Cînd sînt prost dispus, ceea ce mi se întîmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle „de tranziţie“ ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală şi impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie şi involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine ştie, vor răsări, cîndva, şi florile gingaşe ale normalităţii. Evident, nu sîntem toţi aşa cum sînt emiţătorii panseurilor antologate de dl Paraschivescu. Dar e un fapt că, deocamdată, „vîrfurile“, elitele vieţii noastre publice, VIP-urile autohtone aşa arată. Citesc, rîd, suferă, dar speră… Singura problemă e că nu te poţi bucura de grotescul monumental al unor astfel de pagini, fără să le împărtăşeşti şi altora. Aşa că, din cînd în cînd, voi da – cum se spune acum – un forward către cititorii noştri. Ici-acolo, voi face mici comentarii explicative. Textul, ca orice text, îndeamnă la hermeneutică.
Citeste mai mult
No comments:
Post a Comment