Sunt pesimist - Andrei Plesu

De la Andrei Plesu citire

　

Nici în strainatate nu e totul perfect. Nici vorba.În Franta

disciplina rutiera e sleampata, infinit mai readecât în Germania;

portofelul îti poate fi furat oriunde pe glob; smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila; unele locuri sunt murdare; blocuri dizgratioase s-au construit, mai ales în anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca întârzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor.

Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti întâlni numeroase prilejuri

de indispozitie.

La noi e altfel. Neregulile, inconfortul,arbitrarul, lipsa de

educatie, nesimtirea, ilegalitatea, aproximatia, ma rog, toata

ornamentica " milenara" a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila.

Nu e vorba de accidente, de "din când în când"-uri tolerabile, inerente, >compensate de unfundal general agreabil.

Fundalul a ocupat avanscena. si eesenþialmente neplacut. E

muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi rezistam falos, fudul, chefliu si dârz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba.

NATO încearca sa ne organizeze, UE încearca sã ne domesticeasca.

Degeaba. Apa trece, pietrele ramân, avem sapte vieti în pieptul de arama, românul nu piere. Nu moare si nu setransforma. Se adapteaza. Se descurca.

Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea,

sunt pesimist. Cred ca nu ne vom schimba niciodata. Vom continua sa stam în calea tuturor binefacerilor si noroacelor,fara sa luam decât caimacul de prima instanta.

În rest, vom dospi, somnolenti, în dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra...

Strazile vor ramâne mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii "profesionisti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste.

Îsi vor parca masinile în poarta ta, în curtea ta,în sufletul

tau si, daca protestezi, te vor înjura exterminator sau vor zâmbi suveran, de la înaltimea limuzinei proprii. Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si trivialitate. Laura Andresan e doar începutul.Oricine va putea striga în piata publica orice despre oricine."Relatiile", pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de înlaturat ca si câinii vagabonzi, politicienii vor perora

obscen despre patrie si se vor gândi strict la gastile de partid si la conturile personale.

Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni

campioni ai dreptatii. Vom fi sufocati de proasta crestere, de

incultura, de muzica proasta si de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie. Comunismul va reînvia, roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei)

gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa

gaseasca înainte de a cauta. În schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, în numele unei libertati de constiinta care nu stie înca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta.

Manelele se vor multiplica, urbanistica va intraîn colaps, vom

avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la

patru ani, în functie de clubul sportiv care neplace.

Cum vedeti, sunt pesimist. Ba pot, pentru ca sa spun, ca sunt apocaliptic.

Totul a început când, întors la Bucuresti dupa ovacanta agitata

pe alte meleaguri, am constatat doua lucrurimai întâi ca e mai cald

decât în restul Europei, mai cald decât la Mediterana si apoi ca

singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de

control-pasapoarte nu functioneaza. Am urcat gâfâind, cu mireasma patriei în nari.

Sunt prea pesimist? Sa dea Dumnezeu. De-abia astept sa fiu contrazis.

A. Plesu.