D E D U B L A R E
Dedublarea este o noțiune din dialectica lui Hegel, după care "orice corp unitar este dedublat și se dezvoltă prin lupta contrarilor lui"; se poate spune, că unul devine un doi, bipolar. Chiar și bobul de fasole e dedublat în două cotiledoane! Organismul e corp și psihic, psihicul e conștient și inconstient sau sex și spirit ș.a.m. Noțiunea fascinează nu numai pe filozofi dar mai ales pe literați, care vorbesc de o dublură, real și fantastic (imaginar). De fapt sunt perechi contrare ca sens: mic și mare, tare și slab, lung și scurt, dar pe lângă acestea, valorile pozitive și negative, bune și rele, normal și anormal, cerul și pîmântul, Dumnezeu și potrivnicul, pasiune și patimă, sentiment și resentiment, atracție și repulsie și reflecția pare nesfârșită!
DEDUBLAREA POATE FI CONCEPUTĂ CA O FRACȚIE, CU NUMARĂTOR SUPERIOR ȘI UN NUMITOR BAZĂ INFERIOARĂ. Când din lupta interioară sau cu exteriorul fracția se inversează, se obține boala mintală sau domnia necesității, pierderea libertății, sclavia sexului, a poftei nesătule care inferiorizează, degradează și se opune dezvoltării normale. Se pare că asta este și criza epocii în care sexul, materialismul, foamea de bani și bogătie, de distracții coboară omul din barocul medival în deșertăciunea watsapică actuală, în nevroză, impotență și maximaize facebucic. Lupta e cronică, nesfârșită, nici în somn, nici pe plajă, nici în travel Grecia, nici în all inclusive. Dumnezeu le știe și le vede pe toate. Sperăm să alegem cu inteligență fracția cuvenita!
Prof. Dr. Aurel ROMILA
