Editorial Septembrie 2012 - Prof.Dr.Aurel ROMILA

Compozitia fericirii

Cred ca fericirea e implicita unei bune dispozitii, cat de cat durabila, si ne dam seama de ea cand analizam trecutul. Este un fel de caleidoscop facut in infinete moduri, proportii ale catorva componente psihologice care se intrunesc mai rar. Oricum, ea este o tema principala de psihoterapie si terapeutul se pregateste toata viata ca sa-l ajute pe client, chiar daca el nu este total convins. Cred ca unul dintre motivele nefericirii este ancorarea in prezent. Ori de la Hegel si Bergson incoace, prezentul capata sens daca este asociat cu trecutul si pregateste un concert al viitorului. De aceea egoul prezent are nevoie de sinele trecut, ca sa dea un spirit!

Psihiatria ofera mai ales exemplul nefericirii. Degeaba a devenit ea un drept daca uitam sa imbogatim sinele. Euforizantele reale nu sunt drogurile, analgezicele, anesteziile sau distractiile, repausul sau calatoriile ci construirea prin efort propriu a unei stari de spirit, a timpului asimilat. Ce parere aveti?

Prof.Dr.Aurel ROMILA

The British Journal of Psychiatry Future Table of Contents for 1 October 2012; Vol. 201, No. 4

 BJP -- Future Table of Contents Alert 

A new future TOC for The British Journal of Psychiatry is available online for the issue:

October 2012; Vol. 201, No. 4

This Future Table of Contents is available online at: http://bjp.rcpsych.org/future/201.4.shtml

These articles have been accepted for this issue. Change is possible before publication.

---

Editorials

---

Hysteria, conversion and functionl disorders: a neurological contribution to classification issues

E. H. Reynolds
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Do conflict-affected societies need psychiatrists?

D. Silove
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Psychotic experiences: disadvantaged and different from the norm

J. van Os
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Psychological interventions for difficult-to-treat depression

C. Williams and N. Ridgway
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

---

Review article

---

Measuring patient-reported outcomes in psychosis: conceptual and methodological review

U. Reininghaus and S. Priebe
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

---

Papers

---

Political violence and mental health in Nepal: prospective study

B. A. Kohrt, D. J. Hruschka, C. M. Worthman, R. D. Kunz, J. L. Baldwin, N. Upadhaya, N. R. Acharya, S. Koirala, S. B. Thapa, W. A. Tol, M. J. D. Jordans, N. Robkin, V. D. Sharma and M. K. Nepal
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Role of current perceived needs in explaining the associateion between past trauma exposure and distress in humanitarian settings in Jordan and Nepal

M. J. D. Jordans, M. Semrau, G. Thornicroft and M. van Ommeren
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Ethnic density as a buffer for psychotic experiences: findings from a national survey (EMPIRIC)

J. Das-Munshi, L. Becares, J. E. Boydell, M. E. Dewey, C. Morgan, S. A. Stansfeld and M. J. Prince
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Association between maladaptive parenting and child self-control over time: cross-lagged study using a monozygotic twin difference design

C. A. M. Cecil, E. D. Barker, S. R. Jaffee and E. Viding
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Prevalence of attention-deficit hyperactivity disorder in older adults in The Netherlands

M. Michielsen, E. Semign, H. C. Comijs, P. van de Ven, A. T. F. Beekman, D. J. H. Deeg and J. J. S. Kooij
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Nicotine dependence and illness severity in schizophrenia

R. Krishnadas, S. Jauhar, S. Telfer, S. Shivashankar and R. McCreadie
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Interation between th eBDNF gene Val/66/Met polymorphism and morning cortisol levels as a predictor of depression in adult women

J. Herbert, M. Ban, G. W. Brown, T. O. Harris, A. Ogilvie, R. Uher and T. K. J. Craig
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

Efficacy of mindfulness-based cognitive therapy in relation to prior history of depression: randomised controlled trial

N. Geschwind, F. Peeters, M. Huibers, J. van Os and M. Wichers
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

---

Short report

---

Frontal information flow and connectivity in psychopathy

Y. Yang, A. Raine, A. A> Joshi, S. Joshi, Y.-T. Chang, R. A. Schug, D. Wheland, R. Leahy and K. L. Narr
The British Journal of Psychiatry 2012 201 (4)

---

© 2012 The Royal College of Psychiatrists.

Terapia prin postul tacerii

Terapia prin postul tacerii “Tot ce creeaza tace. Natura-si deschide florile in cea mai adanca tacere. Numai distrugerea vrea galagie”, arata Alexandru Vlahuta. Cei din vechime au gasit ca un mijloc eficient si magic de a trata dezechilibrele sufletesti: Tacerea. Ea era socotita o divinitate si i se consacra un anumit cult: -         la egipteni, Horus, copilul care tace: -         la greci, Harpocrates, un copil cu degetul in gura: -         la romani, Tacita, zeita cu statui si temple. In secolul al VI- lea i. Hr., una dintre conditiile pentru a intra in scoala cunoscutului filozof grec Pitagora o reprezenta a tacea timp de 4 ani. Cugetarea lui Pitagora: “Trebuie de tacut sau de spus ceva mai bun decat tacerea” apare ca un model de a vorbi, de a comunica. Inainte vreme, calugarii si novicii faceau legamantul tacerii in manastiri. Pustnicii si sihastrii plecau in munti, se izolau in pusti sau paduri si taceau luni sau ani in sir. In sufletul lor se instalau pacea si armonia si puteau medita in cea mai profunda liniste asupra marilor probleme ale lumii. Intorsi printre oameni, ei vor propovadui nu numai moralitatea, dar vor aduce cu ei idei novatoare in filozofie, religie, stiinta. Cugetarea: “Tacerea e de aur, iar vorba e de argint” isi dovedeste permanent valabilitatea. Publilius Syrus afirma: “Simonide spunea ca niciodata nu s-a cait ca a tacut, dar a regretat adesea ca a vorbit”. Alte aforisme completeaza sensul celor spuse mai sus: “Tacerea e ca mierea”, “Tacerea nu sparge capul” si “Tace si face”. Psihologii moderni au descoperit ca “postul tacerii” reprezinta un mijloc terapeutic eficient. Studiile medicale au aratat ca multi bolnavi de afectiuni grave cardiace, de ulcer, gripa, cautand calm si echilibru, se izoleaza si fac de la sine “postul tacerii”. Experienta arata ca terapeutica prin tacere a dat rezultate excelente in: nevroze, hipertansiune arteriala, migrene, comotii cerebrale, schizofrenie si chiar in epilepsie. Fara a vorbi, fara a consuma inutil energie, pacientul isi armonizeaza fizicul cu mentalul, ceea ce va realiza o imbunatatire esentiala a sanatatii organismului. Cura de tacere are virturi terapeutice de exceptie pentru omul modern, stresat permanent, obosit de viata, innebunit de problemele tranzitiei care nu se mai termina si agresat de o societate barbara. Noi va recomandam urmatoarele terapii: a)      la sfarsit de saptamana – un post de tacere de una-doua zile, care va va induce o stare de calm, va va elimina anxietatile si va va revigora fizic si mental; b)      o saptamana de post al tacerii in vacanta, care va va odihni si va va revigora: veti constata ca afectiunile de care suferiti se vor ameliora si unele chiar se vor vindeca; c)      o cura de tacere de o luna, recomandata in cazul tratarii unor afectiuni foarte grave. Starr Daily arata ca tacerea are forta de a vindeca spiritul, iar acesta vindecat reactioneaza ca un tonic asupra organismului, insanatosindu-l. Tacerea elimina consumul energetic prin vorbaria cotidiana inutila, stresanta si obositoare, impiedica certurile si agresiunile verbale care produc emotii, tulbura psihicul si creeaza stari de nervozitate, impiedica sacaielile soacrei, cicalelile nevestei si elimina conflictele. Ca o concluzie: postul tacerii il recomandam tuturor semenilor nostri. Victor Duta, “Psihoterapie” http://belsim.wordpress.com/2012/04/05/postul-tacerii-elefantul-si-jaguarul/ Postul si terapia prin tacere Postul include si o anumita atitudine launtrica, fiind in acest fel o sursa de sanatate si echilibru, pe cand celelalte forme de renuntare fortată la hrana sunt perturbatoare. O vorba de duh spune ca „binele face putin zgomot si zgomotul putin bine“. De aceea, in post este bine sa vorbim mai putin, sa ne abtinem de la certuri, intrigi, barfe, minciuni, sa controlam “palavrageala” mintii si chiar rugaciunile sa le spunem in gand si in tacere. Abtinerea de la mancare este postul trupului, iar tacerea este postul mintii, al sufletului. In deplina tacere se produce un fel de intarire a sufletului, o insanatosire spirituala. Calugarii din mănăstiri spun ca dintre toate canoanele postului, cele mai spectaculoase si rapide efecte le are asupra sufletului tacerea. In tacere observam cum mintea tinde sa se linisteasca, cum receptivitatea la stress devine mai mica, gandirea este mai profunda si apare o stare de inspiratie in care putem gasi solutii la cele mai dificile probleme ale noastre. Concentrarea in fata unei icoane are un efect terapeutic extraordinar. Terapia tacerii in perioada postului nu inseamna o tacere a Divinitatii ca neparticipare, ci o tacere vie, graitoare, activa. Cei care cred in Dumnezeu simt cum acesta lucreaza prin tacere. La adevarata tacere mistica – forma de comunicare si de terapie cu Dumnezeu, se ajunge numai dupa pregatire de durata, care inseamna si post. Tacerea mistica inlatura toate tulburarile, toti stimulii din afara si din launtrul nostru, care ne tulbura, care ne deranjeaza. Aceste tulburari sunt obstacole in fata comunicarii cu Divinitatea. De ce suntem stresati si cu mintea plina de tot felul de ganduri? Pentru ca ne lasam prada stimulilor exteriori, zgomotelor care ne impiedica sa ne concentram in tacere. Orice vindecare spirituala se produce prin centrare. Suntem bolnavi cand ne descentram, cand ne pierdem centrul, cand ne imprastiem. Ca sa ne vindecam, noi crestinii, cautam concentrarea prin rugaciune sau in fata unei icoane ca un simbol, in genunchi, in biserica. Concentrarea aceasta in “sfanta tacere” are un efect terapeutic extraordinar. Nu exista o forma mai buna de terapie, de vindecare a bolilor trupesti si sufletesti, decat in cea mai deplina tacere, prin uniune cu Dumnezeu. Una dintre cele mai puternice rugaciuni la care se face referire adesea este “Rugaciunea Inimii” cand este spusa mereu in gand si in tacere. Aceasta tacere-gand mistica patrunde in noi pana in centrele de taina ale fiintei si ne vindeca sufleteste. Se mai spune ca cea mai primita rugaciune se face in gand si la miezul noptii, cand dispar toate zgomotele, toate tulburarile inceteaza si tacerea este maxima. Se mai spune ca atunci se deschid cerurile… Cei ce au ajuns la adevaratul sens al tacerii, ca adevarata atitudine in fata tainelor divine, folosesc cuvintele in sensul lor fundamental, legat de Logosul Divin. Pentru ei, cuvantul este ziditor, avand puterea de a lega si dezlega… Îndemnuri de la Sfinti “Tacerea este taina veacului viitor. Iar cuvintele sunt unealta acestei lumi.” (Sfantul Isaac Sirul) „Fa stomacul mic, limba tacuta, pastreaza-ti mintea limpede, inima curata, blanda si smerita. Iata postul“ (Sfantul Vasile cel Mare); „Postul nu inseamna numai sa mananci rar, ci sa mananci putin. Adevaratul post nu consta, de altfel, numai in a domoli propriul nostru corp, ci în a renunta la hrana in scopul de a da painea ta celui ce nu are“ (Sfantul Serafim de Sarov) Tacerea mistica – o terapie pentru trup si suflet• dialog cu prof. univ. dr. Ion Manzat, presedinte al Asociatiei de Psihologie Transpersonala din Romania – Dle profesor, stiu ca va preocupa o tema destul de incitanta – tacerea. Despre ce este vorba? – Lucrez la o carte despre psihologia tacerii. Se spune ca "la inceput a fost Cuvintul". Apoi, Dumnezeu a tacut! Dumnezeu tace! A vorbit, acum 2000 de ani, prin Iisus Hristos, care a transmis pe Pamint Cuvintul lui Dumnezeu Tatal, care salasluieste acolo, in inaltimi, in deplina tacere... – Nu credeti ca din cauza acestei taceri exista si oameni care au tras concluzii de negare a activitatii lui Dumnezeu? – Sint concluzii pripite, pentru ca nu este vorba de o tacere a Divinitatii ca neparticipare, ci de o tacere vie, graitoare, activa. Cei care cred in Dumnezeu simt cum acesta lucreaza prin tacere. O vorba de duh spune ca "binele face putin zgomot si zgomotul putin bine". – Din moment ce omul tace, fara a comunica, fara a se exprima in vreun fel, cum poate sa-i fie aceasta tacere benefica? – Cel mai bine ne lamureste prototipul splendid al speciei umane care este isihastul. Acesta se retrage in chilia lui intr-o deplina singuratate si tacere, cautind comunicarea cu Dumnezeu in afara de cuvint, dincolo de cuvint. Rugaciunea Inimii inca mai are acea propozitie – "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine, pacatosul!" – care se contrage si devine doar "Iisuse, milueste-ma!", apoi devine tacere, fiind suficient doar sa ne gindim la ea pentru a ne ajuta sau vindeca. – Deci se poate ajunge la aceasta tacere mistica numai dupa o perioada de rugaciune rostita si apoi spusa in gind... – Asa este si nu numai! La adevarata tacere mistica – forma de comunicare si de terapie cu Dumnezeu, se ajunge numai dupa o asceza dura, care inseamna si post. Abtinerea de la mincare este postul Trupului. Postul mintii, al Sufletului, este tacerea. In manastiri, exista un canon al tacerii. Cind calugarii clevetesc si vorbesc in afara celor sfinte, a textului sacru, li se impune canon sa nu vorbeasca o zi intreaga. De ce? Pentru ca tacerea inlatura toate tulburarile, toti stimulii din afara si din launtrul nostru, care ne tulbura, care ne deranjeaza. Aceste tulburari sint obstacole in fata comunicarii cu Divinitatea. – Care poate fi efectul terapeutic al tacerii mistice si al tacerii, in general, asupra noastra? – In cea mai deplina tacere se produce un fel de intarire a Sufletului, o insanatosire spirituala. De ce sintem stresati si cu astenii de tot felul? Pentru ca ne lasam prada stimulilor exteriori, zgomotelor care ne impiedica sa ne concentram in tacere. Orice vindecare spirituala se produce prin centrare. Sintem bolnavi cind ne descentram, cind ne pierdem centrul, cind ne imprastiem. Ca sa ne vindecam, noi crestinii, cautam concentrarea in fata unei icoane ca un simbol, in genunchi, in biserica. Desi acolo sint oameni in jur, noi vrem tacere si ne tulbura orice zgomot. Concentrarea aceasta in "sfinta tacere" are un efect terapeutic extraordinar. Nu exista o forma mai buna de terapie, de vindecare a bolilor sufletesti, a pacatelor, decit in cea mai deplina tacere, prin uniune cu Dumnezeu. De multe ori cuvintele sint goale, sterpe, zgomote perturbatoare. Nu putem sa ne adunam, sa ne rugam cu adevarat, sa ne intarim si insanatosim spiritul decit in cea mai creatoare tacere. – Cit de potrivita poate fi Saptamina Mare, a Patimilor, pentru abordarea tacerii mistice? – In general, Saptamina Patimilor este o saptamina a tacerii, a contemplatiei mistice. Este bine sa ne abtinem de la clevetiri, de la birfe, de la invidii, iar seara, la Denii, sa ne rugam in tacere. Dupa rugaciunea rostita din timpul postului, cea mai potrivita fiind Rugaciunea Inimii, in aceasta saptamina se poate ajunge la forma de putere a acestei rugaciuni, cind ea este spusa mereu in gind si in tacere. Aceasta tacere-gind mistica patrunde in noi pina in centrele de taina ale fiintei si ne vindeca sufleteste. Dupa o saptamina de liniste sufleteasca, de tacere mistica, urmeaza spovedania si apoi, in prima zi de Pasti, impartasania, care, in acest fel, este desavirsita. – In ce perioada din zi este bine sa ne rugam? – Se spune ca cea mai primita rugaciune se face in gind si la miezul noptii, cind dispar toate zgomotele, toate tulburarile inceteaza si tacerea este maxima. Se mai spune ca atunci se deschid cerurile... In manastiri se practica aceste rugaciuni. Noi, de obicei, nu facem asa! Ne grabim seara sa spunem o rugaciune in fuga si sa ne culcam, pentru ca a doua zi avem program, treburi. Calugarii se roaga la miezul noptii si sint mai sanatosi decit noi. Sint si ei obositi, ca muncesc destul! Diferenta este ca noi, cei stresati si mereu in neliniste, sintem in pericol de a fi la un prag de boala pentru ca ne lipseste tacerea ca terapie, ca metoda de ne tine in friu sanatatea. A consemnat Costel Iacob

Prof. Dr. Acad. Grigore Moisil (savuros!)...

Lui Grigore Moisil ii mergea mintea nu numai la Matematica.... Motto-ul lui Moisil : "Legile ţării nu-i interzic nimănui să fie imbecil." Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.  Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.  La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, "candidatul fiind prea tânăr" pentru a ocupa postul de profesor. - E adevarat, a replicat Moisil. dar e un defect de care mă corectez în fiecare zi..... Un prieten îi spune într-o zi: - M-am săturat până-n gât de matematica asta pe care o predici tu...  Moisil: - Dar matematica se face de la gât în sus!  O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu: - Ştiţi că adevărul supără!  Moisil: - Pe mine nici cele mai mari adevaruri, nu m-au suparat niciodata....De ex: teoremele matematice....  Cugetări O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile. Cineva l-a întrebat: "Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?" Profesorul Moisil a răspuns: "Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii." Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.  Libertate totală : ai impresia că e un joc de cuvinte aceasta expresie si pare un non-sens....Fiecare are, atata libertate, cit ii permit legile tarii in care traieste..... Problema morţii este vie...la o anumită vârstă. Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui. Se ştie că un profesor bun, e acela care te face ca lucrurile mai grele, să ţi se pară uşoare. Măsura legislativă, o indicaţie administrativă, este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica automat. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.  Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala nu e "puneţi, fraţilor, piedici!", ci "dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!". Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place. Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli si când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli. Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii, ca ai dreptate. Totusi, nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins. Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată. Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat. Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur. Numai prostia poate să aibă intermitenţe. Ce este un pesimist? Un optimist bine informat. Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită. Marele regret al vieţii mele este... ca nu am avut nici unul..... Din experienta personala : vinul si femeile se dau...numai pe bani.

MINTEA UMANĂ...

MINTEA UMANĂ


Mintea umană funcţionează cel mai eficient în jurul vârstei de 50 de
ani, nu în tinereţe. Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi
ritm. Dimpotrivă, puterea minţii creşte odată cu vârsta, arată
studiile.
Chiar este creierul condamnat la degradare?, se întreabă Barbara
Strauch, jurnalist la "The New York Times" şi autoare a cărţii "Viaţa
secretă a creierului adulţilor: Descoperiţi talentele surprinzătoare
ale minţii de la vârsta mijlocie".
A descoperit că este înconjurată de oameni de vârstă similară care,
deşi nu-şi puteau aminti numele restaurantului la care au mâncat sau
al cărţii pe care tocmai o terminaseră de citit, puteau să coordoneze
afaceri pe continente diferite, scrie Strauch în cartea ei, citată de
"The Daily Mail".
Cercetătorii - sociologi, psihologi şi neurologi - au descoperit însă
că, în cazul unei persoane ajunsă la vârsta a doua, creierul nu se
comportă ca restul corpului. Este adevărat că memoria este afectată,
la fel şi alte funcţii ale creierului legate de motricitate. Pe de
altă parte, creşte abilitatea de a lua decizii corecte despre lumea
din jur.
Cercetătorii au folosit rezonanţa magnetică pentru a analiza efectele
îmbătrânirii şi au constatat că celulele creierului nu se împuţinează
subit. Dimpotrivă, creierul se adaptează şi le permite persoanelor
trecute de 50 de ani să-l folosească mult mai eficient. Astfel, dacă
tinerii
folosesc pe rând cele două emisfere ale creierului,
persoanele în vârstă reuşesc să le utilizeze simultan.
De asemenea, se îmbunătăţesc capacităţile cognitive, după cum
demonstrează un studiu care a urmărit evoluţia vieţii a 6.000 de
americani timp de 40 de ani.
Testele de vocabular, memorie, aritmetică, orientare spaţială, viteză
de reacţie şi logică au demonstrat că oamenii cu vârste între 40 şi 60
de ani au obţinut rezultate mai bune decât cei de 20 de ani.
Bărbaţii au avut cele mai bune rezultate în jurul vârstei de 50 de
ani, pe când la femei, abilităţile s-au îmbunătăţit şi după vârsta de
60 de ani. Chiar şi abilităţile sociale şi capacitatea de a judeca
corect oamenii şi situaţiile cresc odată cu vârsta.

Partea creierului responsabilă cu emoţiile umane se micşorează mai
lent decât celelalte zone.
Un studiu realizat de Universitatea Harvard demonstrează că oamenii
trecuţi de 50 de ani iau şi cele mai bune decizii financiare.
Nu în ultimul rând, studiile contrazic şi teoria conform căreia
îmbătrânirea aduce după ea dezamăgire şi depresii.
Se pare că, pe măsură ce îmbătrânim, reacţionăm altfel la necazuri,
creierul reuşeşte să se programeze să accentueze aspectele pozitive şi
să le elimine pe cele negative.
Vreţi să aveţi o minte clară şi la bătrâneţe ?




Există metode de a vă menţine creierul tînăr. Din păcate, mintea mai
bună nu se poate obţine odată cu vîrsta, ci din contră, pierdem din
ea, cu fiecare an ce trece.
Cercetătorii au aflat însă că există diverse metode prin care putem
opri declinul minţii. Iată cîteva dintre acestea:
Dansaţi. "Puţine activităţi stimulează creierul aşa de bine ca
dansul!", spune doctorul Daniel Amen, autorul cărţii "O minte minunată
la
orice vîrstă". "Dansul necesită totul, de la coordonare şi
organizare, la planificare şi judecată", a mai scris acesta.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru artele marţiale. Ambele cer
poziţionarea diferitelor părţi ale corpului simultan şi în sincron.
Mergeţi la fitness. Sportul creează celule noi într-o zonă a
creierului vitală memoriei. Cercetătorii de la Universitatea Columbia
au măsurat volumul sîngelui din creierul adulţilor care merg la sală
de patru ori pe săptămînă, timp de patru luni şi au descoperit că
toată această activitate duce la producerea mai
multor neuroni.
Mâncaţi ouă. Micul dejun ideal este un ou, potrivit medicului Larry
McLeary, autorul programului "Incredere în creier". Oul contine
vitamina B, care obligă celulele nervoase să ardă glucoza, cea mai
importantă sursă de energie a creierului. Oul mai conţine şi
antioxidanţi, care protejează
neuronii de stricăciuni şi acizi graşi omega-3, care menţin
impulsurile nervoase la ritmuri optime.
Mâncaţi, de asemenea, multe fructe şi legume şi evitaţi mâncărurile
grase, care diminuează abilitatea celulelor nervoase de a comunica
între ele.
Fiţi activi. Nu deveniţi leneşi, pentru ca dăunează grav sănătăţii şi.
Implicaţi-vă tot timpul în diverse activităţi, pentru a vă menţine
mintea în alertă.
Hidrataţi-vă mintea. Un studiu al Universităţii South Florida din 2006
a arătat că oamenii care beau trei sau mai multe pahare de suc
proaspăt pe săptămînă aveau cu 76% mai puţine şanse să se
îmbolnăvescă de Alzheimer. Cantitatea mare de polyphenoli,
antioxidanti gasiti în fructe, protejează creierul de boală. Opt
pahare de apă pe zi sunt şi ele extrem de benefice pentru minte,
întrucît creierul este 80% apă şi dacă nu este hidratat, neuronii nu
pot să funcţioneze corect.
Râdeţi. Luaţi-vă o pauză de la problemele cotidiene şi rîdeţi. Citiţi
bancuri, uitaţi-vă la filmuleţe amuzante. Chiar şi anticiparea
rîsului scade stresul cu 39% pană la 70%! Rîsul este extrem de bun şi
pentru inimă.
Dormiţi suficient. Somnul este important pentru o stare mentală bună.
Memoria se organizează în creier, în timpul somnului. Un studiu al
Facultăţii de Medicină de la Harvard arată că mintea adună bucăţi
separate de informaţie şi le ţese împreună în timpul somnului.
Doctorii ne sfătuiesc să dormim fix 7 ore!
Nu vă mai uitaţi la TV. O ora de privit la televizor creşte riscul de
a căpăta Alzheimer cu 1,3%. Aşa că doctorii recomandă să vă relaxaţi
la TV maxim două ore pe zi. În schimb, ei propun să citiţi cat mai
multe cărţi.
Folosiţi mirodenii. Atunci cînd gătiţi, folosiţi cat mai multe
mirodenii la mîncare. Rozmarinul, de exemplu, conţine acid carnozic,
care reduce riscul de atac cerebral cu 40%! Folosiţi cu încredere
condimentele, mai ales scorţişoară, sofranul, busuiocul, oregano,
cimbrul şi salvia.
Studiaţi o limbă străină Nu ezitaţi să învăţaţi o limbă străină,
pentru a evita demenţa la bătrînţe . Un studiu al
Universităţii York din Toronto arată că oamenii în vîrstă care
vorbesc mai multe limbi străine au o minte mai clară decît ceilalţi.
Spalaţi-vă bine pe dinţi. O gingie inflamată, sângerândă, poate sugera
o problema a sănătăţii . În plus, toate bacteriile care se strîng în
gură ajung în sînge şi apoi la organele vitale, inclusiv la creier. De
aici, şi o stare mentală extrem de proastă.
Beţi ceai verde şi veţi cîştiga cu 20% mai multă sănătate mentală,
potrivit unui studiu prezentat în The American Journal of Clinical
Nutrition.

Emotiile pot cauza aciditate in organism

Emotiile pot cauza aciditate in organism

1) Emotiile negative pot influenta pH-ul corpului? Afecteaza starea
noastra de sanatate?

Dr. Robert Young:
Teoria mea ca exista o singura boala, nu ia in considerare numai
efectul alimentatiei asupra fiziologiei ci si impactul psihic asupra
fiziologiei.
O stare mentala negativa poate crea mai multa aciditate metabolica
decat alimentele pe care le consumi. De fapt poti sa creea aciditate
metabolica de 2-3 ori mai mult prin gandurile tale, prin starea ta
mentala, decat din consumul de lactate sau proteine animale. Gandurile
si cuvintele tale devin foarte importante si pot sa-ti afecteze
fiziologia intr-un mod negativ sau pozitiv.

Modalitatea prin care gandurile tale devin biologie este urmatoarea:
Orice gand necesita o anumita energie cerebrala pentru a se forma. In
producerea unui gand se foloseste energie, care consumata va produce
la randul ei deseuri biologice acide. Daca acizii metabolici rezultati
din ganduri nu sunt eliminati corespunzator prin cele 4 canale de
eliminare (urina, transpiratie, respiratie, defecatie) atunci acesti
acizi ajung in tesuturile adipoase si conjunctive.
Efectele sunt aparitia unor simptome si afectiuni precum:
lupus, fibromialgie, artrita, dureri musculare, oboseala, obezitate,
cancer de san, cancer de prostata, indigestie, reflux acid, arsuri,
infarct si lista poate continua.
De exemplu sa spunem ca suferi de tristete sau depresie, astfel in
mintea ta aceasta va aparea ca o experienta negativa. Sa spunem ca te
gandesti in mod constant la aceasta, este tot timpul in mintea ta, si
esti ingrijorat de modul in care gandesti. Ai putea spune ca te
implici emotional.
Emotiile sunt energie in miscare. Cand vezi persoane care sunt
emotionale, inseamna ca se afla intr-o stare energetica, fie pozitiva,
fie negativa. Acestea produc acizi metabolici la un nivel ridicat.
Nivelul de acizi rezultati este mai mare decat la cineva care face
exercitii fizice.
Deci gandurile tale devin biologie sau aciditate care te fac bolnav,
obosit si obez. Cand incepi sa produci acizi prin gandurile tale
activezi sistemul de neutralizare alcalina. Daca acesti acizi nu sunt
neutralizati si/sau eliminati, pot crea probleme serioase de sanatate.
Emotiile pozitive precum iubirea, pacea, speranta, increderea,
credinta si iertarea pot alcaliniza sangele si tesuturile.
Emotiile negative de furie, resentiment si frica sunt cele mai
puternice si mai acidifiante dintre toate emotiile. Frica de
necunoscut este probabil cea mai puternica si mai acida emotie. Frica
e atat de devastatoare pentru organism incat chiar daca esti pe o
alimentatie alcalina, depasirea problemelor grave de sanatate, este
practic imposibila.
Astfel, te-ai putea gandi: programul Miracolul pH, nu functioneaza?
Sau ce nu am facut bine? De ce totusi ma simt asa? Mananc cum trebuie?
Beau apa care(cata) trebuie? Unde este starea de sanatate si energie
pe care o caut? Care este motivul? De fapt esti consumat de gandirea
ta negativa acida.
Oamenii au crize mentale, nu crize cardiace. Exista studii stiintifice
publicate, care arata ca peste 80% din crizele cardiace sunt
declansate de emotii. De fapt oamenii nu mor de crize cardiace ci de
"atacuri de ganduri''( emotii negative).

2) Este corect sa afirmam ca emotiile negative afecteaza starea
noastra emotionala si procesul de vindecare? Daca o persoana coplesita
de emotii negative, poate sa se refaca dintr-o boala degenerativa
precum bolile cardiovasculare, cancer?
Dr. Robert Young:
Cand te afli intr-o stare emotionala negativa e aproape imposibil
sa-ti vindeci o boala degenerativa grava.
Insa iti voi spune asta: daca te angajezi sa schimbi si sa incepi
acest proces de vindecare, chiar daca nu esti complet lipsit de frica,
furie, depresie vei incepe sa te alcalinizezi si sa aduci mai multa
viata si energie in organismul tau.
Cand incepi sa te simti mai bine, stii ce se intampla? Incepi sa
gandesti mai bine (limpede) , sa te simti mai bine sa faci mai mult.
Deci nu e nevoie sa ai emotiile sub control pentru a incepe sa te
simti mai bine, sa pierzi in greutate, deoarece cand incepi programul
Miracolul pH iei o decizie constienta, de a incerca sa fii mai bine.
Cand incepi sa te simti si sa gandesti mai bine, dintr-odata uiti ca
esti depresiv, furios, fricos etc. Emotiile tale sau energia in
miscare sunt in final sub control. Esti stapanul mintii si al corpului
tau deoarece ai un stil de viata si alimentatie alcaline.

3) Daca o persoana care are o alimentatie 100% alcalina si inca este
coplesita de emotii negative poate sa-si mentina alcalinitatea
fluidelor corpului? Pot aceste emotii sa neutralizeze o dieta 100%
alcalina?
Dr. Robert Young:
Daca ai o alimentatie alcalina si esti coplesit de emotii negative,
atunci slava Domnului ca mananci alcalin, caci altfel ai fi mort
demult...
Emotiile tale acide te ucid, dar dieta alcalina este solutia pentru o
sanatate fizica si mentala. Poti trai fara alimente timp de 40 de zile
sau mai mult, fara apa 4 zile sau mai mult, fara aer in jur de 4
minute dar nu poti trai fara speranta mai mult de o secunda.
Dupa cum vezi speranta este cheia, si de fapt asta face programul
Miracolul pH. Acest program iti da speranta de care ai nevoie, sa
respiri mai bine, sa incepi sa bei apa care trebuie (alcalina) , sa
incepi sa mananci alimentele potrivite, dar inainte de toate sa inveti
sa gandesti altfel. Acestea toate conduc la o stare de sanatate de
care ai nevoie ca sa traiesti o vata normala.

4) Sunt mai acidifiante emotiile decat alimentele?
Dr. Robert Young:
Absolut!!! Dupa cum am mentionat mai inainte, emotiile tale sunt
energie in miscare. Cand consumi energie, produci deseuri biologice
numiti acizi.
Cand am un pacient care e intr-o stare emotionala negativa, formatoare
de acid, toate fluidele corpului inclusiv sangele vor avea un pH in
scadere, chiar daca persoana este pe o dieta alcalina.
Pentru a neutraliza aceasta stare pacientul trebuie sa se
hiperalcalinizeze. Astfel pH urinar va creste pana la 8-9.
Hiperalcalinizarea este necesara pentru a compensa aciditatea produsa
de emotiile negative pentru a reveni la o stare de sanatate, energie,
vitalitate, speranta, pace, armonie si iubire

5) Emotiile negative pot cauza cancer?
Dr. Robert Young:
Absolut! Am mai spus ca boala canceroasa inseamna acid.
Cand experimentezi emotii negative precum: furie, razbunare, ura,
tristete sau depresie de fapt creezi aciditate metabolica care poate
cauza orice conditie canceroasa in organism. Daca acesti acizi nu sunt
eliminati prin urina, transpiratie, defecatie sau respiratie, sunt
depozitati in tesuturi. Excesul de acid din tesuturi reprezinta o
conditie precanceroasa.
Companiile farmaceutice creeaza medicamente care pot da iluzia ca ne
simtim mai bine dar nu rezolva problema aciditatii metabolice
rezultate din emotiile negative. Asta va duce la mai multa durere
fizica si emotionala.
Modul de viata alcalin are efect de calmare mentala si emotionala. Cu
cat ai mai putin stres (pe care il generezi prin modele de gandire
gresita), cu atat ai mai putin acid, iar mai putin acid inseamna ca
esti mai rezistent la boli.

World Mental Health Day 2012

To the WPA Components 

Dear Colleagues,

I have pleasure in sending you the material for the celebration of the World Mental Health Day.
This year's theme is : "Depression : A global crisis". Within this context you will find useful information for the promotion of the Mental Health Day.

I grasp this opportunity to bring to your attention the International Congress of the World Federation for Mental Health to be held on 6 to 9 March 2013 in Athens in collaboration with the Hellenic Psychiatric Association. The call for abstracts is now on (www.psychcongress2013.gr) and we look forward to your participation.


With cordial regards 

Prof. George Christodoulou

President-elect, World Federation for Mental Health

DOUA LUCRURI EXTREM DE DIFICIL DE REALIZAT

DOUA LUCRURI EXTREM DE DIFICIL DE REALIZAT …! 1.    Sa pui ideile tale in capul altuia… 2.    Sa pui banii altuia in…buzunarul tau.   Cel care reuseste primul lucru se numeste…PROFESOR!   Cel care reuseste al doilea se numeste…BUSINESSMAN!   Cel care le  reuseste pe amandoua se numeste…SOTIE!   Cel care nu reuseste nici una nici alta se numeste…SOT!

Filmul despre Noua Medicina Germana - DR.HAMER - cu subtitrare in limba romana:)

Filmul despre Noua Medicina Germana - DR.HAMER - cu subtitrare in limba romana) Puteti viziona din acest moment filmul despre Noua Medicina Germana cu subtitrare in limba romana http://www.youtube.com/watch?v=Z57uBCcOdvI Apasati butonul rosu CC si selectati romanian Filmul dureaza  4 ore...

Contabilitate

Contabilitate ( Marin Sorescu) Vine o vreme Cand trebuie sa tragem sub noi O linie neagra Si sa facem socoteala. Cateva momente cand era sa fim fericiti, Cateva momente cand era sa fim frumosi, Cateva momente cand era sa fim geniali, Ne-am intalnit de cateva ori Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?). Toate acestea fac un viitor luminos - Pe care l-am trait. O femeie pe care am iubit-o Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit Fac zero. Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere, A caror intelepciune am eliminat-o treptat. Si, in sfarsit, o soarta Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?) Fac doua (Scriem una si tinem-una, Poate, cine stie, exista si viata de apoi).   Va doresc timp!!! "… Hai ca ma grabesc.'' N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit? Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de toamna? Hai, dom'le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp. Trebuie sa ajung la munca, sa fac rapoarte, sa le dau mai departe, sa ma plimb in sedinte. Cum adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom'le, fii mai serios. N-am eu timp de asa ceva." Recunosteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o data, personajul principal al unei asemenea povesti?   "N-am timp!" este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem. N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp. Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte.  Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea? Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti? Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el... daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati.  Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor. Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti.  Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine. Asadar… Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!!! Dar, mai ales, va doresc timp  sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, "vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala." Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra?

"INTERVIU" virtual CU MIHAI EMINESCU

 

INTERVIU CU MIHAI EMINESCU. "Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini" Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. "Diagnosticele", avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum. Pornind de la această realitate culturală care, deşi publică, este necunoscută publicului (căci Eminescu este mai mult citat decât citit), ne-am gândit să-l "confruntăm" cu situaţia din prezentul imediat, printr-un interviu virtual. De fapt, virtuală este proiecţia în prezent, pentru că răspunsurile "intervievatului" sunt, de fapt, extrase din textele sale apărute în publicaţiile Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) - şi din manuscrisele publicate postum. Domnule Eminescu, aţi putea descrie, în câteva cuvinte, cam cum arată România de astăzi, în perspectivă socială şi politică? Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăceşte şi se stinge din zi în zi de mulţimea greutăţilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ şi administrativ care nu se potriveşte deloc cu trebuinţele lui simple şi care formează numai mii de pretexte pentru înfiinţare de posturi şi paraposturi, de primari, notari şi paranotari, toţi aceştia platiţi cu bani peşin din munca lui, pe care trebuie să şi-o vânză pe zeci de ani înainte pentru a susţine netrebnicia statului român. Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră. Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire - iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică. Care credeţi că este cauza acestei situaţii? Am admis legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, pe aceea de cetăţean al universului. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare. Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale: control, suveranitatea poporului, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor al statului modern. Aţi definit, în editorialele de la TIMPUL, aceste legi de import ca fiind "legi ale demagogiei". Ce sunt acestea şi cum ar trebui să arate nişte legi. "nedemagogice"? Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol. Cum s-a ajuns la acest import necondiţionat? Spiritul public nu e copt. Această copilarie a spiritului nostru public se arată de la începutul dezvoltării noastre moderne, din zilele în care cei dintâi tineri, rău sau deloc preparaţi, s-au întors din Paris, unde, uimiţi de efectele strălucite ale unei vieţi istorice de o mie şi mai bine de ani şi uitând că pădurea cea urieşească de averi, ştiinţă şi industrie au un trecut foarte lung în urma-i, au socotit a introduce aceeaşi stare la noi, introducând formulele scrise ale vieţii publice de acolo. Deci îi învinuiţi de superficialitate. E o zicală veche că, de-ai sta să numeri foile din placintă, nu mai ajungi s-o mănânci. Drept că e aşa, dar cu toate acestea acele foi există. Şi dacă n-ar exista n-ar fi placintă. Asemănarea e cam vulgară, dar are meritul de a fi potrivită. Condiţiile plăcintei noastre constituţionale, a libertăţilor publice, de care radicalii se bucură atâta, sunt economice; temelia liberalismului adevărat este o clasa de mijloc care produce ceva, care, puind mâna pe o bucata de piatră, îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statua, din in pânzatură fină, din fier maşine, din lână postavuri. Este clasa noastră de mijloc în aceste condiţii? Poate ea vorbi de interesele ei? După părerea Dumneavoastră, ce prevalează - sau ce ar trebui să prevaleze - în viaţa unui stat: politicul sau economicul? De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus şi economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice. Cestiunea economică la noi nu e numai o cestiune a mişcării bunurilor; ea e mai adâncă, e socială şi morală. Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână. Nu există alt izvor de avuţie decât sau munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei, a pierdut cineva. Am avut de curând alegeri locale unde, conform unui nărav devenit tradiţie, mita electorală a fost la loc de cinste. Se pare că mita este una dintre bolile societăţii româneşti. Cât de corozivă credeţi că este această racilă? Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta; pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie. Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă. Elemente economice nesănătoase, jucători la bursă şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti. Dar Justiţia ce păzeşte? Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuşi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiş a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie. Daţi-mi un indiciu din care să se poate vedea că tot sistemul administrativ este direcţionat împotriva populaţiei, nu în sprijinul ei. Oare nu e caracteristic pentru tratamentul de care se bucură populaţiile noastre din partea administraţiei şi a fiscului când constatăm că, în acelaşi timp în care zeci de mii de străini imigrează în fiece an, românii, din contră, părăsesc ţara lor, ca şoarecii o corabie care arde, şi că emigrează? La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic. Cum aţi caracteriza actuala clasă politică? Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării. De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor. Partidul Conservator, cu care aveţi o legătură strânsă, fără a fi devenit membru al său, şi-a construit doctrina după editorialele Dumneavoastră din TIMPUL. Sunteţi susţinătorul unei teorii, al unui model de stat pe care nici mass-media, nici sociologii nu-l cunosc sau se fac că nu-l cunosc: STATUL ORGANIC. Sunteţi amabil să-l prezentaţi în rezumat, sau măcar în bazele de plecare? Viaţa noastră modernă pare a se apropia de povârnişul fatal, pe care istoricii latini îl presupun, fără cuvânt, a fi existat înaintea constituirii statelor, adecă acea stare de vecinică vrajbă, însemnată cu vorbele bellum ominium contra omnes, răsboiul tuturor contra tuturor. Dar, precum în roiul de albine sau în muşinoiul de furnici nu există legi scrise şi facultăţi de drept, deşi toate fiinţele, câte compun un roiu, trăesc într'o rânduială stabilită prin instincte înăscute, tot astfel omul primitiv trăeşte din cele dintâi momente în societate. Când începe a-şi da seamă şi a căuta să explice modul de convieţuire şi de conlucrare, se nasc religiile, care stabilesc adevăruri morale, sub forme adevărat că dogmatice sau mitologice, religii care sunt totodată şi codice. Astfel, s'ar putea spune că întreaga luptă între taberele opuse, numite una liberală - care ajunge la comunism, alta conservatoare - care poate ajunge într'adevăr la osifiearea statului, e pe de o parte lupta pentru drepturi, pe de alta lupta pentru datorii. Conservatismul luptă pentru datorii. Pentru el, împlinirea datoriilor către semenii săi, solidaritatea de bună voie sau impusă prin legi a cetăţenilor unui stat, o organizare strictă, în care individul e numai mijloc pentru întreţinerea şi înflorirea colectivităţii, cruţarea economică a tuturor claselor, pe care le priveşte ca organe vii ale societăţii, cu un cuvânt organizarea naturală, înţeleasă de toţi, moştenită adesea prin tradiţie, prin obiceiul pământului, recunoscută de toţi fără legi scrise chiar, iată starea de lucruri la care aspiră conservatismul extrem. Dar şi ceastă direcţie are primejdiile ei. Vecinica tutelă, exercitată asupra claselor de jos, le dă într'adevăr pânea de toate zilele, dar le lipseşte de energie individuală, le face indolente. Pe de altă parte sistemul libertăţii, totodată al individualismului, cuprinde primejdii şi mai mari. El preface viaţa într'o luptă de exploatare reciprocă, care poate ajunge la disoluţiunea completă a statului. Şi într'acolo tind ideile comuniste internaţionale de azi. Între aceste două extreme e poate meşteşugul adevăratei politice. Atitudinea dumneavoastră intransigentă la adresa evreilor imigranţi v-a atras antipatia acestora şi, implicit, reputaţia de antisemit. Imaginea este contrafăcută şi se bazează pe necunoaşterea publicisticii Dumneavoastră. De aceea, v-aş ruga să vă nuanţaţi atitudinea în chestiunea evreiască. În primul rând, această chestiune este reală?... Da, este. La orice popor drepturile publice şi private au fost rezultatul unei munci seculare şi a unor sacrificii însemnate. Dacă exista aristocraţia, cu prerogative deosebite, acestea erau compenzaţia muncii războinice; dacă ţăranii, cari pretutindenea au fost aserviţi, au izbutit în urmă a se vedea stăpâni pe bucăţile lor de pământ, aceasta a fost oarecum răsplata pentru că în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea instituţiilor: dacă partea clerică s-a bucurat de prerogative, ea a şi împlinit o sarcină de cultură, pe care, în împrejurările date ale evului mediu, nu le putea îndeplini o clasă de raţionalişti. Evreii singuri, cu totul deosebiţi şi având tendenţe deosebite de popor, nu compensează întru nimic munca poporului care-i susţine. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e vecinic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu foarte rară escepţie se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă. Există discriminări  juridice sau de altă natură împotriva evreilor? Restricţiuni juridice au existat pentru ei totdeauna, dar nu din cauza religiei. Ştefan-Vodă cel Mare întăreşte câtorva evrei, veniţi din Polonia, libertatea confesiei, dreptul de a-şi clădi sinagoge, un drept pe care turcii, aşa-numiţii noştri suverani, nu l-au avut niciodată, deşi confesia mozaică e pentru spiritul ascetic şi îngăduitor al religiei creştine tot atât de străină ca şi cea mahometană. Afară de aceea aveau dreptul liberei negustorii cu manufacturi străine - dar aicea se mărginea totul şi aşa ar fi trebuit să rămâie. Meseriaşi şi proprietari nu puteau fi, căci proprietatea emana de la domnie şi era strâns legată cu contribuţia de sânge, la care nimeni nu i-a poftit, nicicând, şi de la care, chiar când îi pofteşti, ştiu a se sustrage, făcându-se sudiţi austrieceşti, deşi sânt născuţi în România din supuşi ruseşti şi n-au văzut Austria cu ochii. Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? Ei au luptat cu turcii, tatarii, polonii şi ungurii? Lor li-au pus turcii, când au înfrânt tractatele vechi, capul în poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei ţări, s-au dizgropat din învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din ei şi-au câştigat neamul românesc un loc la soare? Toţi evreii sunt aşa cum îi descrieţi? Nu. Şi ni pare rău de acei puţini evrei cari, prin valoarea lor personală, merită a forma o escepţie, chiar dacă s-ar compune din 2-3.000, cari s-au identificat cu această ţară. Dar fiecare poate pricepe că, într-o armie străină care se apropie de noi, nimeni nu va căuta să deosebească pe puţinii amici, ce i-ar putea avea în acea armie. Şi evreii sunt o armie economică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu. Facem parte din Uniunea Europeană. În ce condiţii ne-ar fi favorabilă această apartenenţă? În condiţiile în care existenţa statului e asigurată prin cârma puternică şi prevăzătoare a tot ce poate produce naţia mai viguros, mai onest şi mai inteligent. Suntem însă, din contra, avizaţi de-a aştepta siguranţa acestei existenţe de la pomana împrejurărilor externe, care să postuleze fiinţa statului român ca pe un fel de necesitate internaţională. Acea necesitate internaţională n-are nevoie de-a ţine seama de sentimentele noastre intime, ci numai de existenţa unui petec de pământ cvasineutru lângă Dunăre. Ce credeţi că ne aşteaptă în următorii ani? Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun. Urmare ei, capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii. Situaţia dezastruoasă pe care aţi creionat-o se regăseşte în vreun fel în evoluţia generală a societăţii omeneşti? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor. Sursă: Pagina Politică   Autor: Miron Manega