Te Ve DEPENDENȚA
E banal să spunem că trăim cu TV oricât
l-am critica. De ce? Pentru că e cel mai la îndemâna, cel mai ușor, cel mai
comod, cel mai ieftin, a intrat în fiziologia noastră, este indispensabil. Suntem
dependenți pentru că nu putem fără el. TV-ul
nu e interesat de normalitate, clasicitate. I se pare desuet, plictisitor. El vrea pop, vrea rating, vrea senazațional, vrea
să șocheze. Este deci psihopatologie și mai puțină psihologie.
Cele mai multe ore sunt
rezervate realității de scandal Mare și în cătușe. Nu sociabilitatea ci antisocialul.
Polițiste, thrillere, killeri și corespondentul lor fantastic: aventura
exreaterestră cu supermeni seduși de câte o membră a echipajului. Aici se uită
pensionari etern nedreptățiși și puștimea upgradată la hackerism.
Genul feminin, convertit la android, preferă drama, serialul
nevrotic cu multe sezoane, cu lacrimi și răzbunări. Dragostea învinge, răii, trădătorii
o pațesc în sezonul urmator.
Vedetele sunt ambigene. Ele: dive ilfovence, dar
în fashion la Milano. Ei: super dezodorizați, powerfull cu mașini tunate,
între preganante, divorțate ca și ei, sportive cu gamba fină.
Doamnele maturizate, postmenopauzate
preferă nostalgia romanelor englezești transpuse, refăcute, melodramatic, sentimentale,
o lume Victoriană disparută în falsul vulgarității actuale.
Deci TEVE-ul are psihopatii violenete
antisciale, nevrozele dragostei finalmente învingătoare, psihozele fantastice
ale extratereștrilor, cunoașterea
animalelor extra-domestice la BBC și
demența turistică în Pacific și în bucătăriile franțuzești .
Tratamentul: ați încercat cu plasma? Not yet?
Prof.Dr. Aurel ROMILA
No comments:
Post a Comment