Editorial Ianuarie 2012                                                         

                                                          V I I T O R

Orice s-ar spune avem viitor invers proportional cu virsta dar si cu armatura caracteriala. Conjunctura cu toate amenintarile religioase si politico-economice nu pot fi mai tari ca cei care cred in valorile perene. Sa sfidam prejudecatile si sa devenim mai filozofi, mai stoici si vom rezista! Terapeutii n-au voie sa faca depresie! Sa avem grija ca ce ne uneste sa fie mai tare ca ce ne desparte. Avem modele uriase inainte care ne vor inspira si sustine. Sanatatea spirituala va decide!

                                                                             Prof. A.ROMILA

Imagini-Examen Master I sem. I - 24.01.2012

DSM IV

DSM IV TR

Cartea este in stoc si o puteti comanda de la

 

 http://www.libhumanitas.ro/dsm-iv-tr-2000-asociatia-psihiatrilor-liberi-din-romania.html

O harta a lumii deosebita

 

This is a fantastic tool : you can get hundreds of pieces of data on economy, demography, social conditions, standards of living etc... on concerning all countries on earth .     

    

World Maps

 

Click: :   http://www.ibge.gov.br/paisesat/main.php

-- Material trimis de D-na Rita Pana

Rugaciunea Sfintei Tereza

Priveste poza si pune-ti o dorinta!
 
 
 
   
 Am ales cateva persoane care au schimbat viata mea si carora cred  ca le va placea acest mesaj. Te rog sa mi-l retrimiti (ai sa vezi de ce).. In cazul in care nu stii, Maica Tereza e cunoscuta ca sfanta micilor pasi, adica ea credea in a face mici lucruri bune in viata si cu multa dragoste.. Ea e reprezentata de catre trandafiri. Fie ca fiecare dintre voi care primeste acest mesaj sa fie binecuvantat.
 Rugaciunea Maicii Tereza nu poate fi stearsa. Aminteste-ti sa-ti pui o dorinta inainte de a citi rugaciunea.. E tot ceea ce trebuie sa faci.. Nu sunt alte trucuri, trebuie doar sa o imparti cu altii si sa astepti sa vezi ce se intampla in a patra zi.  Imi pare rau ca trebuie sa te fac sa-mi retrimiti mesajul, dar nu pot rupe acest lant. Rugaciunea este doar unul dintre darurile pe care le primim.     Citeste rugaciunea. 
 
 
 
  
 Fie ca azi sa domneasca pacea ca sa ai incredere in Dumnezeu care sta exact unde trebuie, ca sa nu uiti posibilitatile infinite ce se nasc din credinta, ca vei folosi darurile pe care le-ai primit, ca vei imparti dragostea care ti-a fost data, ca vei fi bucuros sa afli ca esti fiul lui Dumnezeu.
 Lasa ca acesta prezenta sa-ti intre in oase si sa permita sufletului tau libertatea de a canta, dansa, ruga si iubi.      
 El exista aici pentru toti si pentru fiecare dintre noi in parte.
 
Acum trimite acest mesaj la toate persoanele pe care le cunosti in urmatoarele 15 minute, neuitand insa sa mi-l retrimiti, eu contand ca nr. 1, ai sa vezi de ce.
   
 Multumesc. 

Va doresc "Numai bine"!

Andrei Plesu - Dilema veche...

http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/drumul-sine *** Andrei PLESZU | nici asa, nici altminteri În Antichitatea tîrzie, cînd filozofii erau mai numerosi decît profesorii de filozofie, iubitorul de întelepciune era definit ca un truditor al modelãrii de sine. Nu ti se cerea sã cauti o formã de cunoastere genericã, un adevãr „obiectiv“, strãin de fiinta ta, un adevãr fãrã efecte palpabile asupra modului tãu de a fi. Nu pura instructie (înþeleasã ca strictã inventariere de informatii sau ca acrobatie de concepte) era sensul cãutãrii filozofice, ci desãvîrsirea interioarã, identificarea unei solutii de viatã care sã-ti garanteze libertatea, echilibrul lãuntric, împlinirea existentialã, virtutea. Exercitiul cunoasterii avea sens cîtã vreme el se putea converti în progres sufletesc. Cu alte cuvinte, cunoasterea trebuia nu doar sã te învete ceva, ci sã te „salveze“ omeneste, sã te transforme, sã te apropie de versiunea optimã a firii tale. În limbaj crestin, s-ar fi spus cã nu era de pretuit decît cunoasterea „mîntuitoare“. Filozofia se recomanda, asadar, ca drum. Drum cãtre armonia eului, examinare de sine în vederea perfectionãrii de sine. S-au scris pagini exaltante pe aceastã temã, de la Platon la Epictet si Marc Aureliu, de la Epicur la neoplatonici. Iatã un faimos pasaj din Plotin: „Dacã încã nu-ti percepi frumusetea proprie, procedeazã asemenea sculptorului care lucreazã la o statuie pentru a o face sã fie frumoasã:  mai ciopleste ici, mai netezeste dincolo, mai curãtã unde e nevoie, pînã cînd iese la luminã chipul frumos al statuii. Tot astfel, înlãturã si tu ceea ce e de prisos, îndreaptã ce e strîmb, limpezeste pãrtile umbroase si nu conteni sã-ti sculptezi propria statuie, pînã cînd va strãluci în tine lumina divinã a virtutii...“ DE ACELASI AUTOR Despre tigru Cum se scrie despre ce n-ai trãit Note, stãri, zile Supravieþuire vs integrare Dar istoria filozofiei a pãrãsit, de mai multe secole, aceastã specie a filozofãrii. Astãzi, filozoful vrea sã se distingã mai curînd prin uitare de sine: umblã la fineturi chintesentiale, afecteazã „rigoarea“ stiintei, construieste ample pagode terminologice, sisteme atotcuprinzãtoare, cu atît mai valabile cu cît el e mai absent, ca persoanã vie, din „tehnicitatea“ lor. Înteleptul antic se concentra, hipnotic, asupra ordinii lui interioare, asupra „stabilizãrii“ umorilor curente, asupra unor procedee ale constructiei de sine, în perspectiva unei valorificãri integrale a potentialului individual, a nimbului lui de universalitate. „Specialistul“ de azi slujeste, infailibil, zeul aspru si glacial al competentei. E un „stiutor“, un „expert“ al discursului despre discursuri. Are tot atîta nevoie de biografie proprie si de interlocutor, pe cît de putinã nevoie are cãutãtorul de întelepciune de jargonul lui. E exponentul acru al unei minoritãti fascinate de micile ei dexteritãti analitice. Cine parcurge însã marile texte ale Antichitãtii privind grija de sine simte, la un moment dat, cã ceva lipseste. Chiar dacã predicã eliberarea eului de registrul determinãrilor contingente, „sculptarea“ sinelui în vederea unei desãvîrsiri dãtãtoare de „mãretie sufleteascã“si de noblete iradiantã, întelepciunea lumii greco-romane suferã, de la o vreme, de un soi de inflatie a eului. Preocuparea de sine riscã sã instaureze, de jur împrejurul persoanei, un tot mai apãsãtor spatiu al singurãtãtii. Sinele evacueazã lumea. O pune între paranteze. Nu mai existã decît sculptorul, modelul sãu ideal si materia primã a viitoarei statui. Avem de-a face cu o titanomahie care se consumã într-un pustiu. Instanta cu desãvîrsire absentã e Celãlalt! Ne putem reprezenta cu oarecare usurintã un „nevoitor“ stoic strãduindu-se de unul singur, cu ochii atintiti spre o perfectiune care se poate dispensa de patosul comunitar, de zumzetul vital al „aproapelui“, de freamãtul indescifrabil al lumii pãmîntesti. A fost nevoie de „revolutia“ neotestamentarã pentru ca imperativul „cunoasterii de sine“ si al „sculptãrii de sine“ sã fie întregit cu acela al „iubirii aproapelui“. Dintr-odatã, lumea se repopuleazã. Efortul solitar se sprijinã pe o solidaritate sufleteascã si spiritualã, fãrã de care un astfel de efort rãmîne o simplã performantã atleticã. Nasterea lui Iisus e o sansã nesperatã, exemplarã, restauratoare, datã Celuilalt. Ea spune da „îngrijirii de sine“, dar adaugã cã nu poti lucra de unul singur asupra lutului propriu. Cã ai rãspunderi si dincolo de desãvîrsirea ta. Cã desãvîrsirea ta e de neobtinut fãrã grija de celãlalt. Cã, mai mult, mãsura desãvîrºirii tale e modul cum înþelegi sã te porþi cu semenii tãi. Cã e musai ca, în timp ce te ocupi de perfectionarea de sine, sã te lasi sculptat si de ceilalti, sã îngãdui celorlalti sã-si lase în tine urma lor. În sfîrsit, cã dalta cu care îsi netezesti portretul ar fi mult mai stîngace, dacã – vorba lui Salvador Dalí – alãturi de mîna ta n-ar intra în joc si mîna unui înger... E adevãrat cã si monahul crestin pare, uneori, sã fie echivalentul duhovnicesc al stoicului aplecat asupra sinelui propriu. Cã si el pare, uneori, un „împãtimit“ de mîntuire, un aspirant singuratic la rai. Dar asta deschide o dezbatere pentru care, în spatiul acestei rubrici, nu mai e, deocamdatã, loc. Sãrbãtori fericite în continuare!

- Material trimis de D-soara Dumitru Mihaela

BJP - Up To Date - January 2012

 

January 2012; Vol. 200, No. 1

The complete Table of Contents for the current issue is available online at: http://bjp.rcpsych.org/content/vol200/issue1/



The following content is available online at: http://bjp.rcpsych.org/cgi/content/full/200/1/A3

Highlights of this issue

Sukhwinder S. Shergill

Volume 200: abortion, anxiety and somatoform disorders

This month is the first issue of the 200th volume of the journal first published as the Asylum Journal in 1853; Tyrer & Craddock (pp. 1–4) take this opportunity to reflect on the origin of the Journal, both the changes and the recurring themes over this time, and the core values inherent in the Journal as it moves forward. There has been an extensive correspondence related to recent publications examining the association between abortion and mental ill health. Kendall et al (pp. 12–14) review these data, and the meta-analytic method, in the context of research in an area where the data are imperfect but also subject to strong personal, ethical, religious and political interests. Their conclusion is that the individual needs of women with unwanted pregnancy should be the focus for practice and research rather than how the pregnancy is resolved. Self-help interventions for many disorders are increasingly accessible. Lewis et al (pp. 15–21) review those aimed at treating anxiety disorders and find that self-help interventions are effective in the treatment of social phobia and panic disorder. They suggest that the incorporation of these into a stepped care model seems appropriate, with further work still required on the self-help approaches for treating other anxiety disorders such as post-traumatic stress disorder and generalised anxiety disorder. Patients with medically unexplained symptoms, including pain and bodily disability, are relatively common in medical practice and are often difficult to treat, although some benefits have been reported with psychotherapy. Sattel and colleagues (pp. 60–67) demonstrate that brief, 12-week psychodynamic interpersonal psychotherapy improved these patients quality of life, reduced somatisation and that patients retained more of this benefit over time than those offered enhanced medical care.

Depression: brain stimulation, antidepressant treatments and bipolar disorder

Depression that is not responsive to conventional treatments remains a difficult therapeutic problem. Two research papers and two additional commentaries address different aspects of this topic. Loo and colleagues (pp. 52–59) describe a study of transcranial direct current stimulation in patients with depression and find that there was an improvement in ratings of mood after this treatment – although not in the rates of responders – compared with a control group. A reappraisal by Allan et al (pp. 10–11) reviews the wider field, including older therapies such as electroconvulsive therapy and the more experimental contemporary therapies such as deep brain and vagus nerve stimulation. In the middle of this spectrum are transcortical magnetic stimulation and transcranial direct current stimulation; they conclude that the former produces small to medium effect sizes in patients not responding to an antidepressant, and that the latter may offer a more portable and practical alternative. How many patients presenting with depressive illness change their diagnosis to bipolar disorder? Li and colleagues (pp. 45–51) found that the rate of change to bipolar disorder diagnosis in patients with a depressive illness who are unresponsive to antidepressants, was far higher than that evident in antidepressant-responsive patients. They suggest that this lends support to the idea that unrecognised bipolar disorder is a frequent contributor to treatment-resistant depression. An accompanying editorial by Goodwin (pp. 5–6) reviews the literature on therapeutic options in the treatment of depression, within a dimensional approach to affective illness, and concludes that where patients have a clinical pattern of illness suggestive of bipolarity and they do not respond to first-line antidepressant therapy, the possibility of bipolar illness needs to be included in their future management plan.

ADHD, prisons, psychosis and prodromes

The rates of adult attention-deficit hyperactivity disorder (ADHD) are high in the prison population, possibly as high as 45%. A treatment study in a prison population with ADHD and comorbid disorders suggests that treatment with methylphenidate over a 1-year period led to an improvement in ADHD symptoms, but also positive change in global functioning. The authors suggest that this could be a safe treatment in this highly contained environment. Is it possible to prevent the progression to a first episode of psychosis? Bechdolf et al (pp. 22–29) describe a study of an integrated psychological intervention in a group of young people presenting with cognitive and perception deficits, and demonstrate significantly lower rates of transition to psychosis at both 1- and 2-year follow-up. They suggest that this intervention is more acceptable to this group of people than the option of antipsychotic medication. A study of thalamic brain volumes in teenagers shows that thalamic volume is smaller in patients with early-onset psychosis and that this reduction is greatest in subregions within the right anterior mediodorsal and pulvinar regions. Janssen et al (pp. 30–36) discuss these changes in the context of the extensive interlinking of these subregions with prefrontal cortical functional and structure; prefrontal impairment has long been associated with psychosis. Treatment with antipsychotic medication often carries a significant sideeffect burden and one symptom that may be overlooked is nocturnal enuresis. In their editorial, Barnes & Paton (pp. 7–9) review the frequency and timing of enuresis and the association with different antipsychotics putative mechanisms, and conclude that patients prescribed clozapine and other antipsychotics should be routinely monitored for nocturnal enuresis.

We take this opportunity to wish the readers of the Journal a very peaceful and harmonious New Year.

Detoxifierea dupa sarbatori

 

Pentru ca Sarbatorile reprezinta o perioada a exceselor culinare, in care nu prea tinem cont de orele de masa sau de principiile unei diete echilibrate, odata cu incheierea lor, este binevenita o cura de detoxifiere a organismului. Astfel, vom evita aparitia afectiunilor cauzate de abundenta mancarurilor consumate si vom putea sa ne simtim bine in propriul nostru corp.

Senzatia de oboseala, nivelul scazut de energie, lipsa de concentrare, balonarile, accentuarea celulitei, migrenele sau tenul incarcat sunt doar cateva dintre semnele prin care organismul incearca sa-ti transmita, dupa o perioada de dezmat culinar, ca are nevoie de o cura de detoxificare. Altfel spus, de o curatenie generala.

 

Curatenie generala

Dieta de detoxifiere va viza îndepartarea toxinelor si a chimicalelor acumulate la nivelul ficatului, colonului, rinichilor, plamanilor si pielii.  

Ficatul este organul cu rol principal in metabolizarea principiilor nutritive din alimente. Fiind sensibil la orice dezechilibru in aportul de principii nutritive, ficatul reactioneaza prin acumulare de grasimi in exces la nivelul hepatocitelor (steatoza hepatica) si apoi, intr-un stadiu mai avansat, prin necroza hepatocelulara. Astfel, trebuie actionat in ceea ce priveste regenerarea tesutului hepatic cu un aport de proteine, aminoacizi, flavone (silibinum), vitamine din grupul B si saruri minerale.

Pentru a scapa de incarcatura toxica acumulata in ficat, e indicat un consum bogat si exclusiv de legume din clasa cruciferelor, si anume broccoli, conopida, varza si varza de Bruxelles, de preferat in stare cruda ori preparate la aburi.

Utile sunt si ceaiurile sau suplimentele din plante cu proprietati coleretice (stimuleaza secretia biliara) si colagoge (stimuleaza evacuarea bilei in duoden), precum anghinarea, papadia, rozmarinul, cicoarea salbatica, trifoiul-de-balta, silimarina sau ceaiul verde iar sucul a 2 lamai baut zi de zi, poate face minuni!( atentie la afectiunile digestive asociate)

Desfunda canalul!

Iar ca sa fie cu adevarat eficienta, actiunea de detoxifiere nu va ocoli colonul. La nivelul acestuia exista o flora bacteriana abundenta, a carei natura depinde de reziduurile nedigerate sau neabsorbite la nivelul intestinului subtire. Cresterea aportului de fibre este cea mai buna metoda de detoxifiere si de curatire intestinala. O dieta cu cel putin 25 g de fibre pe zi ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, prin stimularea peristaltismului (miscare de contractie) intestinal si eliminarea deseurilor din colon. Excelente din acest punct de vedere sunt cerealele integrale, nucile, semintele de floareasoarelui, cele de dovleac si, mai ales, cele de in.

De asemenea, se pot folosi si plantele cu efect laxativ sau purgativ, precum crusinul, senna, aloe, revent, eficiente din acest punct de vedere datorita antrachinonelor din compozitie. Atentie insa, ele nu se folosesc pe termen lung, intrucat pot produce iritatii la nivelul mucoasei intestinale, dar si dependenta.

Curata si rinichii!

Cea mai simpla si eficienta cale este sa bei o cantitate sporita de lichide, nu mai putin de doi litri de ceai sau de apa minerala/plata si sa renunti, cel putin o perioada, la cafea si ceai negru (atentie, numeroase ceaiuri de fructe sunt amestecate cu ceai negru).

Pentru o buna detoxifiere renala (rinichii filtreaza pana la 1.700 de litri de sange in 24 de ore prin intermediul unor unitati filtrante numite nefroane, pentru a elimina apoi toxinele prin urina) foarte utile sunt diureticele naturale ca iarba-neagra, strugurii ursului, coacazele negre, macesele, matasea de porumb, urzicile.

Nu uita de piele!

O purificare completa a organismului presupune si activarea functiei de detoxifierea pielii. Astfel, se apeleaza la mai multe metode de curatare prin stimularea transpiratiei cu ajutorul exercitiului fizic, al bailor calde, saunei, impachetarilor calde, masajului, frectionarilor usoare cu substante revulsive.

Cu cat transpiratia e mai abundenta, cu atat rezultatul este mai bun.

 http://femeiadeastazi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=277:cura-de-detoxifiere-dupa-sarbatori&catid=7:medicina-de-familie&Itemid=56

-- Material trimis de D-soara Dumitru Mihaela

* Dumnezeu

JANETTE GRAETZ SIMMONDS
ABSTRACT
Psychoanalytic clinicians interested in spiritual matters were interviewed concerning
their concepts of God. For most of the 25 participants in this research, in which two
methods of qualitative analysis were employed, the notion of God was problematic
but was not rejected per se. Participants reported personal concepts of a force or energy
which is immanent, and for most, also transcendent, having evolutionary and moral
scope, to do with awareness of the cosmos and levels of consciousness, and beyond
the usual limitations of understanding. These non-anthropomorphic, non-image
bound concepts were also shared by those who had a commitment to religious organizations.

Zen - January 2012

Ten Guidelines for the  Ch’an School                    Fa-yen                                           The purpose of Zen is to enable people to immediately transcend the ordinary and the holy, just getting people to awaken on their own, forever cutting off the root of doubt.   Many people in modern times disregard this. They may join Ch’an groups, but they are lazy about Ch’an study.  Even if they achieve concentration, they do not choose real teachers. Through the errors of false teachers, they likewise lose the way.   Without having understood senses and objects, as soon as they possess themselves of some false interpretation they become obsessed by it and lose the correct basis completely.    They are only interested in becoming leaders and being known as teachers. While they value an empty reputation in the world, they bring ill on themselves.  Not only do they make their successors blind and deaf, they also cause the influence of Ch’an to degenerate.   Ch’an is not founded or sustained on the premise that there is a doctrine to be transmitted.  It is just a matter of direct guidance to the human mind, perception of its essence, and achievement of awakening.  How could there be any sectarian styles to be valued?   There were differences in the modes of teaching set up by later Ch’an teachers, and there were both tradition and change.  The methods employed by a number of famous Ch’an masters came to be continued as traditions, to the point where their descendents became sectarians and did not get to the original reality.  Eventually they made many digressions, contradicting and attacking each other.  They do not distinguish the profound from the superficial, and do not know that the Great Way has no sides, and the streams of truth have the same flavor.   If you memorize slogans, you are unable to make subtle adaptations according to the situation.  It is not that there is no way to teach insight to learners, but once you have learned a way, it is essential that you get it to work completely.  If you just stick to your teacher’s school and memorize slogans, this is not enlightenment, it is part of intellectual knowledge.   This is why it is said, “When your perception only equals that of your teacher, you lessen the teacher’s virtue by half. When your perception goes beyond the teacher’s, only then can you express the teacher’s teaching.”   The Sixth Ancestor of Ch’an said to someone who had just awakened, “What I tell you is not a secret.  This secret is in you.”   Another Ch’an master said to a companion, “Everything flows from your own heart.”   See how those worthies of former times traversed mountains and seas, not shrinking from death or life, for the sake of one or two principles.  When there was the slightest tinge of doubt, the matter had to be submitted to certain discernment; what they wanted was distinct clarity.   First becoming standards of truth and falsehood, acting as eyes for intelligent beings, only after that did they raise the seal of the source on high and circulate true teaching, bringing forth rights and wrongs of former generations, bearing down on inconclusive ones.   If, without undergoing purification and clarification, you make your own personal judgment of past and present, how is that different from insisting on performing a sword dance without having learned how to handle a sword, or foolishly counting on getting across a pit without having found out its size?  Can you avoid cutting yourself or falling?   The Complete Perfection of True Nature   Reason exhausted, concerns forgotten— How could this be adequately expressed? Wherever I go, the icy moonlight’s there, Falling just as it does on the valley ahead. The fruit is ripe, trees heavy with monkeys, Mountains so endless I seem to have lost the way. When I lift my head, some light still remains— I see that I’m west of the place I call home.   Fa-yen (885-958)

Eternally Present
Past Life Healing

The key to working with past lives is maintaining awareness of the current reality in which the present takes priority.

Exploring our past lives is a valuable way to understand ourselves better and often leads to healing and the resolution of issues plaguing us in this life. However, the key to working with past lives is maintaining an awareness of the current reality in which the present always takes priority. Past lives can be fascinating and entertaining, or emotionally seductive, and we can get lost in them, losing touch with the most important thing—the life we are living right now.

Of course, there is a deep connection between our past lives and our current life, so it's sometimes hard to say where one begins and the other one ends. For example, we may be aware that one of our closest friends or partners is someone we knew from a past life, and that connection feels like an unbroken chord reaching into the past, reminding us of the vast nature of the soul. We may have issues with this person that stem from the past, or we may just be blessed with a deep love that we are fortunate to have with us in this life. Either way, the issues must be resolved in this life, in the present moment. The love is our gift to experience in this life, not in the past. In many ways, the gift of dealing with our past lives is the profound revelation of how truly eternal we all are. Once we comprehend this, we can let go of focusing on the details of the past and simply allow our awareness of the eternal to positively influence our ability to be in the present moment.

You will know you have received the full fruits of past-life exploration when you find yourself even more powerfully present in the eternal now. The past becomes less distinct as it resolves itself, merging with the present and the future in the nexus of consciousness that holds all time and space. We realize that this moment holds everything within it, the resolved and the unresolved, the past and the future, and that it is from this moment that we must live our lives.

*Nivelurile constiintei

adevarul este mereu intre noi... Nivelurile distructive 1. Nivelul rusinii. La nivelul asta, esti dominat de nevroza. Esti timid, retras, introvertit. Devii paranoic, crezand ca toata lumea te judeca si incepi sa ai halucinatii. Cand ti-e rusine, incepi sa compensezi prin perfectionism, prin rigiditate, si incepi sa devii un extremist moral. 2. Nivelul vinovatiei. La nivelul asta, ori esti manipulat si pedepsit, ori pedepsesti manipuland. Cel mai mare lucru care te preocupa este pacatul, incepi sa actionezi din vinovatie si s-o proiectezi asupra altora. 3. Nivelul apatiei. La nivelul asta domina disperarea, lipsa sperantei. Viata pare fara rost, viitorul pare fara rost. Traiesti intr-o stare generala de neajutorare. Esti dependent de ceilalti iar altii te percep ca pe o povara de care trebuie sa aiba grija. 4. Nivelul doliului. La nivelul asta, traiesti predominant intr-o continua melancolie, fiind trist pentru ce ai pierdut. Incepi sa vezi tristete peste tot in jurul tau. Tristete pentru conditiile vietii, incepi sa privesti viata in sine ca fiind trista. Crezi ca nu poti inlocui ceea ce ai pierdut sau ce a simbolizat pentru tine. 5. Nivelul fricii. Aici, frica iti limiteaza cresterea ca persoana si duce la inhibitii. In acel moment, cauti lideri puternici care par ca si-au cucerit fricile si crezi ca ei vor fi cei care te vor scoate din culmile disperarii si te vor elibera din "sclavie". 6. Nivelul dorintei. Cand esti in "dorinta", lucrul asta te poate motiva sa participi intr-o gama larga de activitati "umane". Insasi economia se afla la nivelul dorintei. Dorinta face sa investim efort, sa atingem obiective si sa obtinem premii. Insa dorinta este si nivelul dependentei: de alcool, de tutun, de droguri. Este nivelul acumularii si al lacomiei. De ce nu functioneaza? Pentru ca satisfacerea unei dorinte este inlocuita de alta dorinta, nesatisfacuta. La nivelul asta, ramai obsedat sa acumulezi din ce in ce mai multi bani, mai ales fara un scop final pentru ei. 7. Nivelul furiei. Dorinta duce la frustrare, iar frustrarea duce la furie. Aceasta poate duce, mai departe, la actiune distructiva sau la actiune constructiva. Furia te poate catapulta spre independenta sau te poate schimba in rau. Poate duce la ura si poate avea un efect coroziv in toate ariile vietii tale. 8. Nivelul mandriei. Nivelul la care ajungi in momentul in care ai autoritate in domeniul tau. Nivelul la care majoritatea vor sa ajunga. Mandria pare frumoasa, insa e frumoasa doar in comparatie cu nivelurile anterioare. In societate, mandria are o reputatie buna si e incurajata frecvent, insa e vulnerabila, deoarece e dependenta de conditiile exterioare. Daca acele conditii exterioare nu mai sunt implinite, te poate catapulta inapoi in cele mai de jos niveluri ale constiintei. Partile negative ale mandriei sunt aroganta si negarea lucrurilor care nu se incadreaza "in tipar", blocand cresterea ta ca persoana. Nivelurile constructive 9. Nivelul curajului. De-abia acum incepi sa devii cu adevarat puternic. Incepi sa explorezi si sa experimentezi lucruri noi, si devii stimulat de lucrurile pe care le faci. In "curaj", ai energia sa inveti lucruri noi, iar cresterea si educatia nu mai sunt lucruri asa de mari pentru tine. In "curaj", ai capacitatea de a-ti privi frica in ochi si de a creste, in pofida faptului ca ea inca exista acolo. 10. Nivelul neutralitatii. In momentul asta, incetezi sa mai privesti lucrurile in alb sau negru. Incepi sa nu mai fii rigid in lucrurile pe care le faci, devii flexibil si incetezi sa mai judeci in general. Cand lucrurile nu iti ies asa cum vrei, nu te mai simti infrant, nu te mai simti speriat, nu te mai simti frustrat. In "neutralitate", poti sa spui cu usurinta "daca nu obtin lucrul asta, nu e nici o problema, o sa-l obtin pe altul". E nivelul la care nu mai esti intimidat cu usurinta. Nu incerci sa demonstrezi nimic, nu esti interesat de conflict sau competitie, nu vrei sa controlezi comportamentul altor persoane. Incepi sa detii cu adevarat stabilitate emotionala. 11. Nivelul dispozitiei. Nivelul la care vei avea parte de cea mai rapida crestere. E nivelul la care ti-ai depasit problemele din viata ta si esti dispus sa participi la tot ce inseamna VIATA. De-abia acum devii cu adevarat prietenos, succesul aparand automat. Incepi sa lucrezi pe orice tip de post e nevoie, si nu te simti inferior atunci cand te ocupi de "munca de jos". Incepi sa fii empatic la nevoile celorlalti, sa-i ajuti pe ceilalti si sa contribui la bunastarea societatii. 12. Nivelul acceptarii. In "acceptare", incetezi sa mai obtii bucurie din lucrurile exterioare tie. Nimic din ceea ce exista in afara persoanei tale nu are capacitatea sa te faca cu adevarat fericit. Iubirea nu mai e oferita sau luata inapoi de catre altcineva, ci este generata din interior. Devii activ in viata, fara sa ai vreo intentie ascunsa. Nu mai esti interesat doar sa determini "ce e bine" si "ce e rau", ci esti dedicat sa rezolvi problemele reale pe care le au restul oamenilor. Muncile grele nu te mai sperie, ba chiar iti creeaza placere. Incetezi sa mai discriminezi si sa fii intolerant. Obiectivele pe termen lung devin prioritare in fata celor pe termen scurt. 13. Nivelul ratiunii. Este nivelul stiintei, al medicinei. Este nivelul laureatilor premiilor Nobel. Insa ratiunea, ca lucru intrinsec, nu constituie un ghid spre adevar. Ratiunea este cel mai eficient lucru intr-o lume tehnologica, insa, in acelasi timp, reprezinta un blocaj major in a obtine niveluri superioare de constiinta. 14. Nivelul iubirii. In general, dragostea, in societate, reprezinta o combinatie ale urmatoarelor elemente: atractie fizica, posesivitate, control, dependenta, eroticism si noutate. La baza, toate lucrurile astea ascund defapt sentimentul de furie si dependenta pentru persoana sau lucrul pe care-l iubesti. Dragostea adevarata este dragostea neconditionata, neschimbatoare, permanenta. Nu fluctueaza, deoarece nu este influentata de nici un factor extern. Dragostea adevarata e un mod de a interactiona cu lumea: iertand, ingrijind si suportand. Acesta e nivelul adevaratei fericiri. 15. Nivelul bucuriei. Este nivelul vindecarii, nivelul compasiunii si al spiritualitatii. Nivelul la care ai o atitudine pozitiva in fata oricaror necazuri din viata ta, oricat de grave ar fi ele. 16. Nivelul pacii. Nivelul la care totul este viu si radiaza energie. Nivelul marilor invatatori spirituali ai istoriei. Este nivelul la care religia formala este inlocuita de spiritualitate pura, facand-o astfel inutila. 17. Nivelul iluminarii. - Cel mai inalt nivel al constiintei umane, unde umanitatea se amesteca cu divinitatea. Extrem de rar. Nivelul lui Krishna, Buddha, Iisus. Chiar si numai a te gandi la persoane de la nivelul acesta iti poate ridica constiinta. Este identificarea sinelui cu intreg universul, reprezentat prin transcendenta ego-ului. Totul din mediul tau are un efect aspupra nivelului de constiinta. TV-ul. Filmele. Cartile. Paginile de internet. Oamenii. Locurile. Obiectele. Mancarea. Daca esti la nivelul ratiunii a te uita la stirile de la TV (care sunt predominant la nivelul fricii si al dorintei) iti va cobora temporar constiinta. Daca esti la nivelul de vina, stirile TV de fapt iti vor ridica nivelul. Sa urci chiar si un singur nivel poate fi extrem de dificil; marea majoritate a oamenilor nu reusesc sa faca asta intr-o viata intreaga. O schimbare de doar un nivel poate sa schimbe totul in viata ta. De aceasta este putin probabil ca persoanele sub nivelul curajului sa progresese fara ajutor extern. Curajul este necesar ca sa lucrezi constient; se reduce la a-ti pune realitatea la bataie intr-un pariu pentru sansa de a deveni mult mai constient, mai pregatit. Dar cand ajungi la acel urmator nivel, iti dai seama clar ca a fost un pariu bun. De exemplu, cand ajungi la nivelul curajului, toate fricile tale vechi si falsa mandrie iti vor parea caraghioase acum. Cand ajungi la nivelul acceptarii (fixarii si atingerii de tinte), te vei uita inapoi la nivelul de binevointa si te vei vedea ca un soarece intr-o roata – erai un alergator bun, dar nu alesesi o directie. Cred ca cel mai important lucru pe care noi ca fiinte umane il putem face este sa ne ridicam nivelul individual al constiintei. Cand facem aceasta, noi raspandim nivele mai ridicate de constiinta celor din jurul nostru. Imagineaza-ti ce lume incredibila ar fi daca am reusi sa aducem pe toata lumea la nivelul ce acceptare. Confrom lui Hawkins 85% din oamenii de pe pamant traiesc sub nivelul curajului. Cand experimentezi temporar nivelele superioare poti vedea unde trebuie sa ajungi in etapa urmatoare. Ai unul din acele momente de claritate in care intelegi ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Dar cand te scufunzi in nivelele inferioare aceea amintire devine incetosata. Priveste aceasta ierarhie cu mintea deschisa si vezi daca-ti ofera idei noi care te pot ajuta sa faci urmatorul salt in viata ta. Nici un nivel nu e mai corect sau mai gresit decat celelalte. Incearca sa nu-ti lasi ego-ul umflat de ideea ca esti la un anumit nivel, decat desigur daca esti momentan la nivelul mandriei. -- Material trimis de D-na Simona Vaida

Aici...si Acum

 

*aici... acum....

 

“Inceteaza sa traieoti ca oi cum ai face o repetitie. Traieste ziua aceasta ca si cum ar fi ultima. Trecutul este dus si ingropat. Viitorul nu este garantat.”

 

Ascultati/priviti TOT!!!!

 

 
http://www.youtube.com/watch?v=5plb6ZcGTP0&feature=youtu.be
 

-- Material trimis de D-na Simona Vaida

 

 

 

*Vindeca......

http://www.vindecator.com/vindeca-partea-intunecata-din-tine/
-- Un material trimis de D-na Simona Vaida

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii ("nu pot sa traiesc fara tine"). Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportamentul contrar, dezvoltand o teama de angajament, tocmai pentru a nu mai experimenta suferinta traita in copilarie, generata de prezenta precara a parintilor.

Ca adulti insa, cei mai multi par sa uite ca nu mai au NEVOIE de o iubire neconditionata, ei uita ca pot avea grija de ei insisi, ca isi pot rezolva singuri problemele. Inclinatia catre renuntarea la controlul asupra propriei vieti se naste din teama: teama de durere, de deprivare, de a dezamagi pe altii, de esec, de respingere, de a fi singur etc.

Iubirea adictiva mai naste o iluzie, si anume ca celalalt ne completeaza si ca fara el am fi "fragmentati". Ceea ce se intampla de fapt este ca celalalt trezeste in noi calitati pe care nu le observasem sau nu credeam ca le-am putea avea. Cand ne indragostim, ne indragostim de fapt tot de noi, dar de partea neexplorata inca. Rolul partenerului este tocmai acela de a scoate ce e mai frumos in noi. Ceea ce admiram in ceilalti admiram in noi, iar ce uram, sunt tot laturi ale noastre, dar pe care le respingem.

Din pacate, suntem invatati ca nu putem trai fara o alta persoana, asta e societatea – ascultati cu atentie melodiile de dragoste, uitati-va la telenovele sau filme de dragoste, toate sunt modele ale iubirii nesanatoase.

"Iubirea infantila, imatura crede ca: daca eu am grija de tine si te iubesc asa cum vreau si eu ca tu sa ma iubesti, atunci chiar ma vei iubi asa cum vreau. Avem impresia ca dragostea unui copil este generoasa si inocenta, dar de multe ori ne inselam. Copiii nu sunt inca capabili de iubire spirituala; dragostea lor este egocentrica. Iubesc pentru a supravietui, pentru a nu avea de-a face cu durerea, frica, sau lipsurile."

Caracteristicile iubirii adictive:

Partenerii:

1. se simt mistuiti ("imi esti indispensabil")
2. au dificultati in stabilirea granitelor eului (exemple de granite slabe: conversatii intime cu persoane cu care nu ati stabilit relatii de incredere, indragostirea de orice persoana care va acorda atentie, recurgerea la comportament sexual ca unicul mod de a satisface nevoile celuilalt, nerespectarea propriilor valori pt a face pe plac altcuiva, acceptarea unor lucruri pe care nu le doriti, a spune da cand vreti sa spuneti nu, pastrarea relatiilor cu oamenii abuzivi, increderea in toti oamenii etc.)
3. au tendinte masochiste
4. renunta cu greu
5. se tem de riscuri si necunoscut
6. au dificultati in experimentarea intimitatii reale
7. joaca jocuri psihologice
8. au nevoie de ceilalti pentru a se simti impliniti
9. cauta solutii in afara lor
10. pretind si asteapta iubire neconditionata
11. asteapta de la altii recunoastere si apreciere
12. isi doresc apropierea, desi se tem de ea
13.incearca sa "repare" sentimentele celorlalti (eu "salvator", in unele cazuri)
14. joaca jocuri de putere (din care insa si partenerul obtine avantaje ascunse)
15. se tem sa fie abandonati cand au loc despartiri de rutina

Caracteristicile apartenentei sanatoase:

Partenerii:

1. permit afirmarea individualitatii celuilalt
2. traiesc un sentiment de contopire, dar si de separare fata de ceilalti
3. aduc la suprafata ce e mai bun in ei, dar si-n ceilalti
4. accepta ideea sfarsitului unei relatii
5. sunt receptivi la nou
6. stimuleaza dezvoltarea celorlalti
7. se simt liberi sa ceara ceea ce doresc
8. evita sa-i domine sau sa-i controleze pe ceilalti
9. isi accepta propriile limite, dar si pe ale celorlalti
10. incurajeaza autonomia celuilalt
11. au o stima de sine ridicata
12. au incredere in amintirea celor iubiti; le place solitudinea
13. isi exprima sentimentele in mod spontan
14. sunt dornici de apropiere si dispusi sa devina vulnerabili
15. isi afirma puterea personala si egalitatea fata de sine si ceilalti.

Cum treci de la iubirea adictiva la una sanatoasa?
Exista 7 etape:

1. Negarea – relatia inca pare normala in acest punct pentru parteneri. Apar rationalizarile (toate cuplurile trec prin asa ceva, e mai buna o relatie proasta decat niciuna, ne-am jurat credinta la bine si la rau, asa e viata, sa luam mereu ce e mai bun in oameni, nu e chiar asa de rau)

2. Disconfortul ("ceva nu e de ajuns", "nu e in regula", "ce se intampla cu mine? ar trebui sa fiu mai fericit", "oare el/ea ma mai iubeste? oare eu il/o mai iubesc?", "asta e tot? sunt plictisit", "ma simt sufocat, trebuie sa ies din relatie"). Acum cei mai multi cauta alinare in alte dependente: alcool, mancare, cumparaturi, munca, jocuri, legaturi extraconjugale.

3. Confruntarea – poate fi declansat de o depresie, o despartire, o carte, o boala, o schimbare importanta in viata, o discutie cu un prieten etc. Atunci cand unul dintre parteneri ameninta cu despartirea, simptomele alarmante se amplifica. La fel si confruntarile melodramatice: acuzatiile si negarile furioase curg dintr-o parte in alta, mascand teama. Relatia intra in criza.

4. Separarea psihologica: renuntam la asteptarea cum ca o relatie e menita sa raspunda tuturor temerilor si nevoilor noastre. "Suntem dispusi sa pornim in acea calatorie interioara de descoperire a sinelui" (cine sunt? ce vreau de fapt? cum am ajuns aici? de ce mi-e teama? ce cred despre femei/barbati/relatii/iubire/putere?). Uneori se intampla sa aiba loc si separarea fizica in aceasta faza.

5. Siguranta de sine – indivizii incep acum sa se aprecize pe sine, sa se autostimeze mai mult, sa aiba mai multa incredere in potentialul lor, in propria forta interioara.

6. Apartenenta – indivizii descopera alte modalitati de a iubi matur. S-au desprins. Au aflat ca sentimentul de apartenenta nu se rezuma la relatia de iubire, ci poate cuprinde si familia, prietenii etc.

7. Incercarea de a comunica – in aceasta etapa, indivizii trec de la concentrarea asupra propriei persoane si relatiei lor la trairi si gesturi de daruire mai generale. Multumiti de ei insisi si de ceilalti, ei au acum mai multa energie creatoare, vitalitate fizica si putere spirituala pentru a darui si a raspunde.

Parcurgerea etapelor e ca si la dependentii de droguri – pot sa existe recaderi. Intr-o zi esti la etapa 7, ca apoi sa te regasesti la 2, insa pe masura ce ei evolueaza, se va stagna mai mult in ultimele etape.

- Articol trimis de D-soara Dumitru Mihaela