A B CViata socială şi comunitară cere formarea oricărui cetăţean prin educaţie minimă dar perrmanentă către o formare profesională utilă celorlalţi şi din munca fiecaruia se face binele general. Aici însă, în epoca contemporană se constată un dezechhilibru între formarea intelectuală şi afectivitate. Omul e curios, învaţă meserii, aduce un progres tehnologic continuu la care e greu să-i faci faţă, să te adaptezi, dar afectiv e din ce în ce mai obosit, plictisit, indiferent, nervos, descurajat. Aceasta atmosferă e patologică. Ea trebuie tratată cu psihoperapie universală. Un prim pas este alegerea profesiei şi potrivirea cu structura psihica a fiecăruia. Competenţa nu vine de la sine, se poate alege şi testa. Trebuie reciclată dacă se face o alegere gresită. Poţi avea toate calităţile dar dacă nu o ai pe cea esenţială ratezi! Nu poţi să fii chirurg fară o excelentă manualitate. Nu poţi să fii psihiatru sau psiholog fără suflet. Din păcate aspiraţia la profesie e mai mare decât conţinutul esenţial al profesiei... De aceea, fără selecţie şi eliminare, profesiile sunt ocupate cu oameni nepotriviţi care ocupă locul celor merituoşi. Iertaţi-mi banalitatea, dar fără vocaţie ajungem la o falsificare socială şi în locul meseseriilor obţinem nişte antisociali acoperiţi cu titluri, şcoli si CV-iuri dar fără pricepere şi mai grav,fără suflet. Asta îmi pare a fi alienarea contemporană!
Prof.Dr. Aurel ROMILA
No comments:
Post a Comment