Aluminiul

Aluminiul

Prezent in alimente, aer si apa, aluminiul este un element chimic neurotoxic,
responsabil de aparitia dementei Alzheimer.
Prima masura:
Aruncaţi vasele din aluminiu !
La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a aluminiului
in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol, si, in anumite
cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in ultima vreme, produsele pe
care le consumam, de la alimente, la medicamente, apa si chiar obiectele
inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza din acest metal toxic. Efectele
sunt dintre cele mai devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si
Alzheimer. Mai jos sunt sursele de aluminiu din mediul inconjurator si produsele
pe care ar trebui sa le indepartam din viata noastra.
Avertisment ignorat
Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria
alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic
tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este
inevitabil. Dar, in ultima vreme specialistii au constatat o concentratie
crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea
putand ajunge saptamanal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile
in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea
la luminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din
secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pana in 1940, cand o
renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si
nici un veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i
pregateasca mancarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa cainele a inceput
sa vomite dupa mese si dupa o luna era atat de slabit ca nu se mai putea tine pe
picioare. Stapana a schimbat tigaia cu una emailata, constatand imediat
imbunatatirea sanatatii cainelui, pana cand acesta s-a refacut total. Desi pare
greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul
oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de
persoane in lume.
Beti apa de izvor !
Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a
uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu ( la noi
in Romania se intrebuinteaza curent , eu stiu ca mai toata productia de sulfat
este destinata acestui cunsum) pentru a elimina microorganismele nocive si alte
particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si
filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un
stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este
mai ridicata decat in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila
poate varia mult in functie de regiune si de rauri care sunt mai bogate sau
mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala,
provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de
contine aluminiu usor asimilabil, de aceea - atentie! - apa poate fi o sursa mai
importanta de aluminiu decat hrana.Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si
cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la
robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie
eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine
cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai
mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.
Continut in medicamente
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru
micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde
nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la
mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pana
la 7 miligrame de aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb
aluminiu, si inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu
sunt prescrise de medici si care se vand la cerere in farmacii, ca
antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat siunele vitamine pentru
copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma
regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pana la cinci
grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite
asupra organismului in functie de varsta si grad de sanatate. Dar cele mai
puternice surse de expunere la aluminiu raman ambalajele: cutii,
caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o
revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in
cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele
din sticla.
ALUMINIUL N-ARE CE CAUTA IN BUCATARIE !!!!!!!!!!
Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele
de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit:
peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sunt
urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi
pierde pofta de mancare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc
tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in
lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si
din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi,
laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu
aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si
atunci cand pestele si carnea sunt gatite in oale din aluminiu sau sunt
impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in
cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi
aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cand bem o cafea in oras,
preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu. Un pericol pentru
sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sunt
responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar
inceputul unor paralizii.
Efecte nefaste
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de
dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari
la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii
la aluminiu in exces, se intalneste mai ales la bolnavii care fac
dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele
moi sau sfaramicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul
fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si
altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou
Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile
mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer.Desi industria farmaceutica a
mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei
boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se
recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale
progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele
creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de > 10 pana la 30
de ori mai mult aluminiu decat media.
Ce obiecte trebuie aruncate ?
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in "Sciences et Vie", unde s-a aratat
ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este consumat in
cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista
medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cand bolnavul a
incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat
mai departe de aluminiu? In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele,
tacamurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa
imbuteliata cu continut scazut din acest metal sa renuntam definitiv la
ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cat
posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam
mancarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca
aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cat despre
celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane
si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.
Aluminiul din deodorante
Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu
din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde
mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin
divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a
fibromului pulmonar si a lezarii plamanilor. Antiperspirantele contin si ele
saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare,
prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading
Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza
aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de
aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de
aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme
de sanatate. Persoanele cu asa zisa " aluminofobie" pot folosi
antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.
Un element vechi de 180 de ani
Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai
raspandit nemetal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv,
dar se gaseste in minereurile de bauxita, nefelina, silicatii sau oxizii sai:
corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit in
industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si
densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in
constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune
proprietati electrice.
E-ul criminalIn Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E
173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza,
boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea
de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant
intalnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca painea, prajiturile si
biscuitii.