Intelepciunea cartilor care ne ridica din mizerie

Constantin Noica, Carte de întelepciune, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2008;

I

Îi spun, vazând ca nu are nici o specialitate, cum s-ar putea totusi
angaja bine în cultura: anume citind autori, nu carti, ba chiar

citind culturi...

De ce nu scrieti un Îndrumator pentru tineri? ma întreaba el, bucuros
de sfatul primit.

Îndrumator pentru tineri

1 Dreptul de a face scoala de întelepciune fara a fi întelept si fara
a avea doctrina...

2 Fie-ti mila de altii: traieste frumos, învata mult, creeaza bine -
trebuie sa spui fiecarui om tânar. Altii au nevoie de împlinirea ta la
fel de mult ca tine.

3 Când un tânar creste frumos, iese parca din strâmbatate o întreaga lume.

4 Cum sa-i convingi pe tineri ca-i asteapta treizeci-patruzeci, chiar
cincizeci de ani înauntrul carora se pot pregati si trebuie sa se
pregateasca spre a face, pe traseu ori la urma, ceva din isprava
obscur dorita? Ei însa vor si spera sa obtina dintr-o data, ba sunt
dezamagiti ca nu obtin cel putin în ochii altora, ceva care sa
despice lumea în doua. Numai ca se despica ei în doua, prin nerabdarea
lor - si apoi intra în statistica.

5 Primul lucru pe care trebuie sa-l spui unui tânar angajat în cultura
umanista este ca abia pe la 40 de ani începe sa-si dea masura. Pe urma
vei spune celui trecut de 40 de ani ca abia la 60 de ani ar putea
începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60
trebuie sa-i spui daca a reusit ori nu, si cine reuseste cu
adevarat? ca e bine sa se gândeasca, atunci când scrie, la cititorul
care nu s-a nascut înca...

8 Autoritatea (augeo) are cel care te sporeste, te adevereste, ca mama
pe copil, profesorul pe elev, sufletul - corpul.

9 De învatat înveti multe si de la toti. Dar profesor nu e decât cel
care te învata sa înveti.

11 Nu exista bucurie adevarata daca nu e si a altora. Daca nu-ti spun
ceilalti: ''fiecare simte ca se mareste familia sa'', dragostea a fost
oarba. - Un criteriu.

16 În fizica nu conteaza miscarea, nu viteza, ci (ca la Galilei)
acceleratia. La fel si dincoace: daca poti accelera destinul cuiva.

22 Tot,i sunt altruisti, iata adevarul. Profesorul asimileaza
cunostint,e pentru a le transmite altora; politicianul face programe si
reforme pentru altii; slujbasul însusi nu e nimic altceva decât cel
care serveste pe celalalt. Ai impresia ca fac negot toti. Caci
negustorul e tipul altruistului: sta în slujba tuturor, straduindu-se
sa faca astfel încât sa gaseasca marfa potrivita pentru omul potrivit.

Si apoi sunt si generosii, mai ales cei cu idei generoase.

Toate astea la ce duc? La jumatatile acestea de oameni ce suntem cu
totii. Fiecare amâna ceva: amâna o împlinire proprie pentru ca i se
pare de datoria lui sa slujeasca pe altcineva. Si înca ''datorie'' e
în cazurile bune, de cele mai dese ori e linia celei mai mici
rezistente.

Dar interesanti, valabili, rodnici sunt tocmai oamenii care se slujesc
pe ei. Nu egoistii. Cine se poate gândi la ei? Dar cei care nu-si
pierd timpul cu unul sau altul, ci cu ''sinele'' acela care-i face
oameni adevarati...

24 Ce vrea oricine? Sa îmbratiseze aceea ce îl îmbratiseaza. Un
fizician sa fie fizica, un poet poezia, asa cum Isus a atins sa fie
Fiul omului, omul.

II

Fragmente de sistem. Mirari. Obsesii.

40 În contactul cu alti oameni, un om nu e un ins, e o stare generala:
e buna primire, sau convorbirea interesanta, pachetul de noutati,
creditul, întelegerea, oglindirea, adversitatea, principiul stenic,
viata, ironia ei.

64 Trebuie sa faci astfel încât în ceasul târziu sa nu te retragi
dinaintea oamenilor, ci sa te tragi spre ceva fara ei.

67 Sa nu vrei (nimic determinat). Primejdia vointei în viata spiritului.

418 Cultura e prea mult a anahoretilor, înfrântilor, complexatilor,
ne-trebnicilor. E prea mult o revansa.

Chiar Platon neîmplinit politic. Aristotel respins de la Academie...

423 Cultura româna nu se face (si nu se judeca critic) dinauntrul ei,
ci din afara ei. Ea se face cu alte culturi; din alte culturi, iar daca
se face cu întrega cultura a lumii - cum a fost cazul lui Eminescu -
atunci se poate obtine miracolul...

 

 

 

 

Constantin Noica, Jurnal de idei, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2007;

Înainte de toate: pietate.

Nu-mi plac oamenii care sunt multumiti spre capatul vietii. Cum sa fie
multumiti? cât au putut face din ce e de facut, afla din ce e de aflat
si spus din ce e de spus?

Daca nu se mai întâmpla nimic înauntru, îmi ramâne doar spectacolul
lumii. S-a sfârsit? S-a sfârsit?
[În margine] Sfârsire - savârsire...

Nu trebuie sa începi cu exactitatea (chiar, mai ales în studiul
limbilor), ci cu adevarul. Acesta îsi va cauta singur exactitatea.

Trebuie sa sfârsesti în cristalinitate. Logica este cristalizare.

Cine se supara pe lumea sa îsi surpa fiinta. Faptul ca Thomas Mann n-a
reintrat în comunitatea sa, în arheul sau, dupa 1945, ba înca a scris
Doctor Faustus, i-a subminat fiinta. Ar fi putut apara cealalta
Germanie, pe care o purtase cu el, Germania lui Goethe în primul rând,
cosmopolita si ea. Dar a preferat mânia - nu creatoare, ci negatoarea
mânie - si s-a împietrit în desavârsire formala.

Fiecare cultura are într-un ceas al ei un om deplin, un arhetip: Homer
- Dante - Shakespeare - poate Cervantes - Goethe. La noi, Eminescu.
E ceasul unic în care limba nu e înca pe deplin formata, istoria
comunitatii e deschisa, spiritul culturii e înca nedefinit. Acel ceas
e irepetabil. nu vom mai avea un Eminescu, asa cum nici culturile
celelalte nu au mai avut un Dante, un Shakespeare, un Goethe...
[În margine] Doar Franta nu are un arhetip!

                                                  -- Material trimis de Roxana Sarbu