Draga Domnule Profesor,

Va anunt ca azi mi-a aparut poate cea mai draga carte a mea intitulata
REVELATII 21 DECEMBRIE 2012 careia am sa-i fac o lansare pe data de
21 Decembrie 2008 la Libraria Eminescu de langa Universitate.

O consider cea mai profunda carte a mea.Deja paginile de citate cum ar
fi citate celebre, sau famous quotes au inceput sa publice masiv din
revelatii.Cartea se axeaza pe anumite teme cum ar fi Destin,
Geniu,Genialitate,Timp,Viata,etc.
Pe moment va trimit cateva doua fragmente si prologul cartii pentru a
va face o idee ce inseamna Revelatii 21 Decembrie 2012.Va rog cu acest
prilej sa-i anuntati si pe cei interesati de aparitia editoriala
respectiva.

Cu respect al d-voastra,
Sorin Cerin

Motto:

" Celui care se teme de haos îi e frica de iubire."

PROLOG

Multumesc Sfinxului din Bucegi si Luminii Divine pentru inspiratia pe
care mi-au dat-o pentru a scrie aceasta carte.În septembrie am
realizat un film la Sfinx cu intentia de a scrie Revelatii pe care
l-am postat pe Youtube.

Azi aceasta carte este gata.Atunci nu stiam cum va arata, doar faptul
ca se va numi Revelatii si ca va trata problematica viitorului
omenirii.Acum realizez ca viitorul va consta în trecerea omului în
virtual,dar cel mai important lucru privind viitorul nu sunt
razboaiele si nici vre-o anume harta administrativa,ci noi
însine.Viitorul consta în modul de a ne întelege pe noi,deoarece lumea
suntem noi.Am realizat ca viitorul nostru sta în
iubire,destin,absurd,adevar si atâtea alte si alte teme,care fac parte
din indicele alfabetic ce întregeste cuprinsul acestei carti.

Am început sa scriu aceasta carte pe 21 octombrie 2008 iar azi 7
noiembrie 2008 este gata.În prima saptamâna am scris în medie 16
pagini pe zi,urmând ca sa mai adaug alte si alte pagini în celelalte
zile pâna azi când am considerat cartea terminata.Nu credeam ca
Revelatii va fi scrisa sub forma unor maxime sau cugetari.

Pe 2 septembrie 2008 când eram la Sfinx îmi imaginam o carte în care
sa povestesc cum mi-as imagina eu Apocalipsa.

Totul a venit de la sine ca si cum as fi cunoscut aceasta carte de
când e lumea iar acum urma sa o redau pentru d-voastra.Câteva maxime
de-ale mele publicate în alte carti s-ar potrivi mai bine la acest
prolog:

"Ce suntem noi în afarã de un vis nebun al unui înger complexat de
Sine, pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei?"

" Doar muritorii cauta nemurirea, fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta."

"Nu infinitul este limitat ci caracteristicile sale"

"Tu esti catedrala de care am nevoie, iubirea mea, pentru mântuirea
propriei mele existente."

"Sa fim optimisti, iubirea mea cea mare, fiindca avem de partea
noastra clipa si nu Destinul, fiindca avem eternitatea acestei clipe
si nu timpul, fiindca ne avem pe noi, acum si aici, si nicaieri în
urma clipei, fiindca va ninge cu timp, si aceasta urma va fi îngropata
de stele cazatoare, devenind o amintire a unei lumi trecute."

Fiecare revelatie din aceasta carte este o particica dintr-un puzzle
mai mare care va deslusi ce înseamna sfârsitul lumii din sfânta data
de 21 decembrie 2012. Cine este Dumnezeu, cum ne-a gândit în aceasta
lume.

În tot timpul cât am scris cartea am simtit Lumina Divina alaturi de
mine, eu nefiind altceva decât o sursa care va dezvaluie d-voastra
informatia primita. Aproape întreaga carte a fost scrisa în primele
sapte zile iar în cele câteva zile care au urmat am mai facut doar
adaosuri la anumite teme.Nimanui nu trebuie sa-i fie frica de
sfârsitul lumii fiindca este doar sfârsitul acestei lumi murdare si
nicidecum al viitorului. Foarte multi aproape ca nu vor realiza ce se
întâmpla.

Omenirea va trece într-o noua dimensiune spirituala începând cu acea
miraculoasa si sfânta data de 21 decembrie 2012. Nu doar calendarul
mayas este cel care indica aceasta data dar si rezonanta Schuman sau
pulsul planetei noastre care se comporta asemeni unui electromagnet
urias.Din 1980 creste mereu de la cei 7,83 cicli pe secunda la 12 în
prezent.Acest fapt duce la micsorarea calitatii timpului.Ziua în
prezent ar avea numai 16 ore urmând sa ajunga la zero pe data de 21
decembrie 2012.

Treptat se va încropi o noua ordine spirituala care va duce la
recunoasterea Luminii Divine Negre benefice spiritului uman.Energia
neagra din Univers,nu va mai fi o amenintare dupa cum spun unii
savanti ci o binecuvântare.

Nu va fi un sfârsit al lumii ci renasterea unui nou ciclu
universal,foarte benefic omenirii.

Sfârsitul lumii consta din întelegerea acestor revelatii.

Fiecare revelatie în parte are un cod al sau bine definit în imaginea
de ansamblu a ceea ce va fi viitorul de dupa 21 decembrie 2012.

9 noiembrie 2008

Sorin Cerin

ABSOLUT

Exista oare un absolut al absolutului?Acela e cu siguranta nimicul sau
necunoasterea.

Absolutul prostiei e un adevar.

Absolutul adevarului e necunoasterea lui.

Absolutul vietii este speranta.

Absolutul desertaciunii este necuprinsul.

Absolutul iubirii este nefiinta.

Absolutul sexului este deprimarea.

Absolutul Omului este Dumnezeul sau.

Absolutul creatiei este Lumea.

Absolutul frumusetii este speranta într-o alta frumusete.

Absolutul prostiei este necunoasterea ei.

Absolutul timpului este Clipa.

Absolutul cunoasterii este necunoasterea.

Absolutul filozofiei este credinta.

Absolutul credintei este mântuirea de sine.

Absolutul pacatului este Moartea.

Absolutul mântuirii este pacatul.

Absolutul creatiei este minciuna.

Absolutul Mortii este Adevarul.

Absolutul nasterii este Iluzia Vietii.

Absolutul Iluziei Vietii este nonsensul.

Absolutul religiei este umilinta.

Absolutul absolutului este Desertaciunea lumii.

Absolutul absolutului pentru Infinit este perfectiunea.

Absolutul absolutului Cunoasterii este Necunoasterea.

Absolutul visului este trezirea.

Absolutul abundentei este disperarea.

Absolutul saraciei este lacomia extrema.

Absolutul virtutii este umilinta.

Absolutul abstinentei este normalitatea.

Absolutul abuzului este consecventa dusa la paroxism.

Absolutul accidentului este evenimentul primordial unic si
întâmplator:Dumnezeu.

Absolutul razboiului este victoria înfrângerii.

Absolutul alpinistului este dorinta de a-si escalada propria sa moarte.

Absolutul absurdului este exactitatea într-o lume iluzorie.

Absolutul dorintei este sfârsitul sperantei, precum absolutul
sperantei este sfârsitul dorintei.

Absolutul infinitului este numarul unu:"Un infinit."

Absolutul cuviintei este întelegerea oricarui pacat.

Absolutul asteptarii este Moartea.

Absolutul lacomiei este saracia.

ABSURD

Absurdul adevarului este cuvântul,precum absurdul cuvântului este un
adevar,nestiind nimeni Adevarul Absolut.

Absurdul minciunii este cunoasterea Iluziei Vietii.

Absurdul absurdului este un Adevar.

Absurdul Mortii este învierea viilor.

Absurdul Vietii consta în mântuirea de pacatul Existentei.

Absurdul Existentei este limita de unde începe cunoasterea Iluziei Vietii.

Absurdul Destinului este împlinirea lui prin necunoasterea Mortii.

Absurdul puritatii unei lacrimi consta în plâns.

Absurdul sperantei consta în gasirea propriului sau orizont.

Absurdul milei este de a crede în mântuire.

Absurdul linistii consta în strigatul singuratatii din tine.

Absurdul creatiei este Lumea nascuta pentru a muri.

Absurdul frumusetii este iluzia sa.

Absurdul visului este sa visezi ca visezi propria ta trezire care este
viata noastra,fiind cu adevarat treaz.

Absurdul melancoliei consta în amintirea unui posibil viitor.

Absurdul amintirii este faptul ca se produce într-un prezent a carui
marime nu poate fi definit la frontiera dintre trecut si viitor.

Absurdul absolutului este acceptarea verbului A FI.

Absurdul cuvântului este sensul.

Absurdul nemuririi este amintirea.

Absurdul cunoasterii este Adevarul.

Absurdul dorului este dorul de strainul din tine.

Absurdul fericirii consta în împlinirea sa, atunci când devine o
simpla normalitate.

Absurdul imperfectiunii este perfectiunea ei.

Absurdul disperarii este atunci când aceasta devine o normalitate, învingând.

Absurdul neputintei este politica.

Absurdul mortii consta în viata de apoi.

Absurdul facerii este creatia pacatului.

Absurdul Destinului consta în mântuire.

Absurdul uitarii este ca si aceasta poseda propriul sau adevar prin
amintirea sa.

Absurdul fiintei este nonsensul propriei sale existente în pacat.

Absurdul necesitatilor este dorinta de saturatie.

Absurdul omenirii consta în cele sapte minuni ale sale, concepute prin
Iluzia Vietii.

Lumea nu poate avea niciodata un sfârsit fiindca nu a avut niciodata
un început în eternitatea gândului Lui Dumnezeu.Sfârsitul poate sta
doar în cunoastere.

ADEVAR

Viata este o minciuna uitata de orice adevar.

Chiar si neantul este un adevar.

Niciodata nu vom afla un adevar fara sa ajungem la malul Mortii.

Stie cineva ce este un adevar fara sa cunoasca esenta cunoasterii?

Adevar fara de cunoastere nu exista,precum viata fara de moarte.

Întodeauna în spatele unui adevar se va afla un altul.

Adevarul este cel mai înrait dusman al libertatii de sine.Niciodata nu
se va abate de pe calea sa.

Adevarul este împaratia cunoasterii,în schimb cunoasterea este sclava
adevarului.

Niciodata adevarul nu va întelege Viata datorita Mortii!

Adevarul este ca si salcia la malul apei.Înfloreste doar daca e udat
cu desertaciunea acestei lumi,recunoscuta ca atare.

Adevarul va fi mereu primul la masa Mortii si ultimul la cea a
Vietii,fiindca prima îl duce iar cea de a doua îl reneaga.

Adevarul este calvarul stiintei.

Adevarul este cheia imposturii.

Adevarul este gardianul Vietii si sustinatorul Mortii.

Adevarul este mirajul celui care îl cauta.

Ce sens ar mai avea Viata daca nu ar sti ca Moartea se ascunde în
spatele unui mare adevar?

Adevarul este zarul care nu cade niciodata în timpul Vietii.

Adevarul este valul care înneaca stiinta.

Adevarul este norul ce va acoperi soarele cunoasterii în aceasta lume.

Adevarul este unicul strigat auzit de catre om, al Mortii.

Adevarul este nasturele care nu se încheie niciodata la camasa Destinului.

Adevarul este rasaritul ce apare drept apus celui care pretinde ca îl stie.

Adevarul are cea mai adânca vizuina în sufletul celui care îl cauta.

Adevarul este lipsit de orice mustrare de constiinta,tocmai fiindca nu
o poate avea.

Adevarul este cel mai mare impostor al Destinului.

Adevarul este moara care macina prostia.

Adevarul este instinctul de a întelege minciuna lumii.

Adevarul este cerul pe care se sprijina Iluzia Vietii.

Adevarul este zapada topita a Cunoasterii, din care va rasari iluzia lumii.

Adevarul este soapta auzita de un surd si rostita de un mut.

Oare exista ceva mai tacut decât adevarul?

Adevarul nu se va scalda niciodata în mocirla cunoasterii.

Adevarul este palma de pumnul careia se loveste creatia.

Adevarul este lumina luminii pe care noi o percepem mereu:stinsa.

A deschide usa adevarului este ca si cum ai accepta sfârsitul lumii.

Adevarul este limba care tace când rosteste un cuvânt si striga când
nu spune nimic.

Adevarul este palma primita de aceasta lume pe obrazul fagaduintei Lui Dumnezeu.

Adevarul este parintele pacatului.

Adevarul este pustnicul Mortii si calaul Vietii.

Adevarul este linistea de dinaintea furtunii.

Adevarul nu primeste niciodata oaspeti la masa cunoasterii sale.

Adevarul nu a îmbratisat niciodata mai mult decât o singura cunoastere.

Adevarul va fugi mereu de tine fiindca nu te poate cunoaste.

Adevarul nu se poate sparge niciodata în mai multe cioburi fiindca nu
poate fi decât unul singur.

Adevarul este floarea cu o singura petala:cea adevarata.

Adevarul este sansa acestei lumi de a-si întelege nonsensul.

Adevarul în aceasta lume este necunoastere.

Totul trebuie sa se raporteze la adevar,deci întreaga cunoastere,la
necunoastere.

Nu poate exista un adevar mai mare decât nonsensul existentei.

Adevarul se roaga numai la biserica desertaciunii în aceasta lume.

Adevarul nu va numara niciodata anii,ci clipele.

Adevarul este lozul norocos al desertaciunii.

Adevarul este gara unde nu opreste niciodata trenul cunoasterii.

Adevarul este peste limita necuvintei de a afirma ca îl cunosti.

Adevarul este prostia în stare pura în care se reflecta întreaga
întelepciune a lumii si invers.

Adevarul este gardul de care se sprijina prostia.

Adevarul este orizontul cunoasterii pe care nu îl va putea atinge niciodata.

Adevarul este roata necunoasterii care duce Destinul acestei lumi spre nonsens.

Adevarul este piatra care trebuie slefuita atât de mult încât
dispare de la sine.

Adevarul este steaua care va straluci doar în noaptea Mortii.

Adevarul este muntele ce nu va putea fi niciodata escaladat de catre
Iluzia Vietii.

Adevarul este moartea iluziei si nasterea realitatii.

Niciodata nu vei cunoaste adevarul într-o lume unde unicul adevar este
minciuna creatiei.

Adevarul este unicul tarm la care se scufunda corabiile cunoasterii.

Adevarul este ochiul magic al sansei de a sti cât de mult mintim.

Adevarul este rasaritul sperantei de a cunoaste unde începe Moartea si
unde se sfârseste Viata.

Adevarul este sansa care vrea sa uscida inertia accentuând-o.

Adevarul este fumul ce nu va pluti niciodata în aerul realitatii decât
în cel al Iluziei Vietii.

Adevarul este marja de eroare a stiintelor.

Adevarul este eroarea ucigatoare a gândului.

Adevarul este nesupusul Iluziei Vietii si împaratul necunoasterii.

Adevarul este unicul sustinator al Mortii.

Adevarul este iarba necosita din lumea de apoi, cu care se hranesc
caii clipelor acestei lumi.

Adevarul este inamicul declarat al stiintei si prietenul genialitatii.

Adevarul este izvorul prostiei si desertul cunoasterii.

Adevarul este iubire.

Adevarul sunt ochii tai ce vor sa se ascunda în lacrima unei clipe eterne.

Adevarul nu se poate spune niciodata ci doar simti.Orice ai spune
poate fi combatut.

Adevarul este Dumnezeul Primordial,este unica lipsa din Tot dar si din
Totul de la spatele Totului,etern,infinit.

Adevarul este caramida pe care se reazama întreaga constructie a
minciunii.Altfel s-ar darâma.

Adevarul este unicul sens al nonsensului.

Adevarul este ploaia acida care seaca si mai mult desertul vietii.

Adevarul nu va strafulgera niciodata în ochii care nu iubesc.

Unicul adevar al acestei lumi este iubirea.

Adevarul va înnota întodeauna singur pe oceanul vietii,neacceptând
nici un compromis cu nimeni si nimic.

Adevarul este stânca de care se loveste valul cunoasterii,
pulverizându-se în infinitul eternitatii.

Adevarul este amintirea nemuririi.

Adevarul este calea sperantei ce poate regasi Moartea.

Adevarul este visul uitat de Dumnezeu la în ochii înlacrimati ai unei
mari iubiri.

Adevarul este linistea mormântala a cuvântului creatiei ce nu mai
suporta minciuna existentei de: a fi.

Adevarul va fi mereu, cel care va pierde primul trenul oricarei iubiri.

Adevarul este lacrima sperantei de a fi împreuna într-o lume a despartirilor.

Adevarul este cel care spala Moartea cu Apa Vietii.

Adevarul este departarea din ochii care îl cauta.

Adevarul este nelinistea gândului de a se fi nascut în minciuna acestei lumi.

Adevarul este constiinta neantului si unica minciuna a acestei lumi
posesoarea atâtor adevaruri false.

Adevarul este creanga pe care sta Destinul minciunii acestei lumi.

Adevarul este pasarea cu aripile frânte din visul cunoasterii.

Adevarul este la fel de unic pe cât de unica este Moartea.

Adevarul va merge mereu la bratul Mortii într-o Viata a iluziei.

Adevarul va întelege doar ceea ce nu poate fi înteles.

Adevarul va crede numai în necredinta iluziei.

Adevarul se usuca mereu primul la soarele uitarii.

Adevarul are tepi doar atunci când îl cautam.

Adevarul stie sa minta cel mai tare minciuna.

Chiar si cel mai absolut fals este un adevar.

Cine poate alege adevarul falsului în locul vietii si sa fie profund religios?

Adevarul religiei consta în acceptarea suprematiei adevarului
minciunii despre creatie.

Adevarul nu va cere niciodata o noua minciuna la masa Vietii,însa
minciuna va cersi mereu un alt si alt adevar,sperând ca pâna la urma
va gasi unul care sa îi convina.

Adevarul este aripa frânta a oricarei iubiri.

Adevarul este pacea dintre sens si nonsens.

Adevarul va alerga mereu de cuvânt pentru a da acestuia un sens.

Adevarul este prosopul desertaciunii cu care s-a sters Dumnezeu pe
mâini în momentul creatiei acestei lumi.

Adevarul va fi etern un copil al Iubirii în care aceasta nu va crede niciodata.

Adevarul este tabla neagra pe moartea caruia sta scris cuvântul.

Adevarul este instinctul iubirii care se lupta cu lacrima unei clipe
eterne în lumea desertaciunii.

Adevarul este mantia sub care sta ascuns absolutul unei iubiri.

Adevarul este zborul nefast din care se prabusesc sentimentele într-o
mare iubire.

Într-o mare iubire va trebui sa accepti ca adevarul suprem este
minciuna acestei lumi trecatoare.

Adevarul este unicul care va sti sa iubeasca o mare iubire, combatând-o.

Nici un val din oceanul vietii nu ar fi adevarat, daca acesta nu s-ar
lovi în cele din urma de moarte.

A asculta de adevar în aceasta lume este ca si cum ai întelege în
sfârsit importanta sinuciderii.

Adevarul este unicul care nu va putea urca vreodata muntele
cunoasterii tocmai fiindca aceasta se sprijina pe el.

Ce poate fi mai neadevarat decât un adevar în aceasta lume desarta?

AMINTIRE

Întrega lume este o mare amintire prin propriul sau Destin care la
rândul lui este amintirea imaginii Lui Dumnezeu.

Amintirea este speranta de a fi în ochii care se pierd scrutând
orizontul iubirii, spre nicaieri.

Amintirea este libertatea care nu poate recunoaste unicul timp liber:viitorul.

Amintirea este dorul fericirii.

Amintirea este lacrima Destinului.

Aminitrea este unicul fluviu al dorintei care se revarsa în oceanul
împlinirii, unui Destin.

Amintirea este lantul unor clipe ce vor sa lege eternitatea de stâlpul
Întâmplarii.

Amintirea este roata de foc a timpului care se învârte invers,în clipa
noastra eterna, aprinzând-o si aducând trecutul în viitor.

Amintirea nu rupe niciodata pagina trecutului din calendarul unei iubiri.

Amintirea este marea regasire a Destinului prin el însusi.

Amintirea este ploaia de vara a clipelor aduse din trecut sa ude viitorul.

Amintirea este fericirea îndurerata de a te sti mereu în mine si
nicaieri în urma mea de stea cazatoare în clipa Destinului nostru
etern.

Amintirea este unicul vis prin care ochii tai, pot deveni un etern viitor.

Amintirea este lumina libertatii de sine a spiritului.

Amintirea este unica libertate a acestei lumi,care te duce în viitorul
unde orice vointa este posibila fata de trecutul încremenit si
neschimbat.

Amintirea este eliberarea de sine a cuvântului întrupat din noi.

Amintirea este ramul unei istorii care loveste în fereastra
Destinului,spunându-i cât este de etern.

Amintirea inimii mele se hraneste cu urmele lasate de cuvântul
întrupat din tine cu nume de iubire.

Amintirea nu poate uita niciodata ce a mai ramas din noi în lumina
eterna a existentei.

Simt ca lumea este o eterna amintire a Destinului ca imagine a Lui
Dumnezeu, si mai simt tot atât de bine ca adevarata lume nu a suferit
niciodata.

Doar amintirea este aceea care sufera dorind trecutul în viitor,dorind
libertatea de a alege,dorind vointa pierduta din lumea adevarata a
Destinului, care se pierde adânc în Dumnezeu.

Amintirea este si va ramâne izvorul suferintelor acestei lumi,unicul adevar!

Amintirea este adevarul lumii care ne arata ca lumea reala nu avea
trecutul încremenit ci se revarsa catre viitorul tuturor
opoprtunitatilor.

Amintirea ne arata sensul invers al scurgerii temporalitatii,cum de
altfel este lumea reala si nu aceasta lume imaginara a Iluziei Vietii.

Amintirea este unicul adevar din acest vis al vietii care-ti arata
calea încremenita de trecutul ce încatuseaza vointa si libertatea
sinelui aflat mereu în viitor.

Amintirea te roaga sa ierti aceasta lume care nu-ti apartine deloc,
nefiind lumea ta reala ci lumea unei iluzii opuse totalmente lumii
tale reale în care viitorul curge catre trecut si nu invers cum ar
trebui de altfel.

Amintirea este jocul care sfârseste cu începutul.

Amintirea este esenta romantismului si pasiunii.

Amintirea este frunza care revine din caderea toamnei la stadiul de
mugure al primaverii, eternalizând clipa marii noastre iubiri.

Amintirea este primavara eterna a vietii.

Amintirea nu poate fi niciodata urâta,ci viata care curge în sensul
invers al amintirii fara sa înteleaga ca adevaratul sau sine pierdut
este amintirea.

Suntem straini de noi însine fiindca nu putem întelege ca amintirea ne
calauzeste spre viitor si niciodata spre trecut.

Amintirea este sensul existentei noastre pe care îl întelegem de
fiecare data gresit datorita Iluziei Vietii.

Amintirea iubirii este dorul care doare cel mai tare, fiind propriul
nostru sine.

Amintirea este sinele nostru care se vrea calator liber spre viitorul
tuturor libertatilor fata de lumea care merge mereu spre trecutul
încremenit.

Amintirea este unica ce poate rupe tacerea lumii prin vointa preluata
din viitor.

Doar amintirea poate poseda vointa în aceasta lume fiindca apartine
unui viitor care primeste trecutul în bratele sale.

Omul nu poseda vointa în aceasta Iluzie a Vietii fiindca s-a
înstrainat de propria sa amintire de sine.

Viitorul curge mereu spre trecut hranindu-l cu noile sale clipe ale
acestei lumi, în pofida amintirii care e sinele uitat al omului si
readuce trecutul spre viitor, determinând fiinta si fiintarea omului.

Sufletul omului este amintirea propriului sau sine etern fata de Dumnezeu.

Amintirea este esenta devenirii si a fiintarii.

Amintirea este sinele sufletului întregii lumi.

Amintirea este regasirea de sine a eternitatii din noi.

Fara amintire totul s-ar narui.

Amintirea aduce trecutul acolo unde îi este locul: în viitor.

Daca s-ar prabusi amintirea s-ar prabusi întreaga noastra fiinta cu
lumea sa cu tot.

Cum ar putea sinele nostru sa nu fie strain de noi,care în loc sa ne
pierdem viitorul în trecut ar trebui sa ne pierdem trecutul în
viitor!Atunci am fi liberi si am poseda cu adevarat vointa reala si nu
doar iluzorie.

Ne vom regasi strainul din noi doar atunci când vom întelege pe deplin
amintirea.

Ce poate fi mai maret pe lumea asta decât sa întrezaresti marele
adevar al amintirii?

Marea revelatie a sinelui nostru consta în amintire.

Amintirea este sensul tuturor sensurilor acestei existente.

Amintirea este oceanul ale carui valuri zidesc eternitatea si nu
erodeaza tarmul timpului precum face Iluzia Vietii.

Amintirea este unicul cuprins care poate cuprinde în bratele sale
vointa Lui Dumnezeu.

Amintirea este cuvântul Lui Dumnezeu spus pentru fiinta din noi.

Amintirea este esenta Destinului.

În amintire se regasesc atât imaginea Lui Dumnezeu reflectata în
oglinda cunoasterii cât si imaginea creatiei alaturi de acestea.

Amintirea este sensul sensurilor Marii Contemplari a Lui
Dumnezeu,Cunoasterii si Creatiei, într-o singura vointa.Aceea de a fi!

Amintirea este magia adevarului.

CUNOASTERE

Daca dispare cunoasterea acestei lumi dispare si lumea.

Paradoxal cunoastem doar binele si raul de aceea avem un infinit si o
infinitate de puncte într-un cerc finit.Daca am cunoaste si alte
opusuri ale binelui si raului,am avea alaturi de punctul infinit si
cercul finit ce ascunde infinitatea si finitatea si alte reprezentari.

Lumea fara de cunoastere nu ar mai fi iar Dumnezeu ar disparea din noi.

Dumnezeu se afla în noi doar oglindindu-se în cunoastere.

Oglinda cunoasterii este unica.Odata sparta fiecare ciob al sau devine
o lume de sine statatoare.Cine a spart-o?

Destinul nostru nu ar putea fi imaginea Lui Dumnezeu daca nu s-ar
reflecta în cunoastere.

Cunoasterea nu se supune decât iubirii,deci Dumnezeului din noi.

Cunoasterea va cere mereu un subiect acestei lumi în afara de absolut.