Impresie de calatorie - Toamna

  Frunze bolnave ale unei toamne care rugineste si ale carei culori le împodobesc, frunze triste, frunze pagâne, frunze neatinse din paduri care te cutremura de solitudine, frunze pereche, frunze care-ti vorbesc, eu însami sunt o frunza într-o eterna cadere, numai bradul ramâne optimist tot timpul, frunze ce tac, frunze ce se astern ca într-un Ierusalim. Cine v-a dat aceste culori mirifice? Frunze de stejar, de plop, de mesteacan, dar voi cum va numiti? Ploaia este mântuirea voastra, este botezul vostru. Primavara, Vara va creste, Toamna va îmbatrâneste. Frunze de dor - lacrimi pe umerii oamenilor. Cea mai fragila dintre toate ale naturii este frunza. Ea se asaza pe fruntea de poet si îi spune: Astazi vei merge cu mine în pamânt. Mi-e teama sa calc pe frunze. Ele sunt una dintre corola de minuni a lumii. Iubesc joaca de frunze a plopilor, apoi caderea frunzelor în care nu se aude niciun zgomot, nicio soapta. Soare de octombrie si frunze ruginii - viata mea. Am închis în mine culorile voastre ca si cum ati fi niste curcubee eterne. Mostenirea este un alt ciclu al naturii. Poate cândva voi planta un copac, poate în toamna aceasta voi pastra câteva frunze în carti ca pe niste semne de carte. Iubesc eternitatea anotimpurilor si culorile bolnave ale Toamnei.

                                                                                                                                       --Roxana Sarbu

                       

     Lui Verlaine, Bacovia si Vivaldi