părerea mea toate aceste simptome au loc pentru că se folosesc cantități imense de enzime pentru detoxificare. Medicamentele nu pot, esențialmente, să vindece bolile. Unicul drum către o vindecare în orice boală constă în stilul nostru cotidian de viață. În medicina modernă, se consideră că organul afectat nu se va vindeca singur, dacă nu ai extirpat cancerul pe cale chirurgicală. Dar experiența mea spune altfel. Sistemul imunitar și capacitatea de vindecare pe cale naturală ale oamenilor par să fie mult mai puternice decât se credea în mod obișnuit. Singura cale autentică spre vindecare, pentru orice boală, constă în stilul nostru cotidian de viață. Multe lucruri pe care le credeam, îndeobște, bune, acționează de fapt împotriva mecanismelor naturale ale corpului. Să luăm, de pildă, alimentația considerată bună pentru bolnavi. Eu le ofer cu regularitate pacienților mei mese obișnuite, chiar dacă au avut operație pe stomac. Dacă știi cum acționează enzimele, atunci vei înțelege imediat de ce alimentele neprelucrate sunt mai bune decât fierturile. Sunt mai bune pentru că îți cer să mesteci serios. Pentru ca procesul de digestie și absorbție să decurgă lin, sfătuiesc pe toată lumea, chiar și pe cei care nu au probleme
gastrointestinale, să mestece cu conștiinciozitate fiecare îmbucătură de 30-50 de ori.
 
- Laptele produce inflamații. Laptele, care conține multe substanțe grase oxidate, afectează mediul intestinal, mărind numărul bacteriilor rele și distrugând echilibrul florei bacteriene intestinale. Rezultatul este producerea, în interiorul intestinului,  unor toxine cum ar fi radicalii liberi, săruri ale acidului sulfhidric și amoniac.
.Cea mai răspândită superstiție legată de lapte este că ajută la prevenirea osteoporozei. Conținutul de calciu al corpului nostru descrește cu vârsta și atunci suntem sfătuiți să bem o grămadă de lapte, ca să evităm osteoporoza.Dar este o gravă eroare. Dacă bei prea mult lapte, sigur vei face osteoporoză. Când bei lapte, concentrația de calciu din sânge crește brusc. La prima vedere, se pare că avem la dispoziție o grămadă de calciu, care abia așteaptă să fie absorbit; dar această creștere a calciului din sânge își are dezavantajele ei. Când concentrația de calciu din sânge crește brusc, organismul încearcă să aducă nivelul la normal, prin excretarea de calciu prin rinichi, sub formă de urină. Cu alte cuvinte, dacă încerci să bei lapte ca să asimilezi calciu, rezultatul (paradoxal) este o descreștere a cantității de calciu din organism. Prin contrast, peștele mic și algele marine, pe care japonezii le-au consumat de când se știu, și care erau considerate sărace în calciu, conțin calciu care nu se absoarbe rapid și care nu ridică brusc nivelul calciului din sânge.
 
-De ce pun sub semnul întrebării „mitul" iaurtului. în mediul clinic, caracteristicile intestinale ale tuturor celor care consumă iaurt zilnic nu sunt niciodată bune. Am bănuiala serioasă că, chiar dacă lactobacilii din iaurt ajung neatinși în intestin, ei nu au nicio contribuție pozitivă; tot ce fac este să tulbure flora intestinală. De fapt, starea generală a intestinului se va înrăutăți dacă vei consuma iaurt zilnic. După cum am spus de la bun început, am intrat într-o epocă în care noi trebuie să fim foarte atenți la starea sănătății noastre. În loc să accepți toate informațiile care ți se pun în față, este necesar să evaluezi valoarea lor de adevăr prin testarea fiecărei informații pe propria piele.
 
-Programul de alimentație bazată pe factorul Enzimatic:
-Consumă alimente care conțin enzime din belșug.
-Dacă mănânci regulat alimente oxidate, organismul se va oxida și el.
- Cel mai rău aliment posibil: margarina.
-Care este cea mai bună cale de a asimila acizii grași esențiali? Poți consuma suficient ulei și grăsimi esențiale organismului prin consumul de alimente cu grăsimi în forma lor naturală, fără a adăuga uleiuri extrase în mod artificial. Când spun „în forma lor naturală", înțeleg prin aceasta alimente care sunt materia primă pentru uleiuri, cum ar fi grăunțe, boabe, nuci și semințe, consumate așa cum sunt. Nu există o cale mai sigură și mai sănătoasă de a consuma uleiuri.
-Laptele vândut în magazin este grăsime oxidată.
-Laptele de vacă este, în principal, destinat vițeilor. Laptele de vacă, chiar dacă este proaspăt și neprelucrat, nu este un aliment potrivit pentru oameni. Niciun animal nu bea lapte odată devenit adult (cu excepția lui Homo sapiens). Așa funcționează natura. Numai oamenii iau în mod deliberat laptele altei specii, îl oxidează și apoi îl beau. Este un obicei împotriva mersului naturii. Principala componentă proteică din laptele de vacă este caseina, care este foarte greu de digerat de către sistemul gastrointestinal uman. Altă problemă este că oamenii nu posedă suficiente cantități din enzima lactază pentru a disocia lactoza. Cei mai mulți oameni au suficientă lactază atunci când sunt mici copii, dar cantitatea descrește cu vârsta.
 
-Prea multe proteine de origine animală sunt toxice. Dacă vei consuma cantități mari de proteine animale, pentru că ele nu vor fi complet disociate și absorbite de către sistemul gastrointestinal şi se vor descompune în intestin, producând cantități mari de toxine. Pe lângă acestea, se produc cantități mari de radicali liberi. Iar pentru a detoxifica aceste toxine în ficat și în intestin se consumă cantități mari de enzime. Necesarul de proteine al unei persoane este de aproximativ un gram per kilogram de greutate corporală. Cu alte cuvinte, dacă un om cântărește 60 de kilograme, îi sunt suficiente 60 de grame de proteine de origine animală. proteinele în exces sunt convertite în aminoacizi de către enzimele digestive, iar acești aminoacizi sunt descompuși mai departe în ficat, după care vor circula liberi prin fluxul sanguin. Deci sângele devine mai acid și cantități mari de calciu sunt retrase din oase și dinți, pentru a neutraliza acizii. Calciul și sângele oxidat sunt apoi filtrate prin rinichi, iar proteinele în exces vor fi expulzate, alături de o mare cantitate de calciu și de apă şi cantități mari de enzime sunt consumate în cadrul acestui proces.
 
-Peștele gras nu blochează arterele oamenilor, deoarece acizii grași nesaturați din pește sunt buni, pentru că reduc nivelul  colesterolului din sânge. Grăsimea dintr-un animal a cărui temperatură corporală este mai înaltă decât cea a omului poate fi considerată rea, iar grăsimea unui animal a cărui temperatură este mai joasă decât a omului se poate considera bună. Grăsimea acestor animale este în starea ei cea mai stabilă la aceste temperaturi corporale specifice. Astfel, atunci când grăsimea intră în mediul de mai joasă temperatură al organismului uman, ea devine lipicioasă și se întărește. Această grăsime lipicioasă va îngroșa sângele omului. Sângele îngroșat va curge mai lent. El va deveni stagnant și va produce cheaguri în vase. Peștele cu carne albă este considerat în general mai bun pentru sănătate decât cel cu carne roșie, pentru că acesta din urmă are tendința de a se oxida cu ușurință. Se oxidează mai rapid pentru că are conținut foarte înalt de fier.
 
-O masă ideală provine 85% din plante și 15% din animale.
-Orezul alb este „hrană moartă",  deoarece s-au înlăturat cele mai importante componente.
 
-Regula de bază a alimentației este „mănâncă proaspăt".
 
-Beți apă cu o oră înainte de masă
 
-În recoltele bazate pe chimicale agricole nu există energie vital
-Factorul enzimatic: de la entropie la sintropie.   Procesul prin care toți și toate se îndreaptă spre distrugere și  descompunere se numește „entropie". Dar viteza entropiei variază puternic în funcție de mediu. Procesul opus entropiei, constând în reparare, regenerare, revitalizare, se numește „sintropie". Dat fiind că suntem sortiți să murim, putem spune că viața curge pe un râu de entropie. Dar, în același timp, natura ne furnizează tuturor și
posibilitatea sintropiei. Dar, pentru ca sintropia organismului nostru să funcționeze normal, trebuie să trăim în conformitate cu legile naturii. Crearea de obiceiuri bune, oricât de modeste vor fi ele la început, va avea, în cele din urmă, un impact semnificativ asupra sănătății tale. Nu este niciodată prea târziu să începi să faci un lucru bun.___

__,_._,___

Interviul asupra psihiatriei - Profesorul Emerit Jean Marie Barthelemy



Domnule Profesor Romila si stimati colegi APLR ,

Va transmit  link- ul promis  de pe site-ul filosofului italian Salvatore Grandone  cu interviul Domnului Profesor Emerit Jean Marie Barthelemy -  Universitatea Savoie - Chambery , Franta asupra psihiatriei: 

O zi buna, numai bine!

Hagiu Anca Simona
Master Psiholog/ Sociolog


Daca vrei sa fi rege, cu Marcel Iures si Benone Burtescu

Intalnirea lunara APLR sambata 26 martie 2016, ora 12:00, spital Obregia


Sambata 26 MARTIE 2016, ora 12:00, la Spitalul OBREGIA, va avea loc 

Intalnirea lunara A P L R 

Va asteptam cu drag!

Prof.Dr. Aurel ROMILA



The British Journal of Psychiatry Table of Contents for March 2016; Vol. 208, No. 3


The British Journal of Psychiatry

Highlights of This Issue

Highlights of this issue
Derek K. Tracy
BJP March 2016 208:A11; doi:10.1192/bjp.208.3.A11

EDITORIALS

Interconnected or disconnected? Promotion of mental health and prevention of mental disorder in the digital age
Joseph F. Hayes, Daniel L. Maughan, and Hugh Grant-Peterkin
BJP March 2016 208:205-207; doi:10.1192/bjp.bp.114.161067
Psychotherapies should be assessed for both benefit and harm
Jan Scott and Allan H. Young
BJP March 2016 208:208-209; doi:10.1192/bjp.bp.115.169060
Iatrogenic harm from psychological therapies – time to move on
Glenys D. Parry, Mike J. Crawford, and Conor Duggan
BJP March 2016 208:210-212; doi:10.1192/bjp.bp.115.163618

REVIEW ARTICLES

Psychological interventions for adults with bipolar disorder: systematic review and meta-analysis
Matthijs Oud, Evan Mayo-Wilson, Ruth Braidwood, Peter Schulte, Steven H. Jones, Richard Morriss, Ralph Kupka, Pim Cuijpers, and Tim Kendall
BJP March 2016 208:213-222; doi:10.1192/bjp.bp.114.157123
Anxiety and new onset of cardiovascular disease: critical review and meta-analysis
Neeltje M. Batelaan, Adrie Seldenrijk, Mariska Bot, Anton J. L. M. van Balkom, and Brenda W. J. H. Penninx
BJP March 2016 208:223-231; doi:10.1192/bjp.bp.114.156554

PAPERS

Premature mortality in autism spectrum disorder
Tatja Hirvikoski, Ellenor Mittendorfer-Rutz, Marcus Boman, Henrik Larsson, Paul Lichtenstein, and Sven Bölte
BJP March 2016 208:232-238; doi:10.1192/bjp.bp.114.160192
Differences in cancer stage, treatment and in-hospital mortality between patients with and without schizophrenia: retrospective matched-pair cohort study
Hanako Ishikawa, Hideo Yasunaga, Hiroki Matsui, Kiyohide Fushimi, and Norito Kawakami
BJP March 2016 208:239-244; doi:10.1192/bjp.bp.114.156265

The effect of experimentally induced sedentariness on mood and psychobiological responses to mental stress
Romano Endrighi, Andrew Steptoe, and Mark Hamer
BJP March 2016 208:245-251; doi:10.1192/bjp.bp.114.150755 OPEN ACCESS ARTICLE
The effect of flexible cognitive–behavioural therapy and medical treatment, including antidepressants on post-traumatic stress disorder and depression in traumatised refugees: pragmatic randomised controlled clinical trial
Caecilie Böck Buhmann, Merete Nordentoft, Morten Ekstroem, Jessica Carlsson, and Erik Lykke Mortensen
BJP March 2016 208:252-259; doi:10.1192/bjp.bp.114.150961
Patient experience of negative effects of psychological treatment: results of a national survey
Mike J. Crawford, Lavanya Thana, Lorna Farquharson, Lucy Palmer, Elizabeth Hancock, Paul Bassett, Jeremy Clarke, and Glenys D. Parry
BJP March 2016 208:260-265; doi:10.1192/bjp.bp.114.162628
Evaluation of cumulative cognitive deficits from electroconvulsive therapy
George G. Kirov, Laura Owen, Hazel Ballard, Adele Leighton, Kara Hannigan, Danielle Llewellyn, Valentina Escott-Price, and Maria Atkins
BJP March 2016 208:266-270; doi:10.1192/bjp.bp.114.158261
Comparison of antidepressant classes and the risk and time course of suicide attempts in adults: propensity matched, retrospective cohort study
Robert J. Valuck, Anne M. Libby, Heather D. Anderson, Richard R. Allen, Indiana Strombom, Lauren B. Marangell, and David Perahia
BJP March 2016 208:271-279; doi:10.1192/bjp.bp.114.150839
Mechanical ventilation as an indicator of somatic severity of self-poisoning: implications for psychiatric care and long-term outcomes
Elodie Baer, Carole Barré, Carole Fleury, Claire de Montchenu, Jean-Bernard Garré, Nicolas Lerolle, and Bénédicte Gohier
BJP March 2016 208:280-285; doi:10.1192/bjp.bp.114.154898
Needs and fears of young people presenting at accident and emergency department following an act of self-harm: secondary analysis of qualitative data
Christabel Owens, Lorraine Hansford, Siobhan Sharkey, and Tamsin Ford
BJP March 2016 208:286-291; doi:10.1192/bjp.bp.113.141242
Substance misuse in life and death in a 2-year cohort of suicides
Karen Galway, Diana Gossrau-Breen, Sharon Mallon, Lynette Hughes, Michael Rosato, Janeet Rondon-Sulbaran, and Gerard Leavey
BJP March 2016 208:292-297; doi:10.1192/bjp.bp.114.147603

CORRESPONDENCE

Neuroimaging distinction between neurological and psychiatric disorders – was there really one?
Akshay Nair
BJP March 2016 208:298; doi:10.1192/bjp.208.3.298
Authors' reply
Nicolas Crossley and Andrea Mechelli
BJP March 2016 208:298-299; doi:10.1192/bjp.208.3.298a

TEN BOOKS

Ten books
Iain McClure
BJP March 2016 208:300-301; doi:10.1192/bjp.bp.115.168906

BOOK REVIEWS

Attention-Deficit Hyperactivity Disorder in Adults and Children
Helen Crimlisk and Martin Burke
BJP March 2016 208:302; doi:10.1192/bjp.bp.115.167189
Helping Children and Young People Who Experience Trauma: Children of Despair, Children of Hope
Richard Meiser-Stedman
BJP March 2016 208:302-303; doi:10.1192/bjp.bp.115.157388
Experiences of Depression: A Study in Phenomenology
Femi Oyebode
BJP March 2016 208:303; doi:10.1192/bjp.bp.115.165951

KALEIDOSCOPE

Kaleidoscope
Derek K. Tracy, Dan W. Joyce, and Sukhwinder S. Shergill
BJP March 2016 208:305-306; doi:10.1192/bjp.208.3.305


EXTRAS

The Babadook – psychiatry in the movies
Jayesh Busgeet
BJP March 2016 208:212; doi:10.1192/bjp.bp.114.168740
From Greek tragedy to a psychiatry lexicon – in 100 words
John H. M. Crichton
BJP March 2016 208:222; doi:10.1192/bjp.bp.116.181339
Night Visit – poems by doctors
Ann Lilian Jay
BJP March 2016 208:265; doi:10.1192/bjp.bp.116.181586
An 18th-century view of demonomania. 2: Vampirism – introduction – psychiatry in history
Fiona Subotsky
BJP March 2016 208:291; doi:10.1192/bjp.bp.115.163311a

FROM THE EDITOR'S DESK

On Blackstar: deaths, dying and dominions of discovery
Kamaldeep Bhui
BJP March 2016 208:307-308; doi:10.1192/bjp.208.3.307



The British Journal of Psychiatry Highlights of this issue for 1 March 2016; Vol. 208, No. 3


BJP Online -- Highlights of the Current Issue
March 2016; Vol. 208, No. 3
The complete Table of Contents for the current issue is available online at: http://bjp.rcpsych.org/content/vol208/issue3/ The following content is available online at: http://bjp.rcpsych.org/cgi/content/full/208/3/A11

Highlights of this issue

Derek K. Tracy Risky business
Self-harm is common, suicide relatively rare. The prevention of both is a cornerstone of mental healthcare but is hindered by the fact that most associated factors are unremarkable and non-specific. Several papers in this month's BJPsych explore crisis presentations and risk predictors. Young people presenting to accident and emergency (A&E) is a daily challenge for many of us; little work has looked at what it feels to be that individual in the middle, though it is an obvious opportunity to learn and improve that critical first face of mental health. Owens et al (pp. 286–291) analysed an online forum for young people (aged 16–25) who self-harmed; sadly, a large theme was how they try to avoid A&E, partly out of a sense of shame. This runs interestingly counter to a background NHS narrative of crisis 'frequent fliers'; however, such professional perceptions might link with a second theme of individuals avoiding A&E because of past negative experiences with staff. Positively, the work found that a non-judgemental and kind approach encouraged appropriate attendance. We are mental health, surely these are our core qualities? We don't see what we don't see; data suggest that only a minority of young self-harmers seek help – this work certainly re-emphasises the 'liaison' in liaison psychiatry.
Baer et al (pp. 280–285) and Galway et al (pp. 292–297) respectively evaluate self-poisoning severity and substance misuse as risk factors. Intentional overdose accounts for about four-fifths of suicide attempts, though curiously the literature suggests that its severity is not routinely taken into account by psychiatrists in subsequent risk profiling. Baer et al found that, compared with matched controls, individuals who had required mechanical ventilation had more frequent subsequent depressive disorders – with greater symptom severity – and showed lower survival rates 1 year later. Substance misuse often goes hand-in-glove with low mood and as a precipitant for impulsive self-harm, but less is known about the relationship between lifetime use and rates at the time of suicide. Galway and colleagues evaluated 2 years of coroners' reports and primar y care records in a cohort of over 400 instances of suicide: almost a quarter had sought help for alcohol use in the previous year, and over a third had done so at some point in their lives; over half had alcohol in their bloodstream at the time of death, at levels of intoxication in about 40%.
Primum non nocere
Electroconvulsive therapy (ECT) suffers bad press. It remains publically controversial despite an excellent evidence base, and there are lingering concerns about longer-term iatrogenic harms. Preconceptions are challenged this month: Kaleidoscope (pp. 305–306) reviews prospective data showing that ECT increased grey matter volumes across the temporal lobes and hippocampi, whereas Kirov et al (pp. 266–270), analysing 10 years of cognitive performance data, show that repeated courses of ECT did not lead to cumulative cognitive deficits. Memory impairments, which are common, appear limited to the days following treatment; the findings should be reassuring for our patients.

I once had a patient tell me that he always thought he'd a happy childhood until he underwent psychoanalysis. It's anecdotal, but points towards a deeper and generally unexplored issue; we quickly think of side-effects with ECT and pharmacological interventions, but have been surprisingly slow to consider this with psychological ones. Although studies of psychological therapies report non-response to therapy, unlike the pharmacology literature they typically do not report rates of actual harm. Crawford and colleagues (pp. 260–265) assessed almost 15 000 patients across England and Wales. One in twenty reported lasting negative effects from psychological therapy. There are undoubtedly challenges to this type of cross-sectional survey and there is a need to have a deeper understanding of this issue, but a gauntlet is thrown to future studies.
Few mental health issues are as pressingly urgent as the needs of traumatised refugees. We are in the midst of the greatest refugee migration since the Second World War; daily news reports discuss the multifaceted issues of accommodation and assimilation, race and racism, and perilous journeys of escape. In this context, many of us will have wondered about the efficacy of our standardised interventions in the multi-ethnic and linguistic groups of traumatised individuals who attain safety in Western nations. Buhmann et al's paper (pp. 252–259) is timely, randomising refugees with war-related traumas to cognitive–behavioural therapy, antidepressant medication, their combination, or placebo. In this, the largest study of its kind, neither active intervention had any effect on symptoms of post-traumatic stress disorder (PTSD), even in combination, although medication had a modest impact on depressive symptoms. What are the factors hindering improvement? Is it the imposition of a Western-centric model of managing trauma, the confounder of individuals still adjusting to foreign and potentially unwelcoming conditions, the presence of comorbidities, or, despite best efforts, the lack of sufficiently culturally informed care? The beta draft of ICD-11 contains the construct of 'complex PTSD' to separate those individuals who have undergone exposure to extreme and prolonged or repetitive threatening or horrific acts from which escape is difficult or impossible, and further notes that their subsequent symptom profile may differ to include severe and pervasive problems in affect regulation and persistent self-beliefs. However, most PTSD work has focused on non-war traumas, and in Western populations. These current findings are disheartening, but the growing issue mandates urgent work on the topic.
Parity of esteem
This month's Kaleidoscope (sadly) shows that happiness doesn't make one healthy. Batelaan et al (pp. 223–231) add to the bad news, their meta-analysis finding that anxiety is associated with a greater than 50% increase in the onset of cardiovascular disease (CVD) and crucially, the link appears to be a causal one. The underlying physiological or behavioural mechanisms are yet to be elucidated, but it produces a CVD risk profile similar to that engendered by obesity. When physical illness does develop, those with mental health difficulties often do worse, for a variety of reasons. Using a national database, Ishikawa and colleagues (pp. 239–244) evaluated healthcare access and outcomes in individuals with schizophrenia who developed gastrointestinal cancer. They found that these patients had a higher proportion of late-stage cancer and lower rates of endoscopic and invasive su rgical treatments than those without any psychiatric disorder. Compounding this, they had greater in-hospital mortality rates even after adjusting for cancer stage and treatment. From pathogenesis, through illness, to death: Hirvikoski et al (pp. 232–238) took a population-based cohort to explore relative mortality rates in autism spectrum disorders (ASD). Compared with the general population, overall, those with ASD were two-and-a-half times more likely to die prematurely, with significantly greater risks in those with lower-functioning ASD. Previous studies have suggested that an excess of comorbid neurological difficulties such as epilepsy might underlie this, but in the current work there were elevated mortality rates in almost all physical diagnostic categories. Parity of esteem? Mind the gap.

Muzica franceza

Gena schizofreniei


Premieră mondială în lumea ştiinţei - a fost depistată variaţia genei care dezvoltă schizofrenia. VIDEO
image
Premieră mondială în lumea ştiinţei - a fost depistată v...
Oamenii de ştiinţă au identificat o variantă de gene specifice, care încep un proces biologic numit
Preview by Yahoo

Dieta cu dopamina – dieta anului 2016





Dieta cu dopamina este o initiativa noua, creata pentru a ajuta oamenii sa inteleaga ce au nevoie in materie de suplimente pentru a obtine greutatea ideala si nivelul optim de antioxidanti.
Dintr-o perspectiva evolutionara, oamenii mananca pentru a trai. Dar multi dintre noi traiesc pentru a manca. In consecinta, 1 din 5 adulti este supraponderal si mai mult de o treime este obeza. In zilele noastre, cu acces la mancare 24/7, nevoia biologica de a consuma alimente cu multe calorii a devenit o povara pentru sanatate. continuare

HOME (*Revenire-Pagina la Zi)

MENU

EDITORIAL