Modernizarea cercetarii Clinico-Farmaceutice Este O Necesitate Imperioasa,
un proiect Stiintific Romanesc
Dr. Vissarion Marian Carmen
Download :
Click : http://www.box.net/shared/bbz1kgm9uh
Se impune o
treapta noua in
cercetarea
clinico-farmaceutica
- Rezumat
- Premisele actuale in cercetarea clinico-farmaceutica:
1.
Omul este un
fel de “masina chimica” ce are capacitatea de autoreparare
(vindecare).
2. Substantele ce patrund in aceasta ‘masina’ pot fi : utile, inutile-areactive, nocive minor, nocive major (distructive), bivalente (utile in unele locuri, nocive in alte locuri- cazul multor medicamente).
3. Substantele introduse in organism reactioneaza ‘inertial’ (in virtutea legilor fizicii atomo-moleculare).
4. Normalitatea, sanatatea si boala sunt aprecieri statistice ale variabilelor structura-functie.
5. Pentru diferentierea de normalitate si boala se ia in considerare ca sanatatea are un anumit nivel minim energetic-metabolic la care poate functiona plenar-optim (o stare biologica bazala existenta ideal doar in anestezia generala).
6. Fiecare individ are o structura biochimica unicat.
7.
Tehnica actuala
nu poate decela perfect structura biochimica a fiecarei personae si, pentru a
afla daca o substanta de cercetat este utila sau nu, se apeleaza la
‘instrumentul statistic’.
8. In starile biologice ‘nebazale’ (ex. veghe, somn, la omul sanatos sau bolnav) intervine un ‘discret factor modificator al reactivitatii chimice-metabolice’ neatribuit unei substante. El pare a sfida ‘reactivitatea chimica inertiala’. Teoria matematica a probabilitatii claseaza acest factor la rubrica ‘intamplare, nesemnificativ, util doar pentru a demonstra, prin comparatie (tot statistica) valoarea reactiva a substantei noi cercetate’. Pentru evidentierea acestui factor se administreaza la un lot de pacienti substanta de cercetat, si la alt lot o substanta areactiva (lotul pentru a surprinde valoarea statistica a ‘factorului intamplare fericita sanogena ‘). Evolutia buna a celor administrati cu substanta areactiva a fost etichetata ca ‘efect placebo’.
II. Deficientele metodologiei actuale a cercetarilor clinico-farmaceutice:
1. Nu ia in considerare faptul ca nimic nu e intamplator, si ca totul se supune legii cauza-efect (inclusiv efectul placebo).
2. Se crede doar in efectul chimic→psihic.
3. Se minimalizeaza importanta ‘fortei psihice’ in producerea efectului placebo desi aceste efecte sunt uneori uimitoare (ex. in fibroza palmara tip Dupuytren).
4.
Nu ia in considerare, decat vag, existenta
efectulu nocebo si nu i se confera nicio valoare in cercetare. Dar acesta e mai frecvent decat placebo
pentru simplul motiv ca instinctul de conservare e mai puternic decat ‘pulsiunea
spre placere’.
5.
Apreciaza si
abordeaza oamenii ca pe obiecte oarecum pasive (se actioneaza asupra lor
directiv).
6. Are in vedere excesiv grupul si nu individul (apreciaza ca sunt boli si nu bolnavi).
III. Treapta noua in cercetarea clinico-farmaceutica include:
1. Luarea in considerare a faptului ca omul este subiect, unicat chimic si psihic (dictonul terapeutilor: sunt bolnavi si nu boli).
2.
Colaborarea
simultana si nu succesiva dintre cercetatori (apreciind boli si nu bolnavi), si
terapeuti (apreciind dominant bolnavi si nu boli).
3.
Dupa etapa
‘experiment pe animale’ se va trece la etapa ‘experiment pe oameni sanatosi’
(selectati conform criteriilor de personalitate) apoi la etapa ‘experiment pe
pacienti’.
4.
Luarea in
considerare ca psihicul este un fel de computer ‘construit’ din materie cuantica
si nu atomica. El este in interactiune continua cu structura atomo-celulara. El
are o actiune psiho→chimica obiectivata prin declansarea de reactii chimice, sau
franarea lor (in functie de semnificatia gandului, sentimente, intentii, etc.).
In creier structura cuantica a psihicului initiaza selectiv excitatia corpilor
celulari neuronali, sau o opreste (in majoritatea situatiilor neuronul intra
‘automat’ in repaos). Structura cuantica a psihicului are abilitatea de a dirija
selectiv influxul nervos prin una sau alta din dendritele unui axon (macaze
axonice).
5.
Premisa
dovedita clinic si instrumental ca psihicul actioneaza ‘la vedere’ sau / si
‘prin inconstient’ (in esenta efectele lui sunt functie de istoria personala si
tipul de personalitate).
6.
Pentru a afla
reactivitatea chimica inertiala a substantei cercetate (adevarata ei valoare
‘receptorala-metabolica’), este necesara diminuarea ‘la maxim’ a fenomenelor
placebo si nocebo. Pentru aceasta este necesara constituirea, in cercetarea unei
substante noi, a unui al treilea lot cu pacienti, abordati ‘non directiv’
(interactivi cu cercetatorii), si carora sa li se administreze substanta de
cercetat.
7.
Integrarea in
grupul de cercetatori, a psihologilor si psihiatrilor este necesara din doua
motive : a) selectarea grupului de pacienti si dupa tipul de personalitate,
nu numai dupa diagnostic ;
b) protejarea pacientilor atat de fenomenul placebo cat si de fenomenul
nocebo.
IV.
Perspectivele
acestei trepte
- Reticenta in a fi adoptata din cauza complexitatii extinse (necesita
foarte mult efort intelectual si
timp ; nu se poate aplica ‘stilul
industrial’).
- Developarea unor actiuni psiho→chimice la nivel de ARN, care sa
reactiveze ‘linii tehnologice de autovindecare
adormite’.
- Corelarea minutioasa dintre fenotip si psihotip va usura selectarea
medicamentului ‘cel mai eficace si cu cele mai mici efecte adverse’ pentru
fiecare pacient in parte.
- Protocoalele terapeutice vor stabili ca administrarea medicatiei va fi
precedata, si acompaniata, de psihoterapie cognitiv comportamentala
(‘psihoterapie cu adevaruri verificabile prin
experiment’).
- Asocierea sistematica a actiunilor de
psiho(bio-cuantic)→neuroplasticitate cu cele de cuantic-nebio (magnetic,
electric)→neuroplasticitate si cele de chimio→neuroplasticitate pentru
randament superior in ameliorarea fenomenelor deteriorative
cerebrale.
- Nu
vor mai fi medicamente ‘la moda pentru grupuri de pacienti’ ci medicamente
adecvate fiecarui pacient (medicamentele noi si vechi vor avea fiecare
‘favoritii’ sai ).
- Vor
fi mai multumiti pacientii, cercetatorii, fabricantii de medicamente, medicii
terapeuti.
- Argumentatie
Metodologia actuala a cercetarii
clinico-farmaceutice, este focalizata aproape numai pe fenomenologia
atomo-celulara ; porneste de la premiza ca fiinta om este un fel de ‘masina
chimica’ a carei defectare (imbolnavire), si reparare (vindecare), se realizeaza
prin interventii ce produc modificari aproape exclusiv chimice. Da, putem privi
omul viu si ca pe o masina chimica ce are capacitatea de adaptare la mediu, si
de autoreparare (prin complexe mecanisme chimice-cibernetice cunoscute azi in
buna parte). Prin medicamente se vrea, si se reuseste adesea, a fi ajutate
mecanismele de autovindecare (varianta superioara a dictonului ‘medicus curat,
natura sanat’).
Ca orice masina functionand
‘cu ardere’ (folosind energie rezultata din reactii chimice), ‘masina chimica’
are un pol structurat pentru alimentare cu substante, alt pol pentru folosirea
lor (in scopul autointretinerii functionarii), si un alt pol pentru eliminarea
deseurilor. Sinteza elementara dar necesara discursului : in ‘masina
chimica’ intra substante utile, altele inutile- areactive, altele nocive minor,
altele nocive major-distructive, altele bivalente (utile in unele locuri si
nocive in alte locuri - cazul multor medicamente).
O substanta de studiat,
odata patrunsa in organism, in ‘torentul circulator’, reactioneaza cu alte
substante, produce efecte specifice functie de ceea ce intalneste ; si
intalneste nenumarate variante de a reactiona pentru ca fiecare individ are o
constructie biochimica unicat (chiar si cei univitelini). Si unicitatea se
modifica cu varsta, si se multiplica in conditiile diverselor imbolnaviri. Substanta cercetata poate produce
modificari ale parametrilor umorali, modificari metabolice celulare, de
electrogeneza si electrotransmisie in locuri precise (‘receptori’). Si se spera
ca modificarile constatate la animale sa fie asemanatoare cu cele ce se vor
produce la om. Modificarile
respective sunt analizate, selectate si raportate la trei stari existentiale
biologice : normalitate, sanatate sau boala (definite ca aprecieri bazate
pe asemanari cuprinse in intervale statistice ale variabilelor
structura-functie). Sistematizarea si clasificarea feluritelor suferinte si a
mecanismelor defectarii ‘masinii chimice’ are scopul firesc de a deduce care ar
fi cele mai bune actiuni de remediere (desigur preponderent chimice ;
argument suprem :functia decurge din structura ; reparam structura si
functia revine). Acesta este modelul teoretic perfect logic al obiectului
cercetarii clinico-farmaceutice de azi. El este corect pentru conditii standard,
stabile existential : indivizi dormind fara vise, netulburati de nimic,
protejati termic si alimentati prin gavaj. Aceste conditii se obtin numai prin
anestezie generala. Omul supus
anesteziei generale se afla intr-o stare biologica de referinta, bazala ca nivel
energetic-metabolic, fata de omul sanatos sau fata de omul bolnav. Dar
cercetarea clinico-farmaceutica nu recurge la asa ceva din motive usor de
inteles
Diferenta dintre starea
biologica bazala (de referinta) si celelalte doua, este (alaturi de ‘constelatia
biochimica’ diferita ca structura-functie) reactivitatea psihica (constienta,
subconstienta, si ‘automat-inconstienta’), absenta in prima stare (bazala),
prezenta si foarte complicata in celelalte doua. Intr-un fel actioneaza
substanta administrata in conditiile starii bazale, si altfel, modificat, in
celelalte stari. De ce ? Pentru ca in starea
biologica bazala substantele actioneaza prin reactii chimice care decurg
‘inertial’ in locuri precise (receptori), pe cand in celelalte stari reactiile
chimice nu mai decurg total inertial deoarece psihicul intervine, actioneaza declansand reactii chimice,
sau atenuandu-le, in structuri biochimice din orice zona ( !, vom reveni),
indeosebi din sistemul nervos. Este efectul psiho→chimic (ne obisnuisem, nu-i asa ?, sa vorbim
doar de efectul chimic→psihic). Se impune
intrebarea : in ce consta forta prin care psihicul actioneaza declansand
sau inhiband reactii chimice ? Cum, de ex., voind sa fac un gest cu mana dreapta, neuronii piramidali
din cortexul motor corespunzator din hemisfera cerebrala stanga fabrica imediat
influx nervos ce se propaga la muschi determinandu-le contractia, transformand
astfel intentia in actiune ? Raspunsul e simplu, bazat pe cercetari
paraclinice : electronografia, EEG analitica, magnetoencefalografia,
rezonanta magnetica functionala, tomografia cu emisie de pozitroni, etc. Deci, raspunsul : forta psihicului
e de natura cuantica (energii subatomice, de genul fotoni, raze x, magnetism,
etc.). Psihicul dispune (schema
simplificata ceruta de tema acestei lucrari) de forte de actiune, de un hard cu
capacitate de stocare mnestica impresionanta (‘aparent nelimitata’- spun unii
cercetatori, poate prea entuziasti), si de capacitatea analitica. In esenta,
psihicul este un fel de computer construit nu din materie atomica ci din materie
cuantica. Astfel se explica de ce nu putem spera ca s-ar putea vreodata realiza
‘pilula de invatat matematica’, ‘pilula de invatat limba chineza’, ‘pilula de a
deveni morali ca la carte peste noapte, etc. Psihicul este in interrelatie
dinamica cu structura atomo-celulara (neuronii indeosebi). Receptivitatea
psihicului este modificabila chimic doar ca aptitudine cantitativa, nu ca
disponibilitate calitativa.
Neobiectivarea chimica a
psihicului (de ex. pentru ca efectul chimic→psihic este nespecific pentru
calitatea gandirii), imprevizibilitatea si fluctuatiile de actiune ale
psihicului, au condus la minimalizarea importantei lui in cercetarea
clinico-farmaceutica. Psihicul a fost privit ca o consecinta a chimiei
cerebrale. Efectele sale sanogene demonstrate prin vindecari (uneori uimitoare)
numite ‘efect placebo’, au fost etichetate simplu ca : intamplari fericite,
vindecari inexplicabile, misterioase ; efect incredibil dar adevarat al
unei probabile autosugestii pozitive spontane, conjuncturale, adesea ‘minciuni
frumoase’ ;fenomen de stiut ca exista pentru a argumenta in plus, prin
comparatie statistica (pentru negarea intamplarii) valoarea substantei de
cercetat ; un pic de’incurca lume’. Si s-au emis ipoteze explicative, si
atat : ‘praful poate sa se depuna pe ele pentru ca cercetarea fenomenului
placebo nu poate aduce nici un folos’. Azi nu mai putem accepta aceasta
atitudine fatalista pentru ca prin tehnica ultramoderna amintita mai sus s-a
obiectivat efectul psiho→cerebral
inclusiv in ce priveste ‘fenomenul placebo’. Astfel s-a constatat ca orice gand
produce modificari metabolice in zone speciale cerebrale (diferite in functie de
semnificatia gandului). Orice manifestare a psihicului implica activitate
metabolica crescuta fata de starea biologica bazala. In anestezie generala,
coma, sau moarte clinica, psihicul nu se manifesta (nu declanseaza metabolisme
cerebrale suplimentare) dar suportul sau informational exista, persista. In somn
psihicul se manifesta prin vise. In starea de veghe, psihicul se manifesta
prin ganduri, imaginatie, sentimente, actiuni (voite, sau partial voite, sau
spontane-deloc voite ; ultimele doua explicabile prin actiunea componentei
‘automat-inconstiente’ a psihicului).
Gandirea ‘negativa’, fie ea
autosugestie voita- constienta (autocontrolata sau conjuncturala) sau ne-voita
constienta (ca intoleranta la adevaruri neplacute), sau inconstienta (ca
autosugestie spontana precum in cazul ‘anxietatii de asteptare’) ,produce
(initiaza) excitarea neuronilor din ‘zona de alarma si protectie a persoanei’.
Consecinta : pe langa neplacutul sentiment al
fricii, influxul nervos creeat accelereaza, in primul rand, functionarea
aparatului cardio-circulator (creste ritmul cardiac si tensiunea arteriala),
musculo-scheletic si respirator. Rezultatul? Cresterea fortei fizice, utilizabila pentru a fugi de un
pericol sau pentru a lupta cu un agresor.
Stimularea prin gandire negativa
excesiva a ‘zonelor de alarma’ produce efecte patogene locale (in primul rand
epuizare energetica), si la distanta (ex. HTA). Este efectul ‘nocebo’. Aceasta
teorema, demonstrata clinico-paraclinic, vine sa completeze teoria stresului
elaborata de Selye.
Metodologia actuala a cercetarii clinico-farmaceutice nu dispune de instrumente prin care sa diferentieze ‘care si cat’ din efectele observate in urma administrarii unei substante se datoresc acesteia, si ‘care si cat’ din respectivele efecte se datoresc fenomenului de placebo sau de nocebo. Din nefericire fenomenul nocebo este exclus din stas-ul cercetarilor actuale ;este doar mentionat sub eticheta de ‘simptome neplacute noi in lotul administrat cu placebo’. Dar fenomenul nocebo exista mai frecvent, se pare, decat fenomenul placebo pentru ca instinctul de conservare este mai puternic decat ‘pulsiunea spre placere’. Ar trebui sa se ia in calcul faptul ca efectul placebo se produce nu numai in lotul martor ci si in lotul supus substantei de cercetat ; la o parte din persoanele acestui lot efectele bune se datoresc efectului placebo si nu substantei. Numarul celor cu efect placebo de aici este egal cu numarul celor cu efect nocebo din lotul martor ? Nu putem sti (folosind metodologia actuala). Numarul celor cu efect nocebo din lotul ‘principal’ este egal cu numarul placebo din acelasi lot? Nu putem, sti. Idem pentru lotul martor.
Compararea statistica a efectelor bune ale substantei cercetate, cu
efectele bune ale substantei areactive (‘medicamentul minciuna’, eronat numit
placebo; placebo este efectul si nu substanta), este un lucru bun dar nu
suficient. Nu ne poate
multumi explicatia ‘intamplare fericita’ pentru vindecarile prin efect placebo
din trei motive:
1. Nimic nu este
intamplator, nimic nu e noroc sau ghinion, totul se supune legii
cauza-efect ;
2. In practica toti
clinicienii au observat, si folosesc, efectele benefice ale sugestiei pozitive
asociate oricarei prescriptii de medicamente (se obtine un plus de eficacitate a
medicatiei) ;
3.
Efectul placebo se obiectiveaza in aproape toata patologia, inclusiv in boli
‘pur organice’. Iata doua
exemple impresionante :
a) Primul exemplu, relatat in
‘New England Journal of Medicine’ (din 3 septembrie 2009): injectarea de
substanta areactiva la 104 pacienti, in zona afectata de fibroza retractila
palmara (contractura de tip Dupuytren), a dus la remisiune pentru 7 dintre ei
(6.8%). Dintre cei injectati cu colagenaza extrasa din Clostridium histolyticum,
64% au obtinut remisia (204 cazuri tratate).
Cercetarea a demonstrat ca fibroza retractila palmara are acum
si o terapie medicamentoasa, de preferat celei chirurgicale. Aceasta este esenta
articolului din revista citata. Imi permit sa comentez asupra mecanismelor
probabile implicate in vindecarea celor 7 tratati cu substanta areactiva :
se pare ca ‘aparatul cuantic psihic’ al lor a reusit aceasta performanta
extraordinara printr-o actiune dubla energetica si informationala cerebrala, dar
si direct la locul afectat ; a reactivat ‘linii tehnologice de
autovindecare adormite’. Pare hazardata afirmatia ‘…si direct la locul afectat’.
Este o ipoteza sustinuta prin urmatoarele argumente : ‘Asteptarea pozitiva’
activeaza metabolic ‘zona sperantei’ si astfel se opreste reflexul negativ
psiho-somatic, autointretinut, creier-palma (prin concurenta de stimuli).
Psiho-somatic se obtine plus sau minus de circulatie sanguina si metabolism dar
vindecarea nu se face, in acest caz, numai prin plus sau minus metabolic
(actiuni cantitative), ci si prin modificari chimice-metabolice (actiuni
calitative). Ori aceste ‘linii tehnologice-metabolice’ de autovindecare sun
coordonate genetic local. Forta cuantica a psihicului actioneaza si direct
palmo-celular-informational probabil restabilind functia unui anume
ARN.
b) Al doilea exemplu ce
obiectiveaza forta sanogena a structurii cuantice a psihicului : au fost
comparate doua loturi cu boala Alzeimer utilizand aceleasi medicamente, dar unul
din loturi fiind ‘supus’ timp de 6 luni la stimulari cognitive. Rezultat :
masa cerebrala a crescut la pacientii stimulati cognitiv. Explicatie :
structura cuantica a psihicului a stimulat neuroplasticitatea prin multiplicarea
dendritelor si realizarea de noi sinapse. Cum ? Structura cuantica a
psihicului a actionat informational-metabolic precum un ghid, un
‘inainte-mergator’ si facilitator al unor ‘muguri dendritici-sinaptici’
(comparatie prozaica : zidarul aseaza caramizile conform unui plan dinainte
stabilit). Ipoteza este confirmata si de experientele pe sobolani : lot
stimulat cognitiv si lot stimulat muscular. Rezultat : afluxul sanguin si
metabolismul cerebral au crescut la ambele loturi, dar la lotul stimulat
cognitiv s-au observat in plus multiplicarea dendritelor si
sinapselor.
Efectele psiho-somatice sanogene
(placebo), ca si cele psiho-somatice patogene (nocebo), depind de structura
atomo-celulara (‘constelatia biologica’), dar si de structura cuantica a
psihicului (memoria inregistrata in hardul psihic, vectorii personalitatii,
educatia si experienta personala).
Efectele psiho-somatice sunt
influentate in primul rand de trecutul apropiat, de prezent si de ipotezele
personale privind viitorul. Detalierea particularitatilor biologice si
psihologice ale celor vindecati prin efect placebo ar putea ajuta la o modelare
cognitiva-comportamentala sanogena a celor care nu s-au vindecat cu
‘medicamentul minciuna’ dar, mai ales, a celor care nu s-au vindecat cu
substanta activa. Nu cumva ei nu s-au vindecat din cauza actiunii nocebo ??
Ar fi de asteptat ca modelarea psihologica a celor 36% nevindecati cu injectie de
colagenaza, sa conduca la vindecarea majoritatii lor (repetand si injectarea ).
Dar modelarea psihologica
este dificila, laborioasa, si cu rezultate adesea prea mici fata de nivelul
necesar pentru sanogeneza. Acesta este unul din motivele foarte importante
pentru care medicamentele vor fi necesare pentru aproape orice imbolnavire.
Alegerea lor va fi cu atat mai adecvata cu cat in cercetare fenomenele de
placebo si nocebo vor fi mai bine gestionate. Acest lucru va fi posibil adaugand
la cercetare un al treilea grup de pacienti, si carora sa li se administreze
substanta de cercetat. Acest grup va fi abordat interactiv : pacientul este
subiect ce colaboreaza activ la cercetare, (spre deosebire de cercetarea actuala
in care pacientul este ‘obiect’, este pasiv, abordat directiv). Acest al treilea
grup va fi realizat neapeland la hazard (nerandomizat) ci selectand pe criterii
de apropiere ca fenotip si psihotip (nu numai ca diagnostic). Psihotipul (tipul
de personalitate) este foarte important in cercetarea clinico-farmaceutica
pentru ca sintetizeaza o conduita particulara precum “stilul de a sofa”; de
“stilul de conduita” depinde locul, timpul si comutarea activarilor sau
inhibarilor metabolice. De aceea in echipa de cercetatori vor fi inclusi
psihologi si psihiatri. Pe parcursul cercetarii, ei vor realiza pacientilor un
grad mare de detasare psiho-emotionala fata de experimentul la care participa
(vor fi protejati atat de fenomenul placebo cat si de cel de nocebo). Cercetarile realizate astfel vor reusi
stabilirea de criterii mai clare de prescriere a medicamentelor in functie nu
numai de diagnostic si de comorbiditati, ci si de personalitate, habitat,
istoria personala si expectatiile pacientilor. Un singur si elementar exemplu
despre utilitatea acestei abordari : tulburarea depresiva recurenta la o
personalitate introvertita ‘raspunde’ mai bine la venlafaxina, pe cand aceeasi
tulburare dar la o personalitate extrovertita ‘raspunde’ mai bine la quetiapina.
Dar medicii integreaza mult mai multe aspecte psihologice atunci cand aleg un
medicament pentru un anume pacient. Ghidurile terapeutice ar trebui sa cuprinda
aceste amanunte. Ele vor fi foarte eficace daca la realizarea lor vor colabora
cercetatorii (pentru care exista boli si nu bolnavi) cu terapeutii (pentru care
exista bolnavi si nu boli) ; primii folosind dominant statistica, ceilalti
folosind dominant semiologia si experienta terapeutica proprie. Se va reusi
astfel ca ‘prima alegere’ a unui medicament pentru pacientul x sa fie ‘cea mai
buna alegere’, si sa nu fie necesara o ‘a doua alegere’. Si, la fel de
important, alegerea va scadea foarte mult riscul reactiilor adverse (in prezent
acestea sunt in majoritate imprevizibile mai ales in cazul efectelor
‘contrar-bivalente’ : medicamentul x poate produce la unii pacienti
constipatie, dar la altii poate produce diaree ; la unii somnolenta, la
altii insomnie etc).
Opinie finala : cred ca
noua treapta in cercetarea clinico-farmaceutica este inevitabila desi greu de
acceptat pentru ca presupune mult mai mult efort intelectual si timp fata de
metodologia actuala. Dar rezultatele ei vor multumi, mult mai mult ca
acum : pacientii (vindecari mai usoare), cercetatorii (vor spune cu mai
multa bucurie ‘evrika’), fabricantii de medicamente (vor produce o gama extinsa
de medicamente pentru ca fiecare om este unicat), medicii terapeuti (‘esti
multumit cand reusesti sa multumesti’).
05-12-09
Dr.
Vissarion Marian-Carmen
BIBLIOGRAFIE
SELECTIVA
(Structura cuantica a
psihicului
si modernizarea cercetarii
clinico-farmaceutice)
1.Sesiunile stiintifice
lunare ale Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania (APLR), din anul 1990 pana
in present.
2.I. Fl. Dumitrescu: “Electronografia- metode electrografice in
biologie”. Ed. Stiintifica si
enciclopedica Bucuresti 1979
3.Dr Angel Escudero: “Vindecarea prin gandire; Noesiterapie”. Ed. For
you
4.
5.William Aratz, Betsy Chasse, Mark Vincente:” What the bleep do we
know?”
6.Fred Wolf : “Taking the quantum leap”
7.Prof. Stuart Hameroff, Univ.
8.Infarctele cerebrale silentioase- marker de risc vascular si cognitive:
R. Tanasescu, Maria Ticmeanu ; Univ. De Medicina si Farmacie
"Carol Davila " Bucuresti, Clinica Neurologica Colentina
9.The rehabilitation role of anosognosia and neglect in post stroke
hemiplegia, following ischemic lesions of the right hemisphere :Diana Matcau;
Neurological Clinic of
10.Cercetari experimentale referitoare la teritoriul arterelor
coroidiene, variantele lor individuale si daca participa la vascularizatia
talamusului : B. Kory-Mercea, Stefania Kory Calomfirescu, Marilena Kory-
Mercea ; U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’, Cluj-Napoca, Facultatea de Educatie
Fizica si Sport, U.B.B., Cluj-Napoca
11.Trecere sistematica in revista a datelor asupra posibilei asocieri
dintre localizarea leziunii si depresia post-stroke : A. Dumbrava, Cristina
Balut; Univ. ‘Al. I. Cuza’,
12.Studiul impactului depresiei post-
stroke asupra performantelor motorii si cognitive ale bolnavilor :Valerica
Tudorica, Cornelia Zaharia, Oana Alexandru, Denisa Parscoveanu, Diana Stanca,
Disciplina Neurologie, Univ. De Medicina si Farmacie, Craiova : Clinica de
Neurologie, Spitalul mClinic de Neuropsihiatrie, Craiova
13.Evaluarea clinico-functionala si
recuperarea neuro-motorie a unui pacient diagnosticat cu hemoragie
subarahnoidiana si stroke ischemic – prezentare de caz : Elvira Paun, Oana
Alexandru, Carmen Albu, Ligia Rusu, Cornelia Zaharia : Univ. din Craiova,
Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova : Disciplina Neurologie, Univ.
De Medicina si Farmacie Craiova, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie
Craiova : Universitatea din Craiova
14.Sindromul ischemic cerebro-cardiac persistent scurt istoric : A.
Berheci,
15.Studiu asupra functiei cognitive la pacientii cu hemoragie
subarahnoidiana; Carmen Albu, Diana Stanca, Cornelia Zaharia, Valerica Tudorica,
Denisa Parscoveanu: Univ. de Medicina si Farmacie
16.Studiu asupra tulburarilor cognitive din accidentul vascular cerebral
in teritoriul carotidian drept: Denisa Parscoveanu, Cornelia Zaharia, Valerica
Tudorica, L. Matcau, Diana Stanca: Univ. de Medicina si Farmacie Craiova, Univ.
de Medicina si Farmacie Timisoara
17.Importanta evaluarii tulburarii cognitive post-stroke cu ajutorul
scorului MMSE: Andreea Stoica, Nicoleta tohanean, Lacramioara Perju-Dumbrava;
Clinica Neurologie I, Cluj Napoca
18.Sindrom Sneddon asociat sindromului
antifosfolipidic cu semen neurologice non-ischemice intermitente : Marieta
Macovei, C.Popa. Andreea Ilinca ; Institutul National de Neurologie si Boli
Neurovasculare, Bucuresti, Clinica de Neurologie
19.Sindromul Klippel-Trenaunay.
Prezentare de caz : Maria Rotaru, Oana Neagu, B.V. Rotaru ; Institutul
National de Neurologie si Boli Neurovasculare, Bucuresti, Clinica de
Neurologie
20.Depresia in epilepsie : Gabriela Marian, Elena Alina Nica,
Brindusa Ecaterina Ionescu, Diana Ghinea; Spitalul Clinic “Prof. Dr. Al.
Obregia”
Bucuresti
21.Sperante pentru neurostrokologul
secolului XXI: G. Lugoji, Andreea Ioana Lugoji, J. Ciurea, Institutul National
de Neurologie si Boli Neurovasculare, Clinica de Neurologie ; Studenta
U.M.F. "Carol Davila " Bucuresti, Facultatea de Medicina ; Spitalul Clinic
de Urgenta ‘Bagdasar-Arseni’, Bucuresti, Clinica de
Neurochirurgie
22.Oboseala postaccident vascular
cerebral : G. Lugoji, Andreea Ioana Lugoji, Gh. Popa, V. Moldoveanu,
Institutul National de Neurologie si Boli Neurovasculare, Clinica de
Neurologie ; Studenta U.M.F. "Carol Davila " , Facultatea de
Medicina
23.Neuroprotectie si neuroplasticitate-
un scurt consens asupra conceptelor. Utilitatea clinica a terapiei cu factori
neurotrofici (Cerebrolysin) in dementa vasculara- date dintr-un nou studiu
pilot : Prof. Dr. D.F. Muresanu, Univ. De Medicina si Farmacie Cluj-Napoca,
Romania, Clinica de Neurologie
24.Modificarile hartii motorii cerebrale
sub influenta miscarilor pasive, active si a stimularii electrice functionale la
pacientii cu accident vascular cerebral si la voluntari sanatosi : un
studiu folosind stimularea magnetica transcraniana : Prof. Dr. C.D.
Popescu, Dr.C. Ardeleanu,
Dr.B. Ignat, Dr.O. Bolbocean, Dr.C. Bohotin, Dr.V. Bohotin, Clinica de
Neurologie ,Spitalul Clinic de Recuperare, U.M.F. ‘Gr. T. Popa ‘
Iasi
25.Alterarile barierei hemato-encefalice
in declinul cognitiv si dementa : Dr.B.O. Popescu, Clinica de
Neurologie ,Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, Romania ;
Laboratorul de Medicina Moleculara, Institutul National de Patologie ‘Victor
Babes’, Bucuresti
26.Tomografia computerizata cerebrala de
perfuzie- metoda de evaluare diagnostica si prognostica in stroke : T.
Lupescu, Teodora Matura, Maria Alexandrescu, D. Constantin : Sectia de
Neurologie, Spitalul Agrippa Ionescu, Bucuresti ; Departamentul de
Imagistica, Spitalul Agrippa Ionescu, Bucuresti
27.Evolutie si raspuns terapeutic
diferite la pacienti cu infarcte cerebrale in teritoriul posterior avand factori
de risc si mecanisme patogenice similare : B. Dumitriu, F. Scarlatescu, Ana
Maria Sersea, Anca Toma, alina Tugui, Andreea ilinca, institutul National de
Neurologie si Boli Neurovasculare, Bucuresti, Clinica de
Neurologie
28.Corelatii imagistice si
anatomo-patologice in AVC : Anca Hancu, M. Bosoteanu, M. Deacu, D. zguma,
M. Kaivanifard, M.M. Butuman, Univ. Ovidius Constanta, Spitalul Clinic Judetean
de Urgenta Constanta
29.Hemoragia strio-capsulara. Cercetari
clinice, de tomografie computerizata si rezonanta magnetica : B.
Kory-Mercea, Stefania Kory Calomfirescu, U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’,
Cluj-Napoca
30.Transcranial magnetic stimulation in stroke rehabilitation :
Diana Matcau, Elena Sarbu, L. Matcau, Neurological Clinic Timisoara and Vest
University of Timisoara
31.Probleme de diagnostic si recuperare
neuro-motorie la un pacient cu accidente vasculare cerebrale multiple-
prezentare de caz: Oana Alexandru, Elvira Paun, Valerica Tudorica, Mirela
Zaharie, C.Militaru, Cornelia Zaharia; Disciplina Neurologie, UMF Craiova,
Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova ; Univ. Din Craiova, Spitalul
Clinic de Neuropsihiatrie Craiova ; Centrul de Cardiologie
Craiova
32.Neconcordanta clinico-imagistica la
un caz de AVC in teritoriul vertebro-bazilar : Raluca-Elena vintilescu,
L.Ene, Dana Albulescu, Mihaela Abagiu, cornelia Zaharia, Spitalul Clinic de
Neuropsihiatrie Craiova Clinica de Neurologie
33.Asocierea modificarilor EKG cu
lateralizarea emisferica dupa AVC ischemic acut : Dimela Luca, Mariana
Ticmeanu, Alexandra Oprisan, R.Tanasescu, Univ. De Medicina si Farmacie "Carol
Davila " Bucuresti, Clinica Neurologica Colentina
34.Mobilizarea precoce dupa accidentul vascular cerebral ischemic
(stroke)- controverse si studiu clinic : Sanda-Maria deme, D.C. Jianu, P.D.
Nanu, stefania Kory Calomfirescu ; Univ. de Vest ‘Vasile Goldis’ Arad,
Facultatea de Medicina Generala , Disciplina Neurologie; U.M.F. ‘Victor
Babes’, Disciplina Neurologie;
U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’, Disciplina Neurologie
35.Resurse farmacoterapeutice in abordarea depresiei post-stroke: A.
Dumbrava, Cristina Balut; Univ. ‘Al. I. Cuza’,
36.Resurse psihoterapeutice in abordarea
depresiei post-stroke : A. Dumbrava, Cristina Balut, Univ. ‘Al. I. Cuza’,
37.Metoda sofrologica in recuperarea
bolnavilor afazici cu infarct cerebral (metoda prioritara in tara) : ,
Stefania Kory Calomfirescu, C.Jianu, Marilena Kory-Mercea, Sanda Maria Deme, E.
Vargha; U.M.F. ‘Iuliu Hatieganu’, Cluj-Napoca; U.M.F ‘Victor Babes’, Timisoara;
Facultatea de Educatie Fizica si Sport, U.B.B., Cluj-Napoca; Facultatea de
Medicina de Vest ‘Vasile Goldis’, Arad; Facultatea de Psihologie, U.B.B.,
Cluj-Napoca
38.Scopurile kinetoterapiei in faza
acuta a accidentului vascular cerebral: Stefania Kory Calomfirescu, Marilena
Kory-Mercea, C.Jianu, Sanda Maria Deme, Adela Maria Mos; U.M.F. ‘Iuliu
Hatieganu’, Cluj-Napoca ; Facultatea de Educatie Fizica si Sport, U.B.B.,
Cluj-Napoca ; U.M.F ‘Victor Babes’, Timisoara ; Univ. de Vest ‘Vasile
Goldis’, Arad ; Facultatea ‘Emanuel ‘, Oradea
39.Obiectivele kinetoterapiei in
scleroza laterala amiotrofica : Stefania Kory Calomfirescu, Daniela
Miculaiciuc, Eva Puscas, Marilena Kory-Mercea, Sanda Maria Deme; Catedra de
Neurologie, U.M.F. “Iuliu Hatieganu’, Cluj-Napoca; Facultatea de Educatie Fizica
si Sport, sectia Kinetoterapie, U.B.B., Cluj-Napoca ; Facultatea de
Educatie Fizica si Sport, U.B.B., Cluj-Napoca ; Facultatea de Medicina de
Vest ‘Vasile Goldis’, Arad
40.A romanian experience about the limits and peculiarities in the
rehabilitation of the old spastic patient after different brain injuries :
Elena-Luminita Sidenco, Raluca Tugui ; University Spiru Haret Bucharest,
Chair of Kinetics Ambulatory Dacia Medical center and BioTerra Med,
Bucharesty ; clinic of
41.Monitorizarea programelor de reabilitare functionala a bolnavului
hemiplegic cu AVC hemoragic, pe baza unei evaluari complexe: Elvira Paun, Ligia
Rusu, Oana Alexandru, Cornelia Zaharia; Univ. Din Craiova, Spitalul
Clinic de Neuropsihiatrie Craiova ; Univ. Din Craiova ; Disciplina
Neurologie, UMF Craiova, Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie
Craiova
42.Recuperarea post-AVC ischemic depinde
de selectarea corecta a pacientilor, studiu clinic : Sanda-Maria Deme,
D.C.Jianu, P.D.Nanu, Stefania Kory Calomfirescu ; Univ. de Vest ‘Vasile
Goldis’, Arad, Facultatea de Medicina Generala , Disciplina Neurologie ;
U.M.F ‘Victor Babes’, Disciplina Neurologie ; U.M.F. “Iuliu Hatieganu’,
Disciplina Neurologie
43.standing and gait recovery in hemiplegic patients: outcome comparative
analysis between postural reflexes/ reactions stimulation vs. classical
proprioceptive procontractile facilitation method: G.Onose, A.Anghelescu, Carmen
Chiparus, Cezara Mihailescu, Magda Lapadat, cristina Chendreanu, Andrada Mirea,
C. Popescu, Adelina Bojan, anca Sanda Mihaescu, D.C. Mardare, B. Ungur, F.
Marinescu, A. Dumitrescu, I. Colibaseanu, M. Ghergut, Monica Haras, Ioana
Androne, Aura Spanu, Cristina Popescu, A.V. Ciurea; Physical &
Rehabilitation Medicine Clinic Division, ‘Bagdasar-Arseni’ Emergency Hospital,
Bucharest, Romania; National Institute of Gerontology & Geriatrics ‘Ana
Aslan’, Bucharest, Romania; I-st Neurosurgical Clinic Division,
‘Bagdasar-Arseni’ Emergency Hospital, Bucharest, Romania
44.Imagistica in bolile cerebrovasculare: M. Medrea, B.V. rotaru;
centrul de diagnostic romano-german MEDINST Bucuresti; institutul National de
Neurologie si Boli Neurovasculare, Bucuresti, Clinica de
Neurologie
45. G Ionescu;
"Psihosomatica", Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1975
No comments:
Post a Comment