Eminescu 1870

Desi e scris atunci este valabil si acum,

Un articol scris de Mihai Eminescu 

(in presa anilor 1870-1889)

 

"De când lumea nu s-a vãzut ca un popor sã stea politiceste sus si economiceste jos; amândouã ordinele de lucruri stau într-o legãturã strânsã; civilizatia economicã e muma celei politice.

Dacã în timpul când ni se promitea domnia virtutii, cineva ar fi prezis ceea ce are sã se întâmple peste câtiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Sã fi zis cineva cã cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; cã cei ce combat functionarismul vor spori numãrul posturilor cu sutele; cã cei ce sunt pentru independenta alegãtorilor vor face pe functionar sã atârne atât de mult de autoritãþile supreme încât aceste mii de oameni sã voteze conform comandei din Bucuresti; cã se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodã-Chiustenge (Constanta n.r.), care nu face nici cinci, si cã patru milioane din preþul de cumpãrãturã se va împãrþi între membrii Adunãrilor; cã se va constata cumcã o seamã de judecãtori si de administratori în România sunt tovarãsi de câstig ca banditii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplã zilnic, fãrã ca opiniunea publicã sã se mai poatã irita mãcar.

Nu existã alt izvor de avuþie decât munca, fie actualã, fie capitalizatã, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari fãcând avere fãrã muncã si fãrã capital nu mai e îndoialã cã ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare sã pãtrunzã orisiunde în þara aceasta, pentru mitã capetele cele mai de sus ale administratiei vând sângele si averea unei generatii. Oameni care au comis crime grave se plimbã pe strade, ocupã functiuni înalte, în loc de a-si petrece viaþa la puscãrie.

Funcþiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricati, loviti de sentinte judecãtoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toatã mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducãtorilor lor o supunere mai mult decât oarbã.
Justitia, subordonatã politicii, a devenit o ficþiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasã, care se denunþã. Acest om este menþinut în functie, dirijazã însusi cercetãrile fãcute contra sa; partidul tine mortis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcã fãgãduielile fãcute natiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanþi ai voinþei legale si sincere a þãrii. Cauza acestei organizãri stricte e interesul bãnesc, nu comunitatea de idei, organizare egalã cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscãrie."

 

- Material trimis de Dl. Dumitru Gavrila