Într-un raport prezentat în 2006 în faþa comisiei de experþi pentru aditivi
alimentari din cadrul Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii ºi intitulat „Otrãvirea lentã a
omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetãtorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50
de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor ºi oamenilor. Aºadar, cu toate cã guvernele au la dispoziþie o largã bibliografie ºtiinþificã
privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nici o mãsurã mãcar de a informa populaþia, dacã nu ºi de a
interzice aceastã otravã cu efect întârziat. În
acelaºi timp, la comandã, din când în când, mai-marii ºi responsabilii cu sãnãtatea publicã
luptã înverºunat pentru a proteja sãnãtatea publicã prin vaccinuri. De ce?
De ce mâncãm fãrã sã ne mai putem opri, pânã ajungem obezi?Potrivit cercetãtorilor F.
Bellisle ºi M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni sã
mãnânce tot mai mult ºi mai repede; se pare cã în jur de 6% din dieta zilnicã a unei persoane ar putea fi
alcãtuitã din MSG. Aceasta înseamnã cã, la un consum de douã kilograme de alimente pe zi, un adult sau un
copil ar primi o dozã de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de dozã este suficientã pentru a omorî un ºobolan
de un kilogram (cf. JECFA Toxicology Study, FAO Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53).
În literatura de specialitate, „ºoareci trataþi cu MSG” este o expresie sinonimã cu obezitatea, letargia ºi
creºterea nivelului de insulinã. De zeci de ani, cercetãtorii produc în laborator ºoareci ce suferã de obezitate,
datoritã aplicãrii de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adãugat în hrana oilor a condus la o
creºtere experimentalã a apetitului, încât consumul de hranã de slabã calitate poate fi mãrit prin
tratarea acesteia cu MSG (cf. Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993). Într-un alt studiu
având la bazã subiecþi umani, „Umami ºi apetitul” („Umami and Appetite”) realizat în 1990 de
cãtre P.J. Rogers ºi J.E. Blundell, s-a constatat cã atunci când un om consumã o masã în care este
adãugat MSG, acestuia i se face curând foame din nou ºi va consuma o cantitate mai mare de hranã tratatã cu MSG
decât cea fãrã acest ingredient.
Glutamatul distruge sistemul nervos ºi creºte riscul de epilepsieÎntr-un studiu realizat în 1984, cercetãtorii au
reuºit sã provoace atacuri de epilepsie ºoarecilor cãrora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor
ºi frecvenþa deceselor a crescut în mod progresiv odatã cu vârsta” (cf. Monosodium-L-glutamate-induced
convulsions–I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).
Dereglãri hormonale – insulina ºi hormonul de creºtereMSG-ul este responsabil ºi pentru creºterea
secreþiei de insulinã, într-un studiu documentat de A. Niijima ºi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea
oralã a ºoarecelui a fost infuzatã cu o soluþie de MSG, s-a constatat o creºtere rapidã a nivelului de
insulinã din sânge la 3 minute de la stimulare”. Aceleaºi efecte au fost observate ºi într-un experiment cu
subiecþi umani (cf. Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).Glutamatul
de monosodiu reduce, de asemenea, secreþia hormonului de creºtere în timpul adolescenþei. Experimentele realizate pe
ºoareci au arãtat cã MSG reduce secreþia hormonului de creºtere, ºoarecii devenind obezi ºi având o
creºtere deficitarã. Efectele se observã însã ºi la oameni: „La indivizii obezi, secreþia hormonului
de creºtere este împiedicatã (…), iar gradul acestui defect în secreþie este proporþional cu gradul de
obezitate” (cf. Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A.,
2006).
Glutamatul afecteazã pruncul încã din pântecele maicii saleÎn anii ’80 ºi ’90 ai secolului
trecut, cercetãtorii au descoperit cã MSG poate sã depãºeascã barierã pusã de placentã
ºi sã punã astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale. Efectele negative au fost amplu analizate pe
ºoarecii folosiþi în experimente, dar „aceste observaþii dovedesc posibilitatea unei otrãviri dincolo de
placentã a fetuºilor umani, dupã consumul de cãtre mamã a unor alimente bogate în glutamat” (cf.
Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987).„S-a demonstrat cã glutamatul de monosodiu
(MSG) penetreazã bariera placentei. Activarea excesivã a receptorilor de glutamat ºi supraîncãrcarea
intracelularã cu calciu indusã de cãtre MSG, care, în cele din urmã, conduce la moartea neuronilor, ar putea rezulta
într-o reducere a capacitãþii de învãþare ºi memorare a puilor de ºoareci, dacã mama a fost
tratatã cu MSG pe când purta puiul în pântece” (cf. Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on
structures and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J., Zhao X.N., 1994).În urma acestor observaþii experimentale a
efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetãtorii M. Hermanussen ºi J.A. Tresguerres au tras în 2003 un
puternic semnal de alarmã: „Sugerãm cu tãrie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu ºi reconsiderarea
dozelor zilnice de proteine ºi aminoacizi recomandate în timpul sarcinii”.
Glutamatul potenþeazã comportamentul agresiv ºi antisocial, scãzând totodatã nivelul de atenþie ºi
concentrareUn alt efect deosebit de important observat de cercetãtori în testarea glutamatului pe ºoareci este comportamentul
agresiv ºi antisocial generat asupra rozãtoarelor. Aceasta este de fapt o trãsãturã surprinsã de toate
experimentele din domeniu, fãrã excepþie, aºa cum subliniazã ºi doctorul Russell Blaylock în cartea sa
Excitotoxinele. ªi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât ºoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât
adulþii, sã ne mai mire oare cã, îndopaþi cu glutamatul gãsit mai ales în chips-uri, dresinguri ºi
supe, copiii noºtri sunt tot mai agresivi?Având în vedere cã studiile ºtiinþifice aratã tot mai concludent
cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea ºi atenþia ºi, în general, slãbeºte
capacitãþile cognitive – atât la animale, cât ºi la oameni, chiar din faza intrauterinã, dacã mama a
consumat multe alimente bogate în glutamat –, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noºtri sau de faptul
cã, aºa cum aratã aceleaºi studii, oamenii devin infertili?
Hrana ºi rãzboiul împotriva populaþieiSuntem martorii unui „rãzboi împotriva populaþiei”
fãrã precedent, unul în care omului i se cere o atenþie sporitã faþã de ceea ce se
întâmplã în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaþa, fãrã ca mãcar
sã-ºi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios ºi lipsit de vlagã. Ajungem treptat asemenea puilor din
crescãtoriile de pãsãri – o masã de carne, obezi, fãrã memorie ºi iniþiativã, cu
datã de expirare cât mai recentã, înhãmaþi mai degrabã la cãruþa morþii. ªi
– dacã se poate – fãrã urmaºi!Paradoxul epocii noastre este nu numai acela cã în
societãþile abundente oamenii sunt subnutriþi, ci mai ales cã, în societatea informaþiei, omul este tot mai
dezinformat. Altfel cum ne-am putea explica faptul cã, deºi avem acces la atâta informaþie, totuºi nu ºtim ceea ce se
petrece cu adevãrat în jurul nostru?Acest rãzboi perfid împotriva omului mizeazã însã nu numai pe
dezinformarea lui, ci pe ceea ce este mai propriu omului dupã Cãdere: pofta. Ceea ce aduce nou epoca noastrã, a alimentelor
procesate la nivel industrial, este esenþializarea poftei sau, mai degrabã, a elementului chimic care o produce. Tocmai de aceea,
soluþia trebuie cãutatã în asceza plinã de discernãmânt pe care Biserica o învaþã de
mii de ani. Aºadar, mai mult decât niciodatã, trebuie sã fim înþelepþi ca ºerpii ºi curaþi
ca porumbeii…
Petru Molodeþ
Articol aparut in nr. 18 al revistei “Familia Ortodoxa
No comments:
Post a Comment