Anrei Plesu: Eul propriu ca obsesie

Andrei Plesu Eul propriu ca obsesie   In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu, o obsesie.   E normal, pana la un punct, sa fim preocupati de noi insine. Sa ne ingrijim de mintea si de corpul nostru, sa ne dorim o viata confortabila, o cariera implinita, un amplasament social impozant sau, macar, convenabil. E firesc sa acordam o atentie speciala proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre. In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu o obsesie. Traiesc halucinati de ei insisi, de micile (si marile) lor ambitii, de imaginea lor, de ograda baroca a vanitatii lor. Pustiesc totul in jur etalandu-si, aproape obscen, portretul propriu. Lumea in intregul ei si oamenii din jur par sa fie instrumentele de ocazie al destinului lor, ale planurilor lor imediate si de perspectiva. Rezultatul e dizgratios si contra-productiv. Indivizii pe care ii am in vedere folosesc orice imprejurare ca sa vorbeasca despre ei. Sunt subiectul lor predilect la receptii, vernisaje, mese amicale, pe strada, in autobuz, peste tot unde poti avea ghinionul sa-i intalnesti. Te tin de nasture si vorbesc precipitat, cu patima, dinaintea privirilor tale impaienjenite de exasperare. Tocmai au avut o idee extraordinara, tocmai au terminat o carte, tocmai au patit ceva incredibil, tocmai vor sa te viziteze sau sa-i vizitezi, ca sa discute pe indelete despre biografia lor interioara sau publica. Vor sa-ti arate ceva, sa-ti propuna ceva, sa-ti ceara ceva. Vor sa te implice in traseul lor. Nu iau in calcul posibilitatea sa ai, la randul tau, propriul tau traseu, proiectele tale, prioritatile tale. Isi insusesc timpul tau si se joaca, impetuos, cu nervii tai. Iti fac agenda. Existi pentru a-i sluji. Fara sa-si dea seama, te trateaza ca pe un neant util. Neant, pentru ca, substantial, nu dau doi bani pe existenta ta, pe libertatea ta, pe dreptul tau de a decide singur ce vrei si ce nu vrei sa faci. Dar neant util, pentru ca poti capata o functie in viata lor. Le poti scrie o prefata, le poti lansa o carte, le poti face rost de o slujba, de o editura, de o bursa, de o relatie. Sau, pur si simplu, le poti asculta, indelung, discursul de la care altii, mai abili, au reusit sa se eschiveze. Degeaba le spui ca esti intr-o perioada grea, ca n-ai timp nici pentru obligatiile personale, ca esti depasit de prea multe solicitari centrifugale. Tenacitatea lor e indemolabila. „Trebuie sa poti, stiu ca poti, sa nu zici ca nu poti !" „N-o sa-ti para rau !" Imi amintesc de o replica a lui Constantin Noica, asaltat, cum era, de cohorte intregi de „admiratori", decisi sa obtina de la el tot soiul de beneficii, mai mult sau mai putin culturale: „Draga domnule, draga doamna, la varsta mea pot spune ca mai am de trait 736 de zile. Aveti motive suficient de puternice ca sa-mi cereti sa va daruiesc cateva dintre ele ?" Pentru egolatri, „motive suficient de puternice" exista intotdeauna. „Ceilalti da, ceilalti ar trebui sa inteleaga si sa va crute ! Dar cazul meu e diferit. Pentru mine merita sa faceti o exceptie !". Daca cei obsedati de problematica eului propriu sunt o pacoste pentru „victimile" elanului lor auto-referential, trebuie sa spunem ca, in adanc si pe termen lung, ei sunt o pacoste si pentru ei insisi. Incapacitatea de a-si lua distanta fata de tine, concentrarea maniacala pe interesul tau, pe marotele tale, pe dorintele si obiectivele tale sfarsesc prin a te izola de comunitatea ta si de identitatea ta reala. E si „slava desarta" si lipsa de umor si simptom paranoic. Nu-ti poti gasi rostul adevarat daca nu stii, din cand in cand macar - si nu prea rar - sa uiti de tine. Andrei Plesu - 09 dec 2010 http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Eul_propriu_ca_obsesie_7_385831416.html