Frica - Andrei Plesu

*Ne e mereu frica de ceva....*
 
 *Ne e mereu frica de ceva si ne traim frica voluptos, lacom, practicând, ca
pe un sport agreabil, numaratoarea inversa. *
 
*Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfãtisãri diverse: ne
place sã ne cultivãm spaimele, sã colectionãm vesti proaste, sã
anticipãm catastrofe (sau sã le urmãrim febril pe cele care au loc
aiurea), sã degustãm nefericirea altora, sã ne simtim înconjurati de
primejdii iminente.*
 
* În aceastã vicioasã înclinatie, beneficiem de sprijinul nepretuit al
presei, care capitalizeazã eficient pe seama angoaselor noastre. *
 
* Ernst Jünger observase deja, acum câteva decenii, cã simpla nevoie
de a urmãri stirile de mai multe ori pe zi e un simptom de neliniste. *
 
* Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre dau peisajului
urban aspectul unui chip cu pãrul mãciucã, scuturat de aprehensiuni sumbre.
*
 
* Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Existã o istorie a
fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanti. *
 
* De la fobiile Antichitãtii la teroarea anului 1000, de la
superstitiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm
inventar al temerilor omenesti. Unii pretind cã dupã secolul al XVII-lea
lumea s-a mai potolit. stiinta a înlãturat, zice-se, panica rudimentarã
dinaintea stihiilor si a penumbrelor magice, populatia globului s-a mai
desteptat. *
 
*Nu cred. *
 
* Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apãrut chiar o
specie nouã de fricã, numitã de sociologi si psihologi
"frica-divertisment". *
 
* Cãutãm frisonul groazei ca pe o plãcere, asa cum ne pregãtim sã
petrecem o searã agreabilã urmãrind la televizor un "horror". *
 
* Nu e zi sã nu fim intoxicati de "informatii" spectrale privind fie
realitatea imediatã, fie realitatea continentalã sau planetarã, fie cea
cosmicã. *
 
* De mare succes se bucurã, de pildã, "încãlzirea globalã". *
 
* Dârdâim sub nãmeti, alunecãm pe gheatã, nu ne mai putem deszãpezi
trotuarele si automobilele, dar citim terorizati despre inflamatia generalã
în care vom sucomba curând.*
 
* Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bunã zi cu polul nord în cana de
cafea si cu Fram ursul polar în curte. *
 
* Mai sunt, apoi, sezonierele gripe animaliere. Armate de virusi aviari
si porcini ne pândesc dupã colt, guturaiul capãtã grimase de pandemie. Sã nu
uitãm însã meteoritii, SIDA, dezastrele ecologice, demografice, financiare,
uraniul iranian, Bin Laden, mogulii, anul 2012 si scoala de la Pãltinis,
cu ucigasul ei monopol cultural si politic. *
 
* Coborând în pitorescul parohial, vom vorbi despre amenintãtorul
guvern Boc (dacã suntem pesedizanti), despre riscul mortal al unei eventuale
guvernãri PSD (dacã suntem pedelizanti) si, oricum, despre nenorocul fatal
al realegerii lui Bãsescu (dacã nu mai stim asupra cui sã ne delegãm
amocul). Pe scurt, situatia e albastrã. *
 
*(Sau violetã?). tara e nãruitã. Mâine-poimâine ne vom da la cap unii altora
sau vom emigra pe altã planetã. *
 
* "Vrei sã spui cã totul e în regulã? Cã exagerãm când spunem cã
lucrurile merg prost?" - vor protesta unii si altii pe agitatul meu forum
(exterior). Nu. stiu cã tara se bâlbâie si cã vremurile sunt grele. *
 
* Dar nici psihologia drobului de sare nu ajutã. si nici obiceiul de
a pune fricã peste fricã, de a înrãutãti rãul si de a urâti urâtenia, oricât
rating ar aduce acest obicei.*
 
 
 
* O singurã fricã pare sã fi dispãrut cu totul din lumea noastrã: frica
de Dumnezeu, în care trãiau, nu de mult, înaintasii nostri.*
 
*Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici si mari,
invadeazã scena în devãlmãsie. *
 
 
 
*Andrei Plesu *
 
*16 feb 2010*